Apel. Ordonanta presedintiala prin care se solicita obligarea pârâtei – banca comerciala de a nu efectua plata unei scrisori de garantie bancara. Datorie izvorând dintr-un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil. Aparenta dreptului în

Decizie 160 din 02.06.2015


Apel. Ordonanta presedintiala prin care se solicita obligarea pârâtei – banca comerciala de a nu efectua plata unei scrisori de garantie bancara. Datorie izvorând dintr-un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil. Aparenta dreptului în situatia în care s-a constatat nerespectarea contractului printr-un proces – verbal de constatare a neregulilor care constituie titlu executoriu si cu privire la care nu s-a solicitat si dispus suspendarea executarii.

 - art. 996 din NCPC

 - art. 20 alineat 20 si art. 43 litera a din OUG nr. 66/2011.

- Decizia nr. 160/02.06.2015 – A

 - dosar nr. 1098/111/2015 – A

Prin Sentinta nr. 267 din 09.04.2015 Tribunalul Bihor a admis cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta SC L. T. SRL cu sediul în O., str. G. E. P. nr. xxx,  jud. B. si sediul ales la Societatea Civila de Avocati S., M. si Asociatii în B., Str. L. P., nr. xx, sector x în contradictoriu cu pârâtele B. T. SA – SUCURSALA O. cu sediul în O., si AGENTIA PENTRU FINANTAREA INVESTITIILOR RURALE ( « A.F.I.R. ») cu sediul în B.

A dispus suspendarea provizorie a platii scrisorii de garantie bancara de restituire avans nr. XXX/16.07.2012 prelungite pâna la data de 3.04.2015 prin amendamentul nr. 03/27.06.2014 de catre pârâta B. T. SA – SUCURSALA O. pâna la solutionarea dosarului numarul 921/111/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bihor.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 996 alin. 1 Cod de procedura civila, procedura sumara a ordonantei presedintiale poate fi folosita  daca sunt întrunite cumulativ trei conditii: urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului cauzei. Conditiile urgentei trebuie stabilite prin raportare la ipotezele avute în vedere de legiuitor, respectiv pastrarea unei drept care s-ar putea pagubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente si care cu greu s-ar putea repara si înlaturarea prejudiciilor ivite cu prilejul executarii silite.

Examinarea întrunirii acestor conditii impune analizarea în prealabil a exceptiei denumite de catre pârâta A.F.I.R. ca fiind a inadmisibilitatii. Trecând peste faptul ca includerea ei în categoria exceptiilor procesuale prin prisma prevederilor art. 245 Cod de procedura civila, instanta considera ca ea reprezinta în realitate o aparare de fond reglementata cu titlu general de art. 31 Cod de procedura civila întrucât tinde la respingerea cererii ca urmare a neîntrunirii conditiilor amintite. Or, atâta timp cât instanta s-a declarat competenta general, material si teritorial în solutionarea prezentei cereri, considera ca nu se poate proceda la judecarea ei în temeiul art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 întrucât s-ar ajunge, pe cale ocolita, la schimbarea fundamentului cererii. Tocmai de aceea, a considerat ca apararea formulata de catre pârâta este nefondata.

Pe de alta parte, executarea scrisorii de garantie emise în favoarea pârâtei de rândul 2 ar avea neîndoielnic consecinte nefaste asupra posibilitatii reclamantei de a-si desfasura în viitor activitatea si de a finaliza cu succes proiectul pentru care a si obtinut finantarea nerambursabila. Posibilitatea acesteia de a solicita ulterior (dupa solutionarea definitiva a litigiului pe fond) a restituirii sumei nu ar duce prin ea însasi la restabilirea situatiei de fapt actuale, afectarea fluxului de numerar putând duce în mod direct la declansarea procedurii insolventei fata de reclamanta.

Faptul ca pârâta de rândul 2 a asigurat finantarea partiala a proiectului si ca ar fi prejudiciata prin nerecuperarea ei de îndata nu poate duce la o alta concluzie întrucât nu afecteaza capacitatea institutiei de a-si desfasura activitatea în viitor. Pe cale de consecinta, tinând seama de efectele executarii de îndata a scrisorii de garantie asupra patrimoniului reclamantei, a considerat ca prima conditie amintita este întrunita.

