Constatare nulitate act juridic

Dosar nr. 1073/288/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 4246

SENTINŢA CIVILA NR. 4216

Şedinţa publică din data de 17 Iunie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE V.F.

Grefier G.T.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. R.,, în contradictoriu cu pârâta BANCA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 10 iunie 2015 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când a fost amânată pronunţarea cauzei pentru astăzi,  17 iunie 2015, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei constată următoarele

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1073/288/2015, reclamanta D.R  a chemat în judecată pe pârâta BANCA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absoluta a clauzei cuprinsa la punctul 9 lit.b din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ........ din ........., încheiat intre pirita in calitate de banca si reclamantă în calitate de împrumutată, referitoare la "comisionul de administrare; să se constate nulitatea absoluta a clauzei cuprinsa la punctul 9 lit. a din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ........ din ........ referitoare la " comisionul de acordare" ; să se constate  nulitatea absoluta a clauzei cuprinsa la punctul 9 lit. e din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ........din ........ referitoare la " comisionul de urmărire riscuri"; să se dispună  obligarea piritei la restituirea sumelor încasate abuziv in temeiul clauzelor de mai sus, de la data încheierii contractului până la executarea efectiva a obligaţiei de plata, majorate cu dobânda legala prevăzuta de O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii Băneşti. Totodată a solicitat şi  obligarea piritei la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face in prezenta cauza.

În motivarea în fapt, reclamanta arată că in calitate de împrumutată a încheiat cu pirita in calitate de banca, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr........... din ........, pentru suma de 70 665 lei.

Aceasta convenţie cuprinde clauze preformulate de către instituţia bancara, care au natura unor clauze abuzive astfel cum acestea sunt reglementate de Legea 193/2000.

Astfel, la punctul 9 lit. b din contract se prevede un " comision de administrare de 35,33 RON lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la punctul 1".

Practic, această prevedere condiţionează acordarea creditului de plata comisionului de administrare, care nu este explicat, rămânând exclusiv la latitudinea băncii, ca o expresie a voinţei pur potestative, posibilitatea de a aprecia asupra semnificaţiei terminologice a acestui cuvânt. Pentru dreptul pe care banca si-l conserva in protejarea propriei percepţii asupra unor fapte si împrejurări, împrumutatul este obligat sa plătească, pentru ca, in caz contrar, creditul nu este "pus la dispoziţie". Menţionează astfel că această clauza nu a fost negociată cu împrumutatul reclamant.

Legea 193/2000, in ort. 4 alin.2 prevede, prin dispoziţii imperative, care ocrotesc un interes general: " o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv". Sancţiunea aplicata unei asemenea clauze este nulitatea absoluta.

Clauza din contract privind comisionul de administrare, determina un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor contractante, deoarece valoarea comisionului, ce se achita lunar, pe toata durata creditului, se calculează in raport de valoarea iniţiala a creditului, ceea ce conduce la plata unei sume ce nu este corelata cu valoarea soldului rămas de achitat, in fiecare luna de plata a respectivului comision, declarat de pirita, este acela de a acoperi cheltuielile de monitorizare a creditului acordat, care scade progresiv cu fiecare rata achitata.

In speţa de fata se creează un dezechilibru major intre drepturile si obligaţiile pârtilor, întrucât comisionul plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit acordat, iar nu la valoarea soldului la data plaţii comisionului.

Dezechilibrul semnificativ exista, întrucât valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plata, in condiţiile in care scopul comisionului, declarat de pirita, este acela de a acoperi cheltuielile de monitorizare a creditului care, scade progresiv cu fiecare rata lunara achitata, in cursul derulării contractelor valoarea comisionului de administrare a creditului putând depăşi valoarea dobânzii.

Menţionează reclamanta că, la punctul 9 lit a din Contractul de credit pentru persoane fizice nr. .........din ......... se prevede un comision de acordare credit in valoare 0,95% % flat, reprezentând o suma in lei de 665 RON.

Susţine că, nici acest comision nu a făcut obiectul unei negocieri directe cu clientul, fiind impus unilateral de banca, atât sub aspectul includerii unui asemenea comision in contract, cit si sub aspectul cuantumului comisionului, condiţionând acordarea creditului de plata acestui comision.

