Uzucapiune

Hotărâre 7 din 30.08.2011


Deliberând, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă , reclamanta Societatea Agricolă Z, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu Oraşul Zimnicea-prin primar, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se constate că a dobândit, prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, situat în Zimnicea, strada ………., judeţul Teleorman, în suprafaţă de 7120 m.p.

În motivarea acţiunii, a arătat reclamanta că, în anul 1991, fostul CAP Zimnicea, înfiinţat în 1977, s-a reorganizat într-o nouă formă asociativă, de tip privat, cu personalitate juridică, în temeiul Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

Prin încheierea din 4 iulie 1991 a Judecătoriei Alexandria, pronunţată în dosarul nr. X/7/1991, s-a dispus acordarea personalităţii juridice şi înregistrarea societăţii sub denumirea de Societatea Agricolă Z în Registrul Societăţilor Agricole ţinut de instanţă.

Fiind constituită ca o nouă formă asociativă pe structura fostului CAP Zimnicea, societatea agricolă are o posesie continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, pe o durată de peste 30 de ani, asupra unui teren cunoscut ca sediu social, în suprafaţă de 7120 m.p., situat în intravilanul oraşului Zimnicea, strada ……., judeţul Teleorman, cu vecinii: ………….

Pe acest teren sunt construite clădirile în care a funcţionat sediul social, imobile cunoscute public ca fiind ale fostului CAP şi ale Societăţii Agricole Z.

Societatea Agricolă Z deţine în proprietate clădiri care sunt înregistrate, ca atare, în contabilitate, dar nu deţine documente doveditoare privind dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor şi curţii unde se află sediul societăţii, în suprafaţă de 7120 m.p., deşi a plătit către bugetul local impozit/taxe.

Astfel, în declaraţiile de impozit ale societăţii agricole şi în deciziile de impunere emise de Primăria Zimnicea, judeţul Teleorman, este prevăzut şi impozit/taxe pe teren intravilan, calculându-se şi accesorii bugetare pentru întârzierea la plată.

A mai arătat că a avut posesia deplină şi continuă a terenului, a plătit impozit/taxe pentru un teren în suprafaţă de 7120 m.p., comportându-se ca un adevărat proprietar de bună-credinţă.

Din anul 1977 şi până în prezent au trecut 34 de ani, iar, prin reorganizarea din anul 1991, din CAP Zimnicea în Societatea Agricolă Z, aceasta din urmă a devenit succesor de bună-credinţă, având posesia utilă, în accepţiunea art. 1858 pct. 4 c.civ., fiind întrunite condiţiile prev.de art. 1860, 1890 c.civ., dobândind proprietatea asupra terenului prin joncţiunea posesiilor şi prin uzucapiune.

În susţinerea acţiunii, a depus, în copii, încheierea din 4 iulie 1991 a Judecătoriei Alexandria, pronunţată în dosarul nr. X/7/1991, certificat de înregistrare fiscală emis la 16.02.1994, decizie de impunere, nr. 1021/29.01.2009, chitanţele nr. 300700005823/30.07.2008, nr. 081001007594, nr. 250901003783/25.09.2007, nr. 220301001003/22.03.2007, nr. 2884426/2006, nr. 4801466/2004, nr. 0155354/2005, nr. 3481669/2006, adresele nr. 1437/25.02.2004, nr. 1672/28.02.2003, 1759/14.02.2002, 472/25.01.2000, emise de Primăria Zimnicea, judeţul Teleorman, declaraţie de impunere nr. X/27.01.2004, schiţă cu terenul.

În drept, au fost invocate disp.art. 1847, 1860, 1890 c.civ.şi art. 111 c.pr.civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat pârâtul că, în temeiul Legii nr. 18/1991, asociaţiile agricole constituite pe structura fostelor CAP, conform Legii nr. 36/1991, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, deoarece nu au fost şi nu sunt deţinătoare de teren agricol. Terenul pe care acestea şi-au desfăşurat activitatea aparţine membrilor asociaţi.

De asemenea, a mai arătat că beneficiază de prev.art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, membrii cooperatori care au adus pământ în CAP sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către acestea, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în CAP şi alte persoane anume stabilite, iar potrivit disp.art. 31 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, suprafeţele de teren neatribuite rămân la dispoziţia Comisiei Locale.

Totodată, a mai arătat că, potrivit disp.art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren, susţinând că societatea agricolă nu a exercitat o posesie utilă atât timp cât nu a posedat sub nume de proprietar, ci a exercitat doar un drept de folosinţă asupra terenului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp.art. 1860 c.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său, prin autor înţelegându-se însă persoana care nu este titularul dreptului de proprietate.

Potrivit disp.art. 1 din Decretul nr. 346/1977, cooperativa agricolă de producţie este organizaţia economică socialistă în care ţăranii se unesc de bunăvoie, aducând în proprietatea cooperativei pământul şi celelalte mijloace principale de producţie, iar potrivit disp.art. 3 al aceluiaşi act normativ, proprietatea cooperativei agricole este alcătuită din pământul adus de cooperatori (…).

Rezultă, aşadar, că, în speţă, pretinsul autor al Societăţii Agricole Z, CAP, a avut calitatea de proprietar al terenului ce face obiectul cauzei, nefiind astfel îndeplinite cerinţele art. 1860 c.civ. pentru a opera joncţiunea posesiilor, respectiv pentru ca Societatea Agricolă Z să poată adăuga la perioada de timp în care a stăpânit terenul perioada de timp în care terenul a fost stăpânit de CAP.

Nu sunt aplicabile nici disp.art. 1858 pct. 4 c.civ., invocate de reclamantă, aceste dispoziţiile având în vedere situaţia în care autorul avea numai detenţia precară asupra bunului, în speţă însă CAP a avut calitatea de proprietar.

Din probele administrate în cauză, nu rezultă, aşadar, ca Societatea Agricolă Z să fi stăpânit terenul timp de 30 de ani, nefiind îndeplinite nici condiţiile prev.de art. 1890 c.civ., astfel încât instanţa urmează să respingă ca nefondată acţiunea.

În temeiul disp.art. 274 c.civ., se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.