Pretentii

Dosar nr. 3818/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 7241

Şedinţa publică de la 02 Octombrie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Cerasela Diana Drăgan

Grefier Mirela Cîrstea

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta SRR şi pe pârâta SC A SRL, având ca obiect pretenţii .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns av. RG pentru pârâta SC A SRL, lipsă fiind reclamanta.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care:

Av . Rusu Gabi pentru pârâta SC A SRL depune la dosar Declaraţie pe proprie răspundere care confirmă faptul că pârâta nu a deţinut şi nu deţine receptoare radio precum şi chitanţa privind plata onorariului pentru avocat.

Instanţa pune în discuţie excepţia prescrierii acţiunii pentru perioada ian.2010-martie 2010 respectiv a sumei de 190,8 lei.

Av. RG pentru pârâta SC A SRL arată că susţine excepţia invocată.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Av. RG pentru pârâta SC A SRL având cuvântul, arată că solicită respingerea acţiunii întrucât pârâta nu a beneficiat niciodată de serviciile la care face referire reclamanta. Solicită cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Deliberând constată că:

La data de 14.0.32013 s-a înregistrat pe rolul instanţei acţiunea formulată de reclamanta SRR reprezentată legal prin CP împotriva SC A SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 984,60 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 900 lei aferentă perioadei mart 2010-iun 2012, potrivit facturilor menţionate şi penalităţi de întârziere în cuantum de 84,60 lei, stabilite la data de 20.02,2013.

În motivarea acţiunii se arată că potrivit art. 40 alin. 3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRT, republicată, cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.

Reclamanta arată că în aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei  cereri de chemare în judecată şi care stabileşte, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum şi modalitatea de încasare şi scutire de la plata acestora, statuând şi modalitatea de calcul pentru penalităţile de întârziere.

Învederează reclamanta că în conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1 "Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuţi la art. 1 şi 3, de către Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate".

Cu privire la penalităţilor solicitate reclamanta arată că potrivit art. 6 alin. 1 şi 2 din HG nr. 977/2003, "Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalităţi pentru fiecare zi de întârziere" iar cuantumul acestora "se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică".

 În  drept  au fost invocate disp. art. 194 Cod procedură civilă; art. 40 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 977/2003.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 26 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.

La dosar reclamanta a depus Adresa SRR-Departamentul Economic nr.57617/20.02.2013 cuprinzând calcul penalităţi de întârziere; facturile aferente debitului solicitat menţionate în nr.57617/20.02.2013, Extras ONRC privind informaţii pârâtă.

Pârâta S.C. A  S.R.L a formulat întâmpinare în care solicită respingerea în parte a acţiunii ca fiind prescrisă, respectiv ca nefondată restul  cererii. 

 În motivarea fondului acţiunii pârâta arată că întrucât nu  beneficiază de serviciului de radiodifuziune,  cerere de chemare in judecata nu poate fi admisa doar pentru ca reclamanta susţine că  legiuitorul a instituit o prezumţie absolută cu privire la calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice.

Susţine pârâta că în sensul celor arătate mai sus sunt prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează că au obligaţia de a achita taxa pentru serviciul public de radio şi televiziune doar beneficiarii acestor servicii, iar art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice defineşte taxa ca fiind "suma plătită de către o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, instituţie publică sau serviciu public".

SRR a depus răspuns la întâmpinarea depusă de SC A SRL solicitând respingerea excepţiei prescripţiei, pentru perioada ianuarie - martie 2010 , iar pe fondul cauzei, admiterea cererii introductive, obligarea pârâtei la plata sumei de 984.60 lei reprezentând taxa si penalităţi pentru serviciul public de radiodifuziune.

Privitor la excepţia prescripţiei invocate de pârâtă reclamanta arată că  factura cu seria AV, nr. 3500909098 a fost emisă la data de 31.03.2010 şi avea data scadentă 10.04.2010 iar cererea de chemare în judecată a fost expediată prin serviciul poştal la data de 12.03.2013.

Pe fondul cauzei, reclamanta învederează faptul că dovada calităţii pârâtei de beneficiar a serviciilor de taxă radio rezultă din conţinutul art. 40 alin 3 din Legea 41/1994, astfel, legiuitorul a instituit o prezumţie absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice.

Susţine reclamanta că instituirea unei astfel de prezumţii şi stabilirea calităţii de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, fără a fi condiţionată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea textului art.40 al legii nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a SRTV, prin Legea nr.533/2003, această modificare a făcut de altfel, obiectul controlului Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat prin Deciziile nr.297/2004, nr.331/2006, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate.