Aşadar potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile părţilor. La art. 2 se prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

In condiţiile date, cuantumul comisionului de acordare este expresia voinţei unilaterale a băncii, deoarece consumatorului nu i s-a dat posibilitatea de a influenta in vreun fel valoarea acestuia.

Pe de altă parte, perceperea unei sume ( comision de abordare credit) de către creditor, fără sa ofere in schimb o contraprestaţie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezintă pentru debitor o obligaţie lipsita de cauza, fiind nula conform art 966 Cciv.

In aceeaşi ordine de idei, se arată că,  la punctul 9 lit e din contract este prevăzut un comision de urmărire riscuri in valoare de 20,13 RON lunar, reprezentând un procent de 0,17 % din valoarea creditului contractat.

Solicită astfel să se constatate ca in contract nu este definit comisionul de urmărire riscuri, iar motivaţia perceperii lui nu este indicate nici in condiţiile generale, nici in condiţiile speciale ale convenţiei, ci aceasta este doar justificata de eventuale modificări ce ar putea surveni pe parcursul derulării acestuia, modificări ţinând de factori externi, iar nu de manifestări de voinţa concordante ale pârtilor contractante.

Chiar daca s-ar admite ca acest comision este perceput de banca drept garanţie pentru îndeplinirea obligaţiei de restituire a împrumutului,

Firesc ar fi ca in contract sa fie prevăzute condiţiile in care banca poate retine sumele depuse cu acest titlu in contul ratelor, dar si obligaţia de a le restitui la rambursarea integrala a împrumutului sau in alte situaţii. Conform clauzelor contractuale insa, comisionul de risc i se cuvine automat băncii, fără vreo obligaţie corelativa.

Precizează reclamanta că, şi de aceasta data se constata ca perceperea unei sume( comision de risc) de către creditor, fără să ofere in schimb o contraprestaţie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezintă pentru debitor o obligaţie lipsita de cauza, fiind nula conform art. 966 C.civ.

Nu in ultimul rând trebuie avut in vedere caracterul preformulat de banca, standardizat al contractului de credit, in care consumatorul nu are posibilitatea sa intervină, puţind doar sa adere sau nu la el, consumatorul fiind privat de o informare corecta si completa asupra tuturor condiţiilor de creditare.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, se susţine de reclamantă că, este greu de crezut ca interesele legitime ale consumatorilor au fost luate in considerare, in condiţiile in care acesta se afla intr-o poziţie de inferioritate fata de profesionist atât in ceea ce priveşte puterea de negociere, cit si nivelul de informare, in condiţiile unui contract de adeziune.

Obligarea piritei la restituirea sumelor percepute in baza clauzelor abuzive este consecinţa fireasca si legala a constatării nulităţii absolute, conform adagiului " quod nullum  est,  nullum producit effectum.

Pentru toate considerentele expuse anterior, se solicită de către reclamantă, să se admită acţiunea,  instanţa sa constataţi nulitatea absoluta a clauzelor abuzive cuprinse in contractul cu numărul menţionat mai sus si sa fie obligată pirita la plata sumelor încasate fără drept,cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face in prezenta cauza.

În drept s-au invocat  dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000, O.G. nr. 50/2010, art. 1381 C. Civ. Si art. 451-453 Cpr .civ.

În susţinerea cererii s-au depus în copie: contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. ......... din......,  anexa la contractul de credit bancar.

Din actele şi  lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Pârâta. Banca. a formulat întâmpinare, depusă la filele 17-34 dosar, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanţi ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Se invocă de pârâtă excepţia nulităţii acţiunii pentru neprecizarea elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Se invocă astfel, lipsa identificării în concret a valorii obiectului cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 175 NCPC, cu redarea  modului de calcul aplicat, ceea ce conduce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului acesteia la apărare.