În ceea ce priveste celelalte doua conditii, instanta a retinut, în primul rând, ca pe calea ordonantei presedintiale nu se pot lua masuri definitive care sa rezolve litigiul între parti. Aceste masuri sunt menite sa mentina o situatie de fapt sau sa previna atingerea adusa unui drept pâna la solutionarea fondului cauzei. Având în vedere ca s-a solicitat în cadrul dosarului nr. 921/111/2015 constatarea faptului ca pârâta de rândul 2 nu este îndreptatita sa solicite executarea scrisorii de garantie, a considerat ca este întrunita si cea de-a doua conditie.

Referitor la neprejudecarea fondului cauzei ea trebuie examinata prin raportare la formularea texului legal „… stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept …”. Retinerea acestei conditii impune examinarea probelor încuviintate în cauza si determinarea împrejurarii daca aparent pârâta de rândul 1 ar putea refuza plata temporara a scrisorii de garantie.

Potrivit continutului acesteia plata era conditionata de prezentarea unei declaratii din care sa rezulte ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligatiile contractuale decurgând din contractul de finantare cu indicarea concreta a obligatiilor care nu au fost îndeplinite. Nici una dintre pârâte nu au anexat întâmpinarii depuse cele doua înscrisuri pentru a se stabili daca ele îndeplinesc conditiile formale stabilite de parti în cuprinsul scrisorii de garantie.

În conditiile în care reclamanta sustine ca ele fac trimitere numai la o încalcare globala a obligatiilor contractuale desi s-a specificat expres ca se impune indicarea în concret a nerespectarii clauzelor, a considerat ca aparenta dreptului opereaza în favoarea acesteia.

Mai mult, nu trebuie omis ca la baza solicitarii executarii scrisorii a stat un act unilateral încheiat de catre pârâta de rândul 2 ce a fost contestat de catre reclamanta. Fara a nega dreptul acesteia de a solicita plata scrisorii (în speta operând o subrogare legala, art. 2321 alin. 6 Cod civil vizând ipoteza transmiterii pe cale conventionala a dreptului), esential ramâne ca fata de prezumtia de legalitate a acestuia au fost ridicate serioase obiectii de natura sa creeze aparenta de drept în acest cadru procesual în favoarea reclamantei. Tocmai de aceea, considerând ca este întrunita si cea de-a treia conditie, a admis cererea asa cum a fost formulata.

Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat a formulat apel pârâta A.F.I.R. solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat si în principal anularea hotarârii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente iar in subsidiar modificarea în totalitate a sentintei civile atacate, în sensul respingerii actiunii formulata de S.C. L. T. S.R.L. ca inadmisibila si, în subsidiar, ca neîntemeiata.

Primul motiv pentru care apelanta critica hotarârea atacata este acela ca Sentinta civila nr. 267/09.04.2015 pronuntata de Tribunalul Bihor - Sectia a ll-a Civila a fost pronuntata cu încalcarea normelor privind competenta instantei de judecata, apreciind ca raportat la natura actului a carui executare se solicita a fi suspendata Tribunalul Bihor - Sectia a ll-a Civila nu este instanta competenta în solutionarea cauzei, invocând si prevederile art. 997 Cod de procedura civila.

A.F.I.R. (fosta A.P.D.R.P.) este institutie publica CENTRALA de specialitate, cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care functioneaza în prezent în baza prevederilor O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, prin reorganizarea Agentiei SAPARD, aprobata cu modificari prin Legea nr. 198/2006.

