Amenda penală. Art. 61 din noul Cod penal.

Decizie 297/A din 17.03.2015


Amenda penală. Art. 61 din noul Cod penal.

Stabilirea zilelor-amendă este necesară în eventualitatea incidenţei dispoziţiilor art. 63 din noul Cod penal, care reglementează înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi ale art.64 din noul Cod penal, care reglementează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Secția  penală  și  pentru cauze cu minori - Decizia penală nr. 297/A/17 martie 2015

Prin sentinţa penală nr. 164/05.11.2014, pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr. 1078/203/2014, s-au hotărât următoarele:

 A fost condamnat  inculpatul P.F.D. la 2000 lei amendă penală  pentru comiterea infracţiunii  de  lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal .

I s-au făcut cunoscute inculpatului dispoziţiile art. 63/1 Cod penal privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă  de la executarea acesteia.

A fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cadrul cărora a fost cuprinse şi cheltuielile din faza urmăririi penale.

A fost disjunsă,  din  oficiu, acţiunea  civilă formulată de  partea  vătămată  L.V., pentru a  fi judecată  separat.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul  Parchetului de pe lângă Judecătoria C., emis la data de 30.07.2014, în dosar nr. 202/P/2014 şi înregistrat la prima  instanţă  sub dosar nr.  1078/203/2014 , s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.F.D., sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal.

S-a reţinut în sarcina acestuia că  în noaptea de 12/13.02.2014 l-a lovit cu pumnul în zona feţei şi cu o cană ( halbă de bere) în cap pe numitul L.V., cauzându-i acestuia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193, alin. 2, Cp.

Din actele de la dosar prima instanţă a reţinut următoarele:

In seara zilei de 12.02.2014, persoana vătămată L.V., la invitaţia inculpatului P.F.D., l-a însoţit pe acesta la domiciliul inculpatului pentru a consuma împreună băuturi alcoolice. La scurt timp li s-au alăturat şi numiţii M.I. şi M.P.F. Au consumat toţi patru ţuică, prezentă fiind şi soţia inculpatului, P.N.E.

La un moment dat, persoana vătămată L.V. a afirmat că ar fi avut o relaţie intimă cu soţia inculpatului, susţinând de mai multe ori acest lucru, deşi i s-a cerut să înceteze iar soţia inculpatului a încercat chiar să-l dea afară. Deranjat de afirmaţiile persoanei vătămate la adresa soţiei sale, inculpatul P.F.D. l-a lovit pe L.V. cu pumnul în zona feţei şi cu o cană ( halbă de bere) în cap. Agresiunea fizică a avut loc în jurul orei 00.30, martori la cele întâmplate fiind M.P.F. şi P.N.E., numitul M.I. fiind ieşit din locuinţă, pentru a aduce o găleată cu apă.

In urma agresiunii, persoana vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Or. C. - Serviciul de primiri urgenţe, unde i-au fost acordate îngrijiri şi a rămas sub supraveghere medicală, fiindu-i stabilit diagnosticul  „plagă contuză - regiunea occipitală” .

Conform certificatului medico-legal nr. 44S/IA/113 din 17.02.2014, eliberat de S.J.M.L. A., la data controlului, persoana vătămată, L.V. a prezentat leziuni interne şi externe la nivelul capului şi a feţei, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale. Leziunile putând data din 12.02.2014 şi s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.

Starea de fapt de dovedeşte cu următoarele mijloace de probă:

`- declaraţiile inculpatului P.F.D.

- declaraţiile persoanei vătămate L.V.

- declaraţia martorului M.P.F.

- declaraţia martorei P.N.E.

- bilet - Serviciul de urgenţe C.

- certificat medico-legal 443/IA/113 din 17.02.2014, eliberat de S.J.M.L. A.

Mijloacele  de  probă  menţionate  anterior,  au fost  administrate  în cursul urmăririi penale, întrucât  soluţionarea cauzei s-a făcut  în procedura  recunoaşterii  vinovăţiei, inculpatul necontestând aceste  probe, a mai reţinut prima instanţă.

În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului P.F.D., care, în noaptea de 12/13.02.2014 l-a lovit cu pumnul în zona feţei şi cu o cană (halbă de bere) în cap pe numitul L.V., cauzându-i acestuia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193, alin. 2, Cp.

În forma prevăzută la art.193 alin. 2 Cod penal infracţiunea de lovire şi alte violenţe este sancţionată alternativ  cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.