De asemenea, se invocă de pârâtă, prescripţia dreptului material la acţiune, perioada în care o astfel de acţiune poate fi iniţiată, fiind de maxim 3 ani, conform art. 3 alin (1) din Decretul 167/1958. Prin urmare, consideră că, orice pretenţii ale reclamantei pentru sume achitate în perioada  13.08.2008-04.02.2012, sunt prescrise.

Pe fondul cauzei pârâta arată că , prin cererea formulată, reclamanta tinde să revină asupra obligaţiilor pe care şi  le-a asumat prin semnarea contractului de credit, urmărind să obţină o diminuare a preţului contractului de credit, cu evidenta încălcare a principiului pacta sunt servanda.

Având în vedere faptul că prin cererea sa reclamanta solicită eliminarea unei părţi a preţului creditului, aceasta încearcă practic să modifice în mod unilateral, fără acordul celeilalte părţi contractante, cuantumul sumei datorate şi deci obiectul material al obligaţiei sale, cererea sa apărând astfel ca inadmisibilă.

Obligaţia de transparenţă vizează reglementarea de clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. În acest sens doctrina a reţinut faptul că dispoziţiile contractuale trebuie să fie redactate într-un mod clar şi inteligibil, fizic accesibile consumatorului, să primească accentul corespunzător importanţei lor prin raportare la locul în contract unde sunt plasate, şi să fie lizibile.

Se arată astfel că, limbajul în care sunt exprimate clauzele referitoare la comisioane este unul inteligibil, clar, acesta neputând da naştere la interpretări, comisioanele percepute fiind exprimate fie prin cifre sau procente, fie prin cifre şi procente deopotrivă.

Astfel, clauza inserată la art. 9 lit. a) din convenţia de credit nr. ......... cu privire la, comisionul de acordare credit de 0,95 % flat; la art. 9 lit.b) privind comisionul de administrare de 35,33 RON lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct.1; la art. 9 lit. e)  comisionul de  urmărire riscuri de 120,13 RON lunar, reprezentând un procent de 1,17% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct.1- nu este abuzivă deoarece a fost cunoscut de părţi în momentul încheierii convenţiei.

A fost prevăzut în mod expres atât cuantumul procentual de 0,05 % , respectiv de 0,17% în dispoziţiile art. 9 lit b) şi art. 9 lit. e) din convenţie cât şi suma totală, pe care reclamanta ar fi trebuit să o achite pe parcursul perioadei contractate, în conţinutul Planului de Rambursare. Precizează că, planul de rambursare face parte integrantă din contractul de credit, iar comisioanele de  administrare şi urmărire risc fac parte din preţul contractului.

Pârâta menţionează că redactarea contractului de credit s-a făcut în acord cu dispoziţiile Directivelor Comunităţii Europene, respectiv Directiva 87/102/CE şi ulterior Directiva 2008/48/CE, şi adaptate cerinţelor O.U.G. nr. 50/2010,  operaţiune obligatorie atât pentru bancă cât şi pentru reclamant, în calitate de client, ceea ce înseamnă că  părţile au fost de acord cu conţinutul acestuia.  De altfel, plata efectuată de către reclamantă, fără nici o obiecţie la acel moment, susţine pârâta că,  reprezintă o acceptare tacită a modului în care aceasta a înţeles să îşi execute contractul.

Faţă de această împrejurare pârâta  BANCA arată că în cauză, nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei cu privire la existenţa clauzelor abuzive şi că, în realitate, prin promovarea prezentei acesta  urmăreşte o reducere a contraprestaţiei  ce îi revine.

Pârâta mai arată că potrivit literei b) din Anexa la Legea nr. 193/2000 este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului; or, comisionul de risc a fost cunoscut de reclamanţi în momentul încheierii convenţiei, fiind prevăzut în mod expres atât cuantumul procentual de 0,17% cât şi suma totală pe care reclamanţii ar fi trebuit să o achite pe parcursul perioadei contractuale, comisionul de risc ca parte a preţului contractului fiind evidenţiat în mod clar şi distinct în graficul de rambursare care face integrantă din contractul de credit, însuşit prin semnătură de către reclamantă.