Între A.P.D.R.P. (actualmente A.F.I.R.), în calitate de autoritate contractanta si SC L. T. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finantare nr. C121v021060500xxx/03.08.2011, contract ce a avut ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 3.263.396,00 lei în vederea implementarii proiectului „Construirea unui complex de sere pentru tomate ecologice'', natura juridica a Contractului de finantare fiind astfel, indubitabila, caracterul administrativ al acestor acte fiind dat de: denumirile partilor semnatare - respectiv acelea de Autoritate Contractanta si de Beneficiar; calitatea de entitate administrativa - respectiv institutie publica centrala - a A.F.I.R.; obiectul contractului constând în acordarea unui ajutor financiar nerambursabil din fonduri publice - din care 60% contributia financiara a Comunitatii Europene (din bugetul UE) si 20% contributia publica nationala (de la bugetul de stat).

Asadar, plecând de la faptul ca raportul juridic în baza caruia a fost emisa cererea de executare a scrisorii de garantie bancara nr. XXX/2012 este un raport juridic de drept administrativ, apreciaza apelanta ca este evident ca orice act legat de modificarea, executarea, încetarea acestui raport obligational urmeaza acelasi regim juridic.

În consecinta, actiunea referitoare la executarea prevederilor unor astfel de contracte este de competenta instantei de contencios administrativ, în cauza dedusa judecatii fiind competenta Sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel Oradea, conform art. 10 alin. (11) Legea nr. 554/2004.

Un alt motiv invocat de apelanta este acela ca în mod netemeinic si nelegal a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata.

Apreciind ca solicitarea apelantei de recuperare a avansului, materializat prin „Cererea de executare a scrisorii de garantie pentru restituirea avansului" înregistrata la A.F.I.R. sub nr. 8971/12.03.2015 este un act administrativ, masura vremelnica de suspendare a actelor administrative este reglementata de legiuitor la art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Având în vedere, principiul de drept potrivit caruia „specialul deroga de la general", apreciaza ca în mod gresit reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 996 din Codul de procedura civila, în prezenta cauza fiind aplicabila procedura speciala cuprinsa în Legea contenciosului administrativ.

Al treilea motiv invocat este acela ca raportat la dispozitiile art. 996 Cod de procedura civila si la circumstantele cauzei în mod nelegal si netemeinic Tribunalul Bihor a dispus prin Sentinta nr. 267/09.04.2015 admiterea cererii de ordonanta presedintiala.

Apelanta învedereaza ca motivele care au stat la baza executarii Scrisorii de garantie bancara au fost încalcarea de catre beneficiar a obligatiilor contractuale prevazute în contractul de finantare, la art. 17 din Anexa I - Prevederi Generale, pct. 17(1), a celor prevazute în Documentele specifice din Anexa V - instructiuni de Piata si a Regulilor uniforme pentru Garantii la cerere (Publicatia nr. 758 Camera de Comert International Paris 1995), respectiv valoarea avansului nu a putut fi recuperata la ultima transa de plata.

Ulterior emiterii Notificarii beneficiarului cu privire la refuzul platii nr. 220/21.01.2015, a fost emis Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x.xxx/12.03.2015 prin care s-a constituit în sarcina beneficiarului un debit în cuantum de 2.614.868,26 lei, reprezentând suma achitata de A.F.I.R. la prima transa de plata, iar în conditiile în care prin Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare s-a dispus si rezilierea contractului de finantare, s-a procedat la executarea scrisorii de garantie bancara pentru avansul acordat, având în vedere faptul ca beneficiarul nu mai poate justifica acordarea acestuia.

În ceea ce priveste conditia aparentei dreptului ca o conditie pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala, referitor la sustinerile reclamantei privind netransmiterea dreptului de a solicita plata Scrisorii de la A.P.D.R.P. la A.F.I.R., invoca art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 41/2014.

Având în vedere aceste prevederi legale, apreciaza ca este evident ca nu era necesara o mentiune expresa în scrisoarea de garantie bancara cu privire la beneficiarul acesteia, în cauza aflându-ne în fata unei subrogari legale de drepturi si critica textul de lege invocat de reclamanta, respectiv art. 2321 din Cod civil care reglementeaza posibilitatea beneficiarului scrisorii de a transmite dreptul sau de creanta unei terte persoane si nu are în vedere schimbarea denumirii acestuia.

