Încetarea acţiunii judiciare în cazul deschiderii procedurii insolvenţei privind pe angajator

Legea nr. 85/2014 : art. 75 alin. 1.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr.  85/2014 la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acţiunea judiciară încetează.

Constatând că, în cauză, a rămas definitivă hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei privind pe intimată, în temeiul textului legal anterior menţionat, s-a dispus încetarea judecării apelului declarat în cauză.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 697 din 08 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. 309/102/2014 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul L. I. M. L.  din Depoul Tg.-Mureş, în numele membrilor de sindicat A. A., A. E. E., B. I., C. I. G., D. V. D., G. M., H. C., L. L., M. M., P. I., P. B., P. I., R. A., R. A., R. L., S. C., S. D., S. M., S. T., Sa. T., S. V., S. M., V. V. şi F. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. Î. R. L. U. ”C. I.” S.A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că începând cu data de 01.01.2011, situaţia juridică salarială a  membrilor de sindicat a fost guvernată de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (neexistând contracte colective la nivel superior), iar în aceste contracte nu mai există o determinare, o formulă de calcul, a salariilor de bază prin raportarea claselor de salarizare la valoarea clasei 1 de salarizare şi la coeficienţi de ierarhizare, ci se prevede în Anexa 1 în mod expres valoarea salariilor de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare.

În privinţa acestui aspect, prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt clare, nesusceptibile de interpretări în sensul susţinut de către reclamant. Anexele 1 ale acestor contracte nici nu conţin elementul „coeficient de ierarhizare”, ci se prevăd în mod neechivoc chiar valorile salariilor de bază pentru fiecare clasă de salarizare, nelăsându-se loc de alte interpretări din partea instanţei.

S-a mai reţinut că părţile nu au convenit la aplicarea prin chiar contractele colective de muncă, la stabilirea salariilor de bază prin raportare la coeficienţi de ierarhizare şi valoarea clasei 1 de salarizare, acest mod de determinare a salariilor de bază urmând a fi negociat la următoarele discuţii privind un nou Contract colectiv de muncă. Neaplicarea lor prin Contractul colectiv de muncă în discuţie este de altfel exclusă în mod expres de însuşi textul expres al articolului 102, respectiv 97: „care, pe durata valabilităţii prezentului Contract colectiv de muncă, nu se acordă”. Expresă, şi totodată inclusă pentru a întări voinţa părţilor şi a exclude alte posibilităţi de interpretare, este „NOTA” de la sfârşitul Capitolului XI din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012-2014: „Orice referire cuprinsă oriunde în textul prezentului contract, cu privire la drepturile menţionate în prezentul capitol, nu este aplicabilă pe durata de valabilitate a acestui contract, scopul menţionării acestor drepturi fiind exclusiv acela de a stabili în sarcina părţilor obligaţia negocierii acestora cu ocazia încheierii viitorului contract colectiv de muncă”.

În privinţa capetelor subsidiare de cerere, instanţa a reţinut că nu există nicio prevedere conform căreia drepturile salariale ale angajaţilor unităţii pârâte se stabilesc prin aplicarea coeficientului corespunzător clasei de salarizare la o sumă care să reprezinte salariul de bază brut minim pe ţară, cu atât mai mult, cu cât astfel cum s-a arătat mai sus, elementul „coeficient de ierarhizare” nici nu mai este aplicabil, nu mai există ca valoare determinată, sau, cel puţin, determinabilă.

 Reclamantul Sindicatul L. I. M. L.  din Depoul Tg.-Mureş a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea ei integral, în sensul admiterii acţiunii formulate.

În drept, s-au invocat prevederile art. 461 alin. 2, art. 466 alin. 1, art. 470-482 din Noul Cod de procedură civilă.

Intimata S.C. Î. R. L. U. ”C. I.” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat,  arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele expuse în apelul promovat.

La data de 23.02.2015 F. S., în calitate de administrator judiciar al pârâtei S.C. Î. R. L. U. ”C. I.” S.A a depus la dosarul cauzei un înscris, prin care a arătat că faţă de pârâtă s-a deschis procedura insolvenţei, solicitând a se constata suspendarea de drept a judecării dosarului.

Potrivit adresei din data de 20.04.2015 emise de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă prin Încheierea din data de 03.09.2014, pronunţată în dosarul nr. 28428/3/2014 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei privind pe S.C. Î. R. L. U. ”C. I.” S.A., încheierea fiind definitivă prin neapelare la data de 25.09.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr.  85/2014 la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acţiunea judiciară încetează.

Constatând că, în cauză, la data de 25.09.2014 a rămas definitivă hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei privind pe intimata S.C. Î. R. L. U. ”C. I.” S.A., în temeiul textului legal anterior menţionat, Curtea a urmat a dispune încetarea judecării apelului declarat în cauză.

Domenii speta

Spete similare