Subliniază pârâta că, la data semnării convenţiei de credit, reclamanta cunoştea noţiunea comisionului de administrare,  de urmărire riscuri şi de acordare credit.

Totodată pârâta arată că plata comisionului de  administrare şi urmărire riscuri efectuată de reclamantă fără nici un fel de obiecţie timp de 7 ani de zile reprezintă o acceptare tacită a modului în care aceştia au înţeles să execute contractul, iar în situaţia în care nu ar fi fost de acord cu această clauză avea posibilitatea să refuze plata în luna imediat următoare când acest aspect ar fi fost constatat şi, implicit, să solicite rezilierea contractului, cu consecinţa returnării sumei de bani.

Pârâta mai arată că nu trebuie confundată imposibilitatea materială de achitare a sumei împrumutate într-un moment de criză economică cu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.

Susţine de asemenea, în privinţa cauzelor referitoare la dobânzi şi comisioane că,acestea sunt elemente care determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit formează preţul contractului, şi că, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte în decizia nr. 4685/27.11.2012, „aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naţionale şi comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, în raport cu serviciul furnizat, cu condiţia ca aceste clauze să fie clar şi inteligibil exprimate” .

În final pârâta arată că în situaţia în care instanţa va aprecia că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 193/2000 urmează ca instanţa în temeiul art. 13 din acelaşi act normativ să dispună, modificarea clauzelor, şi nu anularea lor, astfel cum au solicitat reclamanţii şi să respingă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, întrucât posibilitatea conferită de legiuitor instanţei este doar de a modifica clauza abuzivă, nicidecum de a dispune anularea acesteia, anularea fiind permisă de către legiuitor doar în privinţa întregului contract; or, instanţa nu a fost învestită asupra acestui aspect.

Pentru aceste considerente pârâta solicită respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată, deoarece includerea în preţul contractului atât a comisionului de risc cât şi a dobânzii este în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit.g din Directiva 2008/48/CE.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta Banca a depus acte la dosar şi a solicitat proba cu înscrisuri .

La fila 232 dosar, reclamanta D. R., a depus o cerere de precizare a petitului privind restituirea sumelor încasate abuziv de către pârâtă.

Astfel, potrivit art.9 lit. a din contractul de credit, „ comisionul de acordare credit” este de 0,95%  flat, rezultând o valoare de 665 RON.

Potrivit art. 9 lit.b din contractul de credit „ comisionul de administrare” este de 35,33 Ron lunar, rezultând o valoare totală de 2 967,72 RON.

De asemenea, potrivit art. 9 lit. e din contractul de credit „ comisionul de administrare” este de 35,33 Ron lunar, rezultând o valoare totală de 10 090,92 RON.

Precizează reclamanta că, în conformitate cu planurile de rambursare emise , în perioada august 2008-şi până în prezent , pârâta Banca  a încasat necuvenit suma în cuantum determinat prin adunarea tuturor sumelor preluate de bancă din contul  clienţilor cu titlu de comision de risc/administrare aşa cum rezultă din graficul anexat.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: tabel cu calculul plăţilor şi al sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare, planul de rambursare, ultimul plan de rambursare emis de pârâtă, alte acte.

În şedinţa publică din 27 mai 2015, instanţa a procedat la punerea în discuţia părţilor, a excepţiei nulităţii acţiunii pentru neprecizarea elementelor obligatorii, pentru cererea de chemare în judecată şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

S-a procedat la respingerea excepţiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiate, pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă  din aceeaşi dată.

Totodată , instanţa a pus în vedere pârâtei, Banca, să precizeze sumele de bani încasate, cu titlu de comision de acordare, cu titlu de comision de urmărire  riscuri şi cu titlu de comision de administrare, de la data încheierii contractului de credit şi  pe toată perioada derulării acestuia.

De asemenea, s-a pus în vedere părţilor, prin apărători, să depună la dosar înscrisurile de care înţeleg să se folosească în cauză, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, cu 5 zile înainte de termen, însoţite de copii pentru comunicare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri  .