Referitor la sustinerile reclamantei potrivit carora cererea de executare a scrisorii este neconforma în conditiile în care aceasta nu este însotita de declaratia scrisa de confirmare a neîndeplinirii de catre beneficiar a obligatiilor contractuale, subliniaza ca cererea de executare a scrisorii de garantie bancara a fost justificata de nerespectarea obligatiilor contractuale asumate de reclamanta, astfel cum au fost acestea prezentate în Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x.xxx/06.03.2015, emis în temeiul O.U.G. nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea neregulilor aparute în obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationale aferente acestora, care a fost anexat solicitarii catre B. T.

Astfel, cererea de executare a scrisorii de garantie bancara este justificata prin emiterea titlului de creanta mentionat mai sus, care are o valoare juridica cel putin egala cu o declaratie scrisa cu privire la nerespectarea clauzelor contractuale de catre reclamanta.

Referitor la sustinerile potrivit carora solicitarea este abuziva întrucât reclamanta nu a încalcat niciuna din obligatiile asumate în contractul de finantare, subliniaza ca a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea, astfel ca, plecând de la aceste aspecte doctrinare si jurisprudentiale, este evident ca aparenta dreptului este în favoarea apelantei si nu a reclamantei.

În ceea ce priveste conditia urgentei subliniaza ca cererea de suspendare nu este întemeiata pe situatia prevenirii cauzarii unui prejudiciu imposibil de reparat si nu ofera nicio justificare pentru solicitarea sa, din care sa reiasa necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Un prejudiciu real, în acest caz, poate fi invocat de catre apelanta, care a pus la dispozitia contestatoarei sume de bani pe care aceasta le-a folosit pentru efectuarea unor cheltuieli despre care aceasta avea cunostinta, înca de la data încheierii contractului de finantare, care acum nu ar mai putea fi justificate.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

În drept, au fost invocate dispozitiile Noului Cod procedura civila, Legii nr. 554/2004, O.U.G, nr. 41/2014, O.U.G. nr., 74/2009, Contractului de finantare nr. C 121V021060500xxx/05.08.2011)., O.U.G. nr. 66/2011.

Intimata pârâta B. T., prin întâmpinarea formulata, a solicitat admiterea în parte a apelului.

În motivare subliniaza ca reclamanta recunoaste faptul ca banca are obligatia sa efectueze plata acestei scrisori catre pârâta A.F.I.R. (succesorul A.P.D.R.P.) în maxim 5 zile lucratoare astfel cum prevad regulile uniforme privind garantiile la cerere (U.R.D.G.) revizuire 2010 publicatia CIC nr. 758 Reguli care sunt aplicabile scrisorilor de garantie si potrivit de asemenea clauzelor contractuale asumate prin semnarea contractului de credit

În ceea ce priveste calitatea A.F.I.R. de a solicita plata, aceasta este justificata prin aparitia O.U.G. 41/2014 potrivit careia se înfiinteaza A.F.I.R., denumita în continuare Agentie, institutie publica cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale finantata din venituri proprii si subventii alocate de la bugetul de stat, prin reorganizare Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, care se desfiinteaza.

Potrivit art. 2 din O.U.G. 41/2014 la data intrarii în vigoare a acestei ordonante, apreciaza ca Agentia se subroga în drepturile si obligatiile ce decurg din actele interne la care Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit este parte din actele internationale privind activitatea Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, la care este parte statul român.

Totodata, subliniaza faptul ca banca nu poate interveni în diferendul intervenit între parti, ea nefiind parte în contractul încheiat de acestea, având doar calitate de tert.

B. T. a semnat protocolul PXX/02.03.2015 încheiat cu A.F.I.R. si A.R.B. si si-a asumat astfel modalitatea de executare a Scrisorilor de Garantie încheiate pentru contractele de finantare aferente anilor 2007-2014 si ulterior, mai mult, banca neconditionând executarea Scrisorilor de garantie în sold, de încheierea unor acte aditionale la acestea prin care sa se modifice beneficiarul din A.P.D.R.P. în A.F.I.R., recunoscând subrogatia legala reglementata de O.U.G. nr. 41/2014 ca producând efecte de drept.

