Plangere contraventionala

Dosar nr.2300/318/2011 Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR.3734

SEDINTA PUBLICA DIN  21.04.2011

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

PRESEDINTE: ANGELA ELENA GAVANESCU

GREFIER: CLAUDIA HÎRCEANU

Pe rol se afla solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta SC P G SA  în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutiera Româna.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, constatându-se plângerea în stare de judecata, s-a trecut la solutionare conform art.242 alin.2 C.proc.civ.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 11.02.2011 sub nr.2300/318/2011 petenta SC P G SA  a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutiera Româna sa se dispuna anularea procesului-verbal  de constatare si sanctionare a contraventiei seria AIR nr.0179103/25.01.2011.

În motivarea plângerii a aratat ca procesul-verbal contestat este lovit de nulitate întrucât nu a fost semnat de catre contravenient, desi era obligatorie semnatura soferului care este un angajat al societatii, pe care o reprezinta.

De asemenea, a invocat faptul ca persoana juridica nu poate fi subiect activ al contraventiei, ci numai subiect al raspunderii contraventionale, deoarece persoana juridica îsi îndeplineste atributiile sale prin persoane fizice ce au calitatea de salariati ori angajati.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contraventiei este lovit de nulitate întrucât nu cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de OG nr.2/2001 privind contravenientul, în speta soferulRGsi anume semnatura, eventualele obiectiuni ce trebuiau inserate, datele privind ocupatia si locul de munca al contravenientului.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de petenta îl constituie întocmirea actului în lipsa unui martor.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile OG nr.2/2001 si s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.

În dovedirea plângerii, a depus la dosar procesul-verbal seria AIR nr.0179103/25.01.2011.

Intimata  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiata, aratând ca procesul-verbal de contraventie este întocmit cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, fiind întocmit persoanei juridice al carei reprezentant legal nu era de fata pentru a formula obiectiuni.

S-a apreciat ca potrivit art.19 alin.3 din OG nr.2/2001 actul contestat poate fi încheiat si în lipsa martorului, cu conditia ca agentul constatator sa precizeze motivele care au dus la încheierea actului în acest mod, prevedere respectata de agentul constatator.

A expus prevederile art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.21/2009 si a precizat ca fata de fapta comisa se face raspunzator operatul de transport rutier, conform Regulamentului CE 561/2006.

În drept, a invocat prevederile art.115-118 C.proc.civ., OG nr.37/2007, Regulamentul CE nr.561/2006 si a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.

În aparare, a înaintat la dosar în copie actul contestat, formular de control în trafic, vizualizare diagrame conducator auto RG, datele tehnice prelucrate din diagramele conducatorului auto.

Instanta a încuviintat proba cu înscrisuri si a dispus citarea petentei cu copie dupa întâmpinare.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Examinând plângerea dedusa judecatii instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AIR nr.0179103/25.01.2011 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în cuantum de 3000 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.21/2009 retinându-se ca la controlul efectuat în trafic la data de 25.01.2011 pe DN 66 km.65+100 în localitatea D a fost oprit si verificat ansamblul rutier format din autotractorul B 82 XVZ si semiremorca DJ 57 PGD, detinut si utilizat de SC P G SA  condus de soferul RG si din verificarea înregistrarilor digitale descarcate din cardul conducatorului auto s-a constatat ca în perioada 24.11.2010-18.31-25.11.2010-02.52 conducatorul auto nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa cu pâna la o ora, acesta având o perioada maxima de odihna zilnica de 8 ore si 21 minute în loc de minim 9 ore.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentei. 

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca acesta îndeplineste conditiile de forma ale întocmirii lui.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator,  nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

Potrivit art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.37/2007 constituie contraventie nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu pâna la o ora, fiind sanctionata potrivit art.9 lit.c din acelasi act normativ cu amenda de la 1500 lei la 3000 lei, aplicabila întreprinderii/operatorului de transport rutier.

În raport de aceste prevederi legale, instanta constata ca situatia de fapt a fost încadrata juridic în mod corect de catre agentul constatator, iar subiect activ al contraventiei este operatorul de transport rutier, în speta petenta si nu conducatorul auto Rosu Gheorghe, astfel ca motivul de nelegalitate al actului invocat de petenta sub acest aspect se priveste neîntemeiat.

Cât priveste întocmirea actului în lipsa petentei, fara consemnarea datelor de identificare ale unui martor asistent, instanta retine  ca agentul constatator a justificat motivul neindicarii unui martor asistent, mentionând ca la fata locului nu s-a putut identifica nici un martor, fiind prezenti doar agentii constatatori, care potrivit OG nr.2/2001 nu pot semna în calitate de martor.