Analizând actele aflate la dosar instanţa reţine următoarele:

În fapt, între pârâta Banca ., în calitate de Bancă, şi reclamantă, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit pentru persoane fizice nr. ..........., privind acordarea unui credit bancar în valoare totală de 70 665,00 RON, din care: 70.000 RON, reprezentând contravaloare nevoi personale şi 665 RON, reprezentând contravaloare Comision de acordare credit, cu condiţie de rambursare pe o perioadă de 84 luni de la data încheierii convenţie. Împrumutatul a garantat împrumutul acordat de bancă în buna regulă a garanţiilor şi asigurării publicităţii acestora în Cartea Funciară şi/sau Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare, după caz, prin instituirea unor garanţii în condiţiile prev. la art. 5 lit a din Condiţiile generale ale convenţiei.

Pentru a putea statua asupra caracterului abuziv al clauzelor stipulate în convenţia de credit încheiată de pârâtă şi reclamanta împrumutată, invocate  prin cererea de chemare în judecată, instanţa se va raporta la dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori care transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Analizând condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 se reţine de instanţă că pentru incidenţa actului normativ menţionat şi constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale existente într-un contract  intervenit între un comerciant şi un consumator este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii, şi anume: clauza respectivă să fie conţinută într-un contract intervenit între un comerciant şi un consumator, în accepţiunea dată de lege acestor termeni; clauza respectivă să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înţelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei (cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv); clauza respectivă să creeze în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În speţă, convenţia de credit încheiată între pârâtă, care în calitate de comerciant a acţionat în scopul comercializării serviciilor sale de creditare, şi împrumutaţii reclamanţi, persoane fizice, aceştia din urmă acţionând în scopuri personale (necomerciale), intră sub incidenţa dispoziţiilor legii nr. 193/2000.

Procedând la analizarea clauzelor invocate de reclamantă, instanţa reţine următoarele:

Din probatoriul administrat se reţine că, la punctul 9 lit. b din Contractul  de credit bancar se prevede un " comision de administrare de 35,33 RON lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la punctul 1".

Practic, aceasta prevedere condiţionează acordarea creditului de plata comisionului de administrare, care nu este explicat, rămânând exclusiv la latitudinea băncii, ca o expresie a voinţei pur potestative, posibilitatea de a aprecia asupra semnificaţiei terminologice a acestui cuvânt. Pentru dreptul pe care banca si-l conserva in protejarea propriei percepţii asupra unor fapte si împrejurări, împrumutatul este obligat sa plătească, pentru ca, in caz contrar, creditul nu este "pus la dispoziţie".

Legea 193/2000, in ort. 4 alin.2 prevede, prin dispoziţii imperative, care ocrotesc un interes general: " o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv". Sancţiunea aplicata unei asemenea clauze este nulitatea absolută.

Clauza din contract privind comisionul de administrare, determina un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor contractante, deoarece valoarea comisionului, ce se achita lunar, pe toata durata creditului, se calculează in raport de valoarea iniţiala a creditului, ceea ce conduce la plata unei sume ce nu este corelata cu valoarea soldului rămas de achitat, in fiecare luna de plata a respectivului comision, declarat de pirita, este acela de a acoperi cheltuielile de monitorizare a creditului acordat, care scade progresiv cu fiecare rata achitata.

In speţa de fata se creează un dezechilibru major intre drepturile si obligaţiile pârtilor, întrucât comisionul plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit acordat, iar nu la valoarea soldului la data plaţii comisionului.

Dezechilibrul semnificativ exista, întrucât valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plata, in condiţiile in care scopul comisionului, declarat de pirita, este acela de a acoperi cheltuielile de monitorizare a creditului care, scade progresiv cu fiecare rata lunara achitata, in cursul derulării contractelor valoarea comisionului de administrare a creditului putând depăşi valoarea dobânzii.

Pe de altă parte, perceperea unei sume ( comision de administrare) de către creditor, fără sa ofere in schimb o contraprestaţie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezintă pentru debitor o obligaţie lipsita de cauza, fiind nula conform art 966 Cciv.