Prin urmare, în lipsa unor documente care sa ateste contrar, ca A.F.I.R. nu s-a subrogat de drept în drepturile si obligatiile A.P.D.R.P. sau a unei sentinte emise de o instanta competenta prin care sa se dispuna suspendare platii scrisorii, banca este obligata potrivit prevederilor legale în materie sa-si îndeplineasca obligatia asumata prin emiterea scrisorii în cauza.

În ceea ce priveste cererea de executare a scrisorii de garantei pentru restituire avans depusa de catre A.F.I.R. la B. T., considera ca aceasta întruneste toate prevederile legale, fiind cuprinse toate elementele necesare pentru efectuarea platii.

Pentru considerentele prezentate, solicita respingerea apelului declarat.

În drept au fost invocate dispozitiile O.U.G. nr. 41/2014, Regulile Uniforme privind Garantiile la Cerere, U.R.D.G. revizuire 2010, Publicatia CIC nr. 758.

Curtea de apel examinând hotarârea apelata, prin prisma motivelor de apel formulate, a retinut urmatoarele:

În ceea ce priveste motivul de apel legat de faptul ca instanta de fond a pronuntat hotarârea apelata cu încalcarea normelor juridice privitoare la competanta materiala, curtea l-a considerat neîntemeiat. Astfel, cererea de ordonanta presedintiala se introduce, conform art.997 Cod procedura civila, la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.

În cauza, reclamanta L. T. SRL, pe calea ordonantei presedintiale, a solicitat instantei sa dispuna obligarea B. T. - Sucursala O. sa nu efectueze plata scrisorii de garantie bancara de restituire avans nr. XXX/16.07.2012, prelungita pâna la data de 03.04.2015 prin Amendamentul nr.03/27.06.2014 în favoarea pârâtei A.F.I.R., pâna la solutionarea procesului pe fond prin care a solicitat constatarea inexistentei dreptului A.F.I.R. de a solicita si obtine de la B. T.- Sucursala O. plata scrisorii de garantie bancara, cu consecinta constatarii inexistentei dreptului bancii de a exercita orice drept de regres împotriva sa, ca efect al platii scrisorii catre o pârâta fara drept de încasare a contravalorii scrisorii, în dosar nr.921/111/2015 al Tribunalului Bihor.

Deoarece în cadrul litigiului de fond se tinde la suspendarea temporara a efectului scrisorii de garantie bancara, care reprezinta, potrivit art.2321 alin. 1 noul Cod de procedura civila un angajament al emitentului (banca) irevocabil si neconditionat, în baza caruia acesta se obliga la solicitarea ordonatorului (reclamanta) si în considerarea unui raport obligational preexistent, însa independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane (A.F.I.R.), este evident ca raporturile juridice dintre parti, nascute în baza scrisorii de garantie sunt raporturi juridice de drept privat, independente de raportul juridic de drept administrativ preexistent, nascut între reclamanta si terta persoana A.F.I.R. (contractul de finantare).

Astfel, nu poate fi primita sustinerea apelantei potrivit careia, din moment ce, raportul juridic în baza caruia a fost emisa cererea de executare a scrisorii de garantie bancara ar fi unul de drept administrativ, orice act legat de modificarea, executarea si încetarea acestui raport obligational ar urma acelasi regim.

Asa cum s-a aratat mai sus, în cadrul litigiului de fond, reclamanta intimata contesta dreptul A.F.I.R. de a solicita si obtine de la B. T.- Sucursala O. plata scrisorii de garantie si dreptul acesteia de a executa scrisoarea de garantie bancara. Or, raporturile juridice nascute între parti, în baza scrisorii de garantie sunt de natura civila, situatie în care competenta materiala în solutionarea cauzei revine tribunalului, conform art. 95 Cod procedura civila, iar cererea de ordonanta presedentiala va fi de competenta aceleasi instante.

În acest context, nu sunt fondate sustinerile apelantei conform carora competenta material în cauza este curtea de apel, în considerarea art. 10 alin. 1 indice 1 din Legea 554/2004.