La individualizarea pedepsei de 2000 lei amendă penală care i s-a aplicat inculpatului pentru  comiterea infracţiunii de lovire  şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, prima instanţă a arătat că a avut în vedere criteriile generale prev.  la  art.74 Cod penal, respectiv:  dispoziţiile generale  ale  Codului penal, dispoziţiile speciale  care sancţionează infracţiunea de lovire, limitele şi categoriile de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune care se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă de la 1.800 de lei la 150.000 de lei potrivit, art.61 alin. 4 lit. „c” Cod penal, împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului care  a recunoscut comiterea faptei şi nu posedă antecedente penale. Instanţa a apreciat că sancţiunea amenzii este suficientă pentru îndreptarea inculpatului şi pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul  coercitiv şi preventiv, la stabilirea sancţiunii amenzii, instanţa a avut în vedere  că pentru o astfel de infracţiune numărul zilelor amendă este minim 180 iar suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă între 10 şi 500 de lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C., solicitând desfiinţarea ei şi, în rejudecare, a se stabili numărul zilelor amendă şi cuantumul unei zile amendă, cu motivarea că aceste elemente sunt necesare în cazul unei eventuale înlocuiri a amenzii cu munca în folosul comunităţii ori cu închisoarea.

Inculpatul şi-a exprimat poziţia procesuală printr-un înscris depus la dosar, în sensul admiterii apelului şi al achitării sale, cu motivarea că este la prima abatere şi că a acţionat justificat, în apărarea onoarei familiei sale. 

Persoana vătămată, legal citată, nu şi-a exprimat poziţia procesuală.

Analizând sentinţa primei instanţe prin prisma motivelor de apel invocate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în acord cu dispoziţiile art.417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea a  reţinut  următoarele:

Prima instanţă, dând o justă interpretare şi apreciere probelor dosarului, în acord cu dispoziţiile art. 103 alin.1 şi 2 din noul Cod de procedură penală, a reţinut o corectă stare de fapt, recunoscută, de altfel, de inculpat în faţa primei instanţe, când a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.

Din probele dosarului, mai ales din declaraţiile martorilor, care se coroborează cu cele ale persoanei vătămate şi din certificatul medico-legal rezultă, fără putere de tăgadă, că, în noaptea de 12/13.02.2014, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feţei şi cu o cană (halbă de bere) în cap pe numitul L.V., cauzându-i acestuia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, astfel că instanţa de apel nu poate reţine apărarea inculpatului, din această fază procesuală, în sensul achitării.

 Starea de fapt a fost corect încadrată în drept de către prima instanţă, deoarece ea întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal.

În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă, după ce a ales pedeapsa amenzii, nu a respectat dispoziţiile art. 61 alin. 3 teza I din noul Cod penal, conform cărora instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă.

În acord cu susţinerile parchetului apelant, stabilirea zilelor-amendă este necesară în eventualitatea incidenţei dispoziţiilor art. 63 din noul Cod penal, care reglementează înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi ale art. 64 din noul Cod penal, care reglementează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Verificând cauza şi sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea a mai descoperit două fine de nelegalitate, anume:

Deşi a reţinu că inculpatul a recunoscut fapta şi că a solicitat să fie judecat după procedura simplificată, prima instanţă nu a dat efect dispoziţiilor art. 396 alin.10 din noul Cod de procedură penală.

Deşi a aplicat o pedeapsă potrivit noului cod penal, sub imperiul căruia fapta a fost săvârşită, prima instanţă a dispus încunoştinţarea inculpatului despre efectele neexecutării amenzii penale astfel cum acestea erau reglementate de dispoziţii legale din Codul penal din 1969.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. împotriva sentinţei penale nr. 164/05.11.2014, pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr.1078/203/2014, pe care a desfiinţat-o sub aspectul omisiunii reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, al individualizării cuantumului amenzii penale, al omisiunii indicării numărului de zile-amendă şi al greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 631 din Codul penal din 1969 şi, rejudecând în aceste limite:

A reţinut  în favoarea inculpatului P.F.D. aplicabilitatea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.

A redus cuantumul amenzii penale aplicate inculpatului P.F.D. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, de la 2.000 lei la 1.350 lei, echivalentul a 135 zile-amendă penală a câte 10 lei pe zi-amendă. Având în vedere că prima instanţă nu a stabilit nici venitul inculpatului şi că parchetul nu a solicitat majorarea amenzii, Curtea, pentru a dispune astfel, a raţionat în favoarea inculpatului, oprindu-se la cuantumul minim al zilelor amendă obţinute cu reducerea de o pătrime prev. de art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală şi la cuantumul minim al sumei reprezentând echivalentul unei zile amendă, astfel cum acesta este prevăzut de art. 61 alin. 2 din noul Cod penal.

Curtea a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. 1 din noul Cod penal, potrivit cărora, dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

Curtea a menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas  în sarcina acestuia.