Învederează reclamanta că articolul 31 din Constituţie prevede dreptul tuturor cetăţenilor la informare, iar serviciile publice de radiodifuziune constituie modalităţile principale prin care statul asigură respectarea acestui drept.

Susţine reclamanta că dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de cei cu privire la care se poate stabili calitatea de beneficiar al serviciului respectiv, cum eronat interpretează pârâta, textul de lege ar fi avut un conţinut mult mai clar, legiuitorul ar fi folosit conjuncţia „dacă" care din punct de vedere gramatical ar exprima un raport condiţional: „dacă beneficiază de aceste servicii", în loc de „în calitate de beneficiari ai acestor servicii".

Pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului instanţa constată şi reţine în fapt următoarele:

Prin  cererea de chemare in judecata pârâta a fost chemată in judecata de reclamanta SOCIETATEA ROMANA DE RADIODIFUZIUNE, pentru ca prin  hotărârea ce va pronunţa sa se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 984,60 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in cuantum de 900 lei aferenta perioadei martie 2010 – iunie 2012, respective penalităţi de întârziere in cuantum de 84,60 lei.

In drept, cererea reclamantei este întemeiata pe dispoziţiile art. 40 aliniat 3 si 4 din legea nr. 41/1994 si HG nr. 977/2003, iar ca si probe, reclamanta a alăturat cererii de chemare in judecata un calcul al taxei solicitate, precum si facturile care se susţine ca ar reprezenta dovada datorarii acestor sume;

  Analizând cu prioritate excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 1din Decretul 167/1958 „ Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.”

 În art. 3 din acelaşi act normativ se arată că  „Termenul prescripţiei este de 3 ani”.

Instanţa reţine că, capătul de cerere cu privire la suma reprezentând taxa de radiodifuziune pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2010, respectiv valoarea de 190,08 lei aferenta facturii fiscale seria AV nr. 3500909098/31.03.2010, este prescris in condiţiile in care această factură  a fost emisa la data de 31.03.2010, dar este aferenta perioadei situata in afara termenului general de prescripţie de 3 ani, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la data de 12.03.2013.

În ceea de priveşte fondul cauzei,  instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, „persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii”.

    Conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, republicata, si persoanele fizice, in calitate de beneficiari ai acelorasi servicii, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune.

     Nicaieri in cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicata, nu se regaseste o definitie a notiunii de „beneficiar”, astfel incat sensul acestei notiuni nu poate fi decat cel comun, respectiv „cel care beneficiaza de ceva” sau „o autoritate, institutie, societate etc. pentru care se face o lucrare”. Pe de altă parte art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice defineşte taxa ca fiind "suma plătită de către o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, instituţie publică sau serviciu public".

  Prin Decizia nr.297/2004 a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsa cu motivarea ca „obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective”.

    Aceleasi considerente au fost avute in vedere si prin pronuntarea Deciziei nr. 331/2006 a Curtii Constitutionale.

    Legislatia comunitara si recomandarile europene cu privire la taxa radio permit statelor sa stabileasca plata unor taxe radio-TV, indiferent de existenta calitatii de beneficiar. Aceasta reprezinta insa numai o optiune a statului membru, si nu o obligatie.

      Prin Constitutia Romaniei nu s-a impus plata taxei radio-TV indiferent de existenta calitatii de beneficiar, iar componentele dreptului la informare prevazut de art. 31 alin. (15) trebuie interpretate in favoarea cetateanului.

    Vointa exprimata de legiuitor rezulta din interpretarea gramaticala, logica, sistematica a textelor analizate.

Ca urmare a celor mai sus-expuse instanţa va admite excepţia prescripţiei acţiunii pentru perioada ian.-martie 2010, respectiv a sumei de 190,08 lei.

Va respinge cererea  formulată de reclamantă  privind plata sumei de 190,08 ca prescrisă.

Va respinge restul acţiunii formulate de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta SC A SRL ca neîntemeiată.

Ca urmare a soluţiei ce se va pronunţa în cauză şi văzând disp. art. 453 NCprciv instanţa va obliga reclamanta să achite pârâtei suma de 100 lei  cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei acţiunii pentru perioada ian.-martie 2010, respectiv a sumei de 190,08 lei.

Respinge cererea  formulată de reclamantă  privind plata sumei de 190,08 ca prescrisă.

Respinge restul acţiunii formulate de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta SC A  SRL, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta să achite pârâtei suma de 100 lei  cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 02.10.2013.

Preşedinte,

Cerasela Diana Drăgan

Grefier,

Mirela Cîrstea

?

Red.C.D.D

Tehnored.M.C/ 4 ex/14.10.2013

Domenii speta

Spete similare