În concluzie, curtea apreciind nefondate motivele de apel invocate sub acest aspect, a mentinut dispozitiile din încheierea de sedinta din data de 08.04.2015 vizând respingerea exceptiei necompetentei materiale a tribunalului.

Retinând ca raporturile juridice nascute între parti în baza scrisorii de garantie bancara sunt raporturi juridice civile si nu de drept administrativ, curtea a constatat ca exceptia inadmisibilitatii cererii de ordonanta presedintiala, invocata de catre apelanta prin prisma art. 14-15 din Legea 554/2004 ce reglementeaza o procedura speciala pentru suspendarea actelor administrative, în raport cu art. 996 din Codul de procedura civila, ce reprezinta norma generala, este neîntemeiata.

 În ce priveste motivele de apel vizând neîndeplinirea conditiilor prevazute art. 996 Cod procedura civila în situatia de fata, curtea a apreciat ca sunt întemeiate criticile A.F.I.R. invocate sub acest aspect.

Astfel, instanta a retinut ca între A.P.D.R.P., antecesoarea pârâtei A.F.I.R. – autoritate contractanta si SC L. T. SRL s-a încheiat contractul de finantare C 121v021060500xxx/03.08.2011.

Obiectul contractului îl reprezinta potrivit art. 1 alin. 1 din contract acordarea ajutorului financiar nerambursabil de catre autoritatea contractanta în cuantum de 3.263.396 lei în vederea implementarii proiectului – înfiintarea unui complex de sere pentru tomate ecologice.

Potrivit prevederilor contractuale, partile au convenit ca reclamanta sa primeasca un avans din valoarea totala a ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 652.678 lei conditionat de depunerea unei garantii financiare care sa acopere suma solicitata în avans în proportie de 110% eliberata de o institutie financiar bancara sau nebancara.

În acest sens, în vederea încasarii în avans a sumei de mai sus, reclamanta intimata a ordonat B. T. Sucursala O. sa emita scrisoarea de garantie bancara. Astfel, s-a emis scrisoarea de garantie bancara nr. XXX/16.07.2012, a carei valabilitate a fost prelungita prin amendamente succesive pâna la data de 03.04.2015, iar în baza ei B. T. si-a asumat irevocabil obligatia de plata a unei sume pâna la concurenta sumei de 1.794.867,80 lei.

Ca urmare a cererii reclamantei de achitare a celei de a doua transe din valoarea totala a ajutorului fnanciar nerambursabil, prin notificarea nr.xxx/21.01.2015 i s-a refuzat plata pe considerentul ca nu s-a respectat proiectul tehnic si nu se poate identifica limita de proprietate, iar ulterior s-a emis procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr.xxxx/06.03.2015 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 2.778.038,06 lei.

De asemenea, prin procesul verbal respectiv, s-a dispus rezilierea contractului de finantare, procedându-se la executarea scrisorii de garantie bancara pentru avansul acordat.

Conform art.996 alin.1 noul Cod de procedura civila, instanta de judecata, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii în cazuri grabnice prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Pornind de la aceste dispozitii legale rezulta ca pentru a fi admisibila o astfel de cerere, trebuie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: urgenta care impune luarea unei asemenea masuri, vremelnicia masurii luate si neprejudecarea fondului.

Curtea a apreciat, în raport cu probele de la dosar, ca în speta nu sunt îndeplinite toate conditiile instituite de art.996 alin.1 Cod procedura civila, cum s-a retinut de catre prima instanta.

Într-adevar, asa cum a aratat prima instanta, conditia urgentei trebuie raportata la ipotezele avute în vedere de legiuitor, respectiv la pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin întârziere si prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar putea repara, în speta fiind incidenta aceasta din urma ipoteza.

În conditiile în care se procedeaza la executarea scrisorii de garantie de catre A.F.I.R., este evident ca reclamantei i s-ar putea crea grave prejudicii, care nu s-ar mai putea îndrepta. Astfel, aceasta masura ar putea perturba grav si iremediabil activitatea societatii, putând determina intrarea sa în incapacitate de plata.