Cu privire la comisionul prev. la punctul 9 lit a din Contractul de credit pentru persoane fizice nr. ............. din ............ se prevede un comision de acordare credit in valoare 0,95% %  flat, reprezentând o suma in lei de 665 RON.

Reclamanta susţine că acest comision a fost impus de bancă, condiţionându-se acordarea împrumutului  de plata acestui comision.

Nu se poate susţine încă că acest comision nu a făcut obiectul unei negocieri directe cu clientul, atât sub aspectul includerii unui asemenea comision in contract, cât si sub aspectul cuantumului comisionului, câtă vreme acesta este inclus distinct în cuantumul împrumutului acordat  fiind acceptat de împrumutat . Totodată nu se va putea reţine că acesta creează un dezechilibru major intre drepturile si obligaţiile părtilor, astfel că această clauză contractuală nu va putea fi considerată abuzivă.

In condiţiile date, cuantumul comisionului de acordare  nu poate fi considerat că este expresia voinţei unilaterale a băncii, deoarece consumatorului avea posibilitatea de a influenta  valoarea acestuia.

 În privinţa clauzei stipulate la punctul 9 lit e din Contractul de credit pentru persoane fizice  nr. ....../........., prin care este prevăzut un comision de urmărire riscuri in valoare de 20,13 RON lunar, reprezentând un procent de 0,17 % din valoarea creditului contractat, urmează a se constata că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul reclamantului împrumutat.

Se va avea în vedere că, in contract nu este definit comisionul de urmărire riscuri, iar motivaţia perceperii lui nu este indicată nici in condiţiile generale, nici in condiţiile speciale ale convenţiei, ci aceasta este doar justificata de eventuale modificări ce ar putea surveni pe parcursul derulării acestuia, modificări ţinând de factori externi, iar nu de manifestări de voinţa concordante ale pârtilor contractante.

Chiar daca s-ar admite ca acest comision este perceput de banca drept garanţie pentru îndeplinirea obligaţiei de restituire a împrumutului,firesc ar fi fost ca in contract sa fie prevăzute condiţiile in care banca poate retine sumele depuse cu acest titlu in contul ratelor, dar si obligaţia de a le restitui la rambursarea integrala a împrumutului sau in alte situaţii. Conform clauzelor contractuale insa, comisionul de risc i se cuvine automat băncii, fără vreo obligaţie corelativa.

Aşadar potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile părţilor. La art. 2 se prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

În speţa de faţă, se va constata ca perceperea unei sume( comision de risc) de către creditor, fără să ofere in schimb o contraprestaţie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezintă pentru debitor o obligaţie lipsita de cauza, fiind nula conform art. 966 C.civ.

Nu in ultimul rând trebuie avut in vedere caracterul preformulat de banca, standardizat al contractului de credit, in care consumatorul nu are posibilitatea sa intervină, puţind doar sa adere sau nu la el, consumatorul fiind privat de o informare corecta si completa asupra tuturor condiţiilor de creditare.

Or, aşa cum s-a arătat anterior,  este greu de crezut ca interesele legitime ale consumatorilor au fost luate in considerare, in condiţiile in care acesta se afla intr-o poziţie de inferioritate fata de profesionist atât in ceea ce priveşte puterea de negociere, cit si nivelul de informare, in condiţiile unui contract de adeziune.

Comisionul de administrare credit (i) vizează administrarea riscului de credit implicat în situaţii precum: comportamentul contractual al împrumutatului /codebitorilor/garanţilor pe toată durata convenţiei; modul de îndeplinire de către împrumutat/codebitori/garanţo, întocmai şi la timp, pe toată durata convenţiei, a tuturor obligaţiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire şi de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanţie, în orice moment pe toată durata convenţiei; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin poliţa de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat) şi a riscului de piaţă (implicat în situaţii precum: variaţia condiţiilor de piaţă privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanţei şi la valorificarea acestora în orice moment pe toată durat convenţiei, dacă va fi cazul; variaţii ale condiţiilor pieţei valutare) şi (ii) este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile, utilizând următoarea formulă (soldul creditului x comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360.”