Cum potrivit art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, în lipsa unui martor agentul constatator are obligatia de a preciza motivele care au condus la încheierea actului în acest mod, obligatie care a fost respectata în speta, instanta va respinge si acest motiv de nelegalitate al procesului-verbal invocat de petenta ca neîntemeiat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are în vedere  faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul  autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern conducerea unui autovehicul cu încalcarea regulilor prev. de OG nr.37/2007 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk  împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca OG nr.37/2007 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei savârsite de petent o constituie protejarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.

În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se  are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

În dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale în închisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati în folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ.

 Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator.

În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk  împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 3000 lei, însa instanta are  în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala".

Mai mult, Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk  împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei ca, adresându-se în mod nediferentiat tuturor cetatenilor în calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si având un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedura de aplicare si sanctionare a  amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6.

Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european  a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.

În aceasta cauza  instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza  împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.

A conferi forta probanta unui înscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" în sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe în mod grav  functionarea autoritatilor statului, facând extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.

Or,  în ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat în mod constant ca administrarea probelor este supusa în primul rând regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura în ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei ori  Saidi împotriva Frantei). 

Transpunând aceste principii în speta, instanta observa ca intimata îsi sustine acuzarea nu numai prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, ci si prin datele prelucrate din cardul conducatorului auto.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma prezumtiei de nevinovatie de care se bucura petenta, care  functioneaza în speta  cu prioritate fata de prezumtia de temeinicie a actului contestat întrucât fapta nu a fost constatata personal de agentul constatator, prin propriile simturi, ci cu ajutorul unor mijloace tehnice, acest aspect având implicatii si sub aspectul sarcinii probatiunii, ce incumba astfel intimatei, instanta retine  urmatoarele:

Potrivit art.8 alin.3 pct.6 din Ordonanta nr.37/07.08.2007 reprezinta încalcare minora a dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr.561/2006, ale Regulamentului CEE nr.3821 CEE nr.3821/85 si constituie contraventie nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu pâna la o ora.

Pe de alta parte,  potrivit art.8 din Regulamentul CE nr.561/2006, care are o aplicabilitate directa în dreptul intern,  un sofer trebuie sa beneficieze de perioade de odihna zilnice si saptamânale, iar în intervalul de 24 de ore de la încheierea perioadei precedente de odihna zilnica sau saptamânala, un sofer îsi va lua o noua perioada de odihna zilnica, care semnifica orice perioada de odihna de cel putin 11 ore. Alternativ, aceasta perioada de odihna poate fi împartita în doua perioade, prima, care trebuie sa aiba cel putin 3 ore neîntrerupte si a doua, o perioada neîntrerupta de cel putin 9 ore, dar mai putin de 11 ore. Daca perioada de odihna zilnica din intervalul de 24 de ore este de cel putin 9 ore, dar nu depaseste 11 ore, perioada de odihna zilnica respectiva va fi considerata o perioada redusa de odihna zilnica.

Din prelucrarea datelor  tehnice înregistrate de cardul conducatorului auto, înaintata de intimata la fila 18 în dosar, rezulta ca într-adevar în data de 25.11.2010 conducatorul auto RG  a avut un timp de odihna de 08.21 ore, timp odihna zilnica pre scurt cu 00.39 minute, lipsind astfel odihna de 9 ore.

Ca atare, în raport de probatoriul administrat, instanta apreciaza ca în mod temeinic s-a retinut în sarcina petentei savârsirea contraventiei prev. de art.8 alin.3 lit.c din OG nr.37/2007.

Sub aspectul individualizarii sanctiunii, instanta observa ca desi contraventia este considerata de legiuitor într-adevar fapta minora, sanctiunea amenzii contraventionale este justificata, având în vedere pericolul pe care îl reprezinta pentru circulatia rutiera un conducator auto care nu a respectat perioada maxima de conducere, fiind într-adevar cunoscut faptul ca oboseala este principalul factor al tragediilor rutiere, precum si datele prelucrate din cardul conducatorului auto din care rezulta ca s-au mai înregistrat  minusuri ale tipilor de odihna.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neîntemeiata plângerea contraventionala, retinând legalitatea si temeinicia actului contestat, cu consecinta mentinerii amenzii contraventionale în cuantum de 3000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge  plângerea contraventionala formulata de petenta SC P G SA  , cu sediul în .......... în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutiera Româna, reprezentata prin ARR Ti., cu sediul în ............ si cu privire la procesul-verbal seria AIR nr.0179103/25.01.2011, ca neîntemeiata.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 21.04.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.

 Presedinte, Grefier,

Red./Tehn.AGE. 4 ex.

17.05.2011

1

Domenii speta

Spete similare