De asemenea, conditia vremelniciei este îndeplinita având în vedere ca, reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor o actiune de drept comun sub dosar 921/111/2015, efectele sentintei pronuntate în cadrul acestei proceduri speciale, fiind limitate în timp pâna la solutionarea celei din urma actiuni.

Într-adevar, în cadrul ordonantei presedintiale instanta nu poate prejudeca fondul litigiului, însa trebuie sa cerceteze daca exista o aparenta de drept în favoarea reclamantei.

Instanta de apel a considerat ca reclamanta nu justifica o aparenta de drept în favoarea sa deoarece potrivit scrisorii de garantie bancara nr.XXX/16.07.2012, B. T. Sucursala O. s-a obligat sa plateasca A.P.D.R.P. antecesoarea A.F.I.R. orice suma pâna la concurenta sumei de 1.794.867,80 lei la primirea, în perioada de valabilitate a scrisorii de garantie, a cererii de plata formulata în scris si semnata de persoanele autorizate, cât si a unei declaratii scrise prin care sa se confirme ca reclamanta nu si-a respectat obligatiile din contractul de finantare. În cauza, cererea de executare a scrisorii de garantie bancara pentru restituirea avansului formulata de apelanta a fost însotita de procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr.xxxx/06.03.2015, care descrie detaliat neregulile constatate.

Mai mult, potrivit art. 20 alin.20 din O.U.G. 66/2011 procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare sau nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare, constituie titluri de creanta care se emit în vederea stingerii acestor creante, iar odata ajunse la scadenta titlurile de creanta devin titluri executorii în baza art.43 lit. a) din actul normativ.

Asadar, fiind în prezenta unui titlu executoriu care a stat la baza formularii cererii de executare a scrisorii de garantie bancara, titlu executoriu care se bucura de prezumtia de legalitate si care nu a fost suspendat în conditiile Legii 554/2004, este evident ca aparenta de drept nu poate fi retinuta în favoarea reclamantei.

Este adevarat, ca pentru a justifica aparenta dreptului în favoarea sa, intimata reclamanta a invocat mai multe argumente, cum ar fi netransmiterea dreptului de a solicita plata scrisorii de la A.P.D.R.P. la A.F.I.R., în conformitate cu dispozitiile art. 2321 alin. 3 noul Cod civil, care ar determina ca A.F.I.R. sa nu fie beneficiara scrisorii si nu poate solicita plata acesteia, faptul ca cererea de executare formulata de A.F.I.R. nu îndeplineste conditiile prevazute în scrisoarea de garantie, nefiind însotita de declaratia scrisa de confirmare a neîndeplinirii obligatiilor din contractul de finantare, precum si faptul ca solicitarea de plata formulata de A.F.I.R. ar fi abuziva întrucât nu s-au încalcat obligatiile contractuale, însa aceste aspecte presupun o analiza a fondului litigiului, ceea ce este imposibil în cadrul acestei proceduri speciale.

Practica judiciara s-a exprimat în sensul ca, în cadrul examenului sumar al titlurilor si actelor prezentate de parti, instanta nu examineaza validitatea acestora deoarece prin aceasta s-ar rezolva fondul, ci ea se va margini sa stabileasca în favoarea careia dintre parti exista aparenta unei situatii juridice legale, care justifica un interes legitim pentru a i se putea mentine o anumita stare de fapt sau de drept pâna la solutionarea actiunii de drept comun. Or, în speta, nu se poate retine existenta în favoarea intimatei reclamante a aparentei unei situatii juridice legale, care sa justifice un interes legitim al acesteia pentru admiterea cererii de ordonanta presedentiala.

Prin urmare, deoarece criticile apelantei sunt întemeiate doar în parte, din perspectiva faptului ca nu sunt îndeplinite cumulativ toate conditiile prevazute de art. 996 alin.1 cod procedura civila, curtea a admis ca fondat apelul, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedura civila si a schimbat în totalitate hotarârea apelata în sensul respingerii ordonantei presedentiale.

De asemenea, curtea a mentinut dispozitiile încheierii de sedinta din data de 8.04.2015 vizând respingerea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Bihor. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata în apel.