Având în vedere că din punct de vedere juridic, convenţia de credit intervenită între părţi reprezintă un contract comutativ, instanţa constată că părţile nu urmăresc un câştig eventual, în funcţie de un eveniment viitor şi incert, ci întinderea obligaţiilor este cunoscută încă de la semnarea convenţiei. În aceste condiţii, comisionul denumit „de risc” nu are un echivalent într-o contraprestaţie a pârâtei petente (nici măcar eventuală), astfel că perceperea sa nu poate fi apreciată drept o plată din punct de vedere juridic, situaţie în care dezechilibrul creat în detrimentul reclamanţilor împrumutaţi este evident deoarece li s-a perceput lunar echivalentul a 0,06% din soldul creditului, fără a primi în schimb un bun sau serviciu şi fără a exista nici măcar eventualitatea unei astfel de contraprestaţii pe parcursul derulării creditului. 

În situaţia în care banca aprecia că putea avea riscuri mult mai mari decât cele care ar fi putut fi acoperite prin instituirea ipotecii asupra imobilului compus din teren şi construcţie avea posibilitatea să pretindă garanţii reale imobiliare suplimentare, dar în nici caz un putea dubla această garanţie cu perceperea şi a unui comision distinct pentru risc, nerambursabil în situaţia în care creditul ar fi fost achitat integral la scadenţă fără nicio problemă, deoarece garantarea obligaţiei constituie numai o măsură de asigurare a executării acesteia, care nu se poate transforma într-o obligaţie de plată suplimentară.

Examinând extrasul de cont aferent convenţiei de credit, rezultă că totalul comisionului de risc reprezintă o sumă foarte mare cu privire la care nu s-a precizat ce se întâmplă dacă se achită integral creditul conform ratelor lunare scadente şi dacă nu intervine nici un fel de risc pentru bancă. În mod normal, dacă creditul s-ar fi achitat integral la scadenţă, conform graficului stabilit între părţi, atunci comisionul de risc trebuia rambursat de bancă; or, nefiind stipulată nicio clauză în acest sens în contract, banca se îmbogăţeşte fără justă cauză, ceea ce creează un dezechilibru reclamanţilor împrumutaţi prin plata unor sume mari şi nejustificate.

Examinând conţinutul contractului de credit încheiat între părţi  se reţine de instanţă existenţa clauzelor abuzive cu privire la comisionul de risc şi de administrare credit, urmând să dispună înlăturarea acestora şi restituirea sumelor încasate cu acest titlu , pe perioada solicitată, respectiv 13.08.2008 – până la zi, în  cuantum total de  12 747,72 lei, din care: 9850,66 lei comision de risc şi 2897,06 lei comision de administrare, majorate cu dobânda legală prev. de OG nr.9/2000, aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de pârâta BANCA, prin adresa nr.774944/28.04.2015, depusă la fila 238 dosar,  sumă de  altfel necontestate de către părţi.

Conform planului de rambursare a creditului ce face parte integrantă din contractul de credit, depus de pârâtă la dosar, reiese că pentru creditul acordat reclamanta  aveau  obligaţia de plată a comisionului de  risc în valoarea calculată, iar potrivit extrasului de cont  rezultă contravaloarea sumelor percepute reclamantului cu titlu de comision de risc/administrare, pe perioada solicitată.

Ţinând seama de prevederile art. 6 din legea nr. 193/2000, rezultă că legiuitorul a prevăzut o sancţiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate în contractele încheiate de comerciant cu consumatorii, şi anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte faţă de consumator; acest efect se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului (instanţa doar constatând acest lucru).

Se va constata astfel, nulitatea absolută a clauzelor contractuale care prevăd perceperea comisionului de administrare credit şi comisionul de urmărire riscuri fostul comision de risc eliminat prin OUG nr.50/2010,  urmând ca pârâta să modifice convenţia de credit nr. ....../........., prin înlăturarea clauzelor apreciate ca fiind abuzive, menţionate anterior.

Prin urmare, se reţine de instanţă că, odată cu constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de riscuri, şi comision de administrare credit, sumele plătite de reclamanţii împrumutaţi în temeiul acestor clauze contractuale rămân fără suport contractual, iar plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii conform art. 1092 C. civ.

În consecinţă, având în vedere că reclamanta solicită restituirea sumelor percepute şi încasate de bancă în temeiul  clauzelor abuzive, reprezentând contravaloarea comisionului de administrare credit şi a comisionului de riscuri , instanţa va obliga pârâta să restituie  sumele încasate cu titlu de comision de risc şi respectiv comision de administrare, pentru perioada 13.08.2008, până la zi, în cuantum  total de 12 747,72, majorată cu dobânda legală prev. de OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti , până la restituirea efectivă.

 Cuantumul sumei este determinat prin adunarea tuturor sumelor preluate de bancă din contul clienţilor reclamanţi, cu acest titlu, aşa cum rezultă din Graficul de rambursare ataşat, perceput de către Bancă  pentru perioada, august 2008 - până la zi, astfel cum s-a solicitat, de către reclamantă, sumă de altfel necontestată, sub aspectul cuantumului ei, de către pârâtă, care de altfel a şi comunicat-o cu adresa, aflată la fila 238  dosar.

Referitor la  capătul 2 de cerere privind constatarea nulităţii absolute a  clauzei cuprinsă la punctul 9 lit a) din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit nr. ........./........., referitoare la „ comisionul de acordare”, instanţa va proceda la respingerea ca neîntemeiată a acestui capăt de cerere.

Din probatoriul administrat, nu s-a dovedit în speţă că această clauză are caracter abuziv, fiind însuşită de reclamantă, în modalitatea prevăzută prin convenţia de credit încheiată.

Faţă de cele ce preced, instanţa va proceda la admiterea în parte, ca întemeiată,  a acţiunii astfel cum a fost precizată, în ceea ce priveşte capătul 1,  2 , 3 de cerere şi va proceda la respingerea în totalitate ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere, clauzele respective, astfel cum au fost individualizate în cererea introductivă, fiind rezultatul înţelegerii părţilor.

Prin urmare, obligarea piritei la restituirea sumelor percepute in baza clauzelor abuzive este consecinţa fireasca si legala a constatării nulităţii absolute, conform adagiului " quod nullum est, nullum producit effectum”

Astfel, unul din efectele nulităţii este restabilirea situaţiei anterioare, adică acea regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat in baza unui act juridic anulat trebuie restituit, operind asa numita " restitution in integrum ".

Pentru toate considerentele expuse anterior urmează să se admită în parte acţiunea,  instanţa să constataţi nulitatea absoluta a clauzelor abuzive cuprinse in contractul cu numărul menţionat mai sus si sa fie obligată pirita la plata sumelor încasate fără drept,

Astfel, se va dispune modificarea Contractului de Credit bancar pentru persoane fizice nr ......./..........., în sensul înlăturării clauzei abuzive constatate ca atare de către instanţă, cu consecinţa obligării pârâtei de a restitui reclamantei contravaloarea sumelor percepute cu titlu de comision de administrare şi risc în perioada 13.08.2008, până la zi, în cuantum total de 12 747, 72 lei, din care: comision de risc =  9 850, 66 lei  şi comision de administrare = 2 897, 06 lei, majorate cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.

Faţă de considerentele ce preced, se va respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamanta D. R., , în contradictoriu cu pârâta BANCA.

Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în cuprinsul pct. 9 lit b) şi pct. 9 lit e) din Contractul de Credit Bancar nr. ......./.........., referitoare la comisionul de administrare credit şi la comisionul de urmărire riscuri.

Dispune modificarea Convenţiei de Credit nr. ........, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca abuzive.

Obligă pârâta să restituie  reclamantei contravaloarea sumelor percepute cu titlu de comision de administrare şi risc în perioada 13.08.2008, până la zi, în cuantum total de 12 747, 72 lei, din care: comision de risc = 9 850, 66 lei  şi comision de administrare = 2 897, 06 lei, majorate cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.

Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Cu drept de apel  în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Vâlcea, ce se va depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.06.2015.

Preşedinte,

V..F

Grefier,

G.T.

Domenii speta

Spete similare