Liberare conditionata. Mentinerea liberarii conditionate.

DREPT PENAL

Liberare conditionata. Mentinerea liberarii conditionate.

- Art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002

- Art. 61 din Codul penal din 1969

Potrivit art. 61 din Codul penal din 1969, instanta este obligata sa dispuna fie mentinerea, fie revocarea liberarii conditionate si, în acest din urma caz, contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsa ramas de executat. Pentru a dispune mentinerea sau revocarea liberarii conditionate, instanta este chemata sa tina seama si de gravitatea noii infractiuni.

Curtea de Apel Oradea, Sectia penala

Decizia penala nr. 233 din 27 martie 2015

Prin sentinta penala nr. 61 din data de 21 ianuarie 2015 pronuntata de Judecatoria Oradea, în baza art.386 alin.1 Cod procedura penala, s-a admis cererea Ministerului Public de schimbare a încadrarii juridice data faptei pentru care inculpatul S. P. a fost trimis în judecata, din dispozitiile art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. b) Cod penal si art.5 Cod penal din 2009, în dispozitiile art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicat, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal din 2009.

În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicat, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal din 2009, a fost condamnat inculpatul S. P., nascut la data de xx.xx.1985 în oras Livada, jud. Satu Mare, CNP xxxxxxxxxxxxx, fiul lui S. P. si R. L., cetatenie româna, concubinaj, doi copii minori, stagiul militar nesatisfacut, fara studii, fara ocupatie si loc de munca, domiciliat în Satu Mare, str. Xxxxxxxxx nr. x, jud. Satu Mare, recidivist, pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza dispozitiilor art. 71 Cod penal din 1969, raportat la art.12 alin.1 din Legea 187/2012 de aplicare a noului Cod penal, i s-au interzis  inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II- a si lit. b) Cod penal din 1969.

În baza art. 61 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal din 2009, s-a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, definitiva prin decizia penala nr.347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj si s-a constatat un rest de pedeapsa neexecutat de 1338 zile închisoare, care a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilita în cauza si s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1338 zile închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 1338 zile închisoare.

În baza dispozitiilor art. 71 Cod penal din 1969, raportat la art.12 alin.1 din Legea 187/2012 de aplicare a noului Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin.1 Cod procedura penala, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justitiei în contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit av. din oficiu B. V. R..

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr.314/P/2013 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea, inculpatul S. P. a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, prevazuta si pedepsita de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare a instantei s-a retinut, sub aspectul starii de fapt, ca la data de 16.04.2013, în jurul orei 09,10, organele de politie din cadrul Politiei Municipiului Satu Mare - Biroul Rutier, în timp ce se aflau în serviciul de supraveghere si control al traficului rutier pe B-dul Lucian Blaga din mun. Satu Mare, au constatat faptul ca autoturismul marca Xxxx, model Xxxxxx, cu nr. de înmatriculare XX-xxx-XX circula cu o viteza redusa, în mod nejustificat, motiv pentru care au procedat la oprirea regulamentara a autoturismului în vederea controlului.

Astfel s-a constatat ca autoturismul este condus de o persoana de sex masculin, care se afla singura în acesta, sens în care i s-a solicitat persoanei în cauza sa înmâneze actele de identitate, permisul de conducere si documentele autoturismului.

Persoana care a condus autoturismul s-a deplasat la usa dreapta fata a autoturismului, dupa care a luat din torpedoul autoturismului certificatul de înmatriculare al autoturismului si politia de asigurare pe care le-a predat organelor de politie.

La a doua solicitare formulata de catre organele de politie de prezentare a cartii de identitate si a permisului de conducere, persoana care a condus autoturismul nu s-a conformat si a parasit locul faptei, alergând pe str. L. Blaga pâna în dreptul imobilului cu nr.xxx, dupa care a intrat în curtea acestui imobil si a continuat alergarea, fiind urmarita de catre organele de politie din cadrul echipajului care a procedat la oprirea autoturismului.

Pentru prinderea persoanei care a parasit locul faptei, aceleasi organe de politie au solicitat sprijin prin intermediul dispeceratului IPJ Satu Mare. Sprijinul a fost acordat de catre un echipaj din cadrul Politiei Municipiului Satu Mare, echipaj care a reusit prinderea persoanei, pe câmp, dupa mai multe somatii verbale legale.

În urma procedurilor de depistare a respectivei persoane s-a stabilit ca fiind S. P. - fiul lui P. si L., ns. la data de xx.xx.1985 în com. Livada, jud. Satu Mare, domiciliat în Satu Mare, str. Xxxxxxxxx nr. x, posesor al CI seria SM nr.xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.

Ulterior, s-a procedat si la identificarea persoanei, rezultatul fiind acelasi (f. 31).

Concomitent s-a procedat si la verificarea detinerii de catre persoana care a condus autoturismul a permisului de conducere, constatându-se ca aceasta nu figureaza cu permis de conducere în baza de date (f.55-56).

În rechizitoriu, s-a retinut ca situatia de fapt mai sus mentionata se sustine cu urmatoarele mijloace de proba: declaratiile învinuitului (f. 18, 20, 75,81), declaratiile martorilor (f. 23, 30, 84-85, 90-91, 92), proces verbal sesizare din oficiu (f. 11), proces verbal constatare (f. 12-14), proces verbal de depistare (f. 15), proces verbal de aducere la cunostinta a învinuirii (f. 17, 75), înscrisuri, rezultat alcool test (f. 19), înscrisuri, citatii (f. 21-22), proces verbal de identificare (f. 31), înscrisuri verificare autoturism (f. 32-37), înscrisuri verificare inculpat (f. 38-40), plansa foto (f. 41-51), fise custodie (f. 52-54), înscrisuri cazier auto (f. 55-56, 86-87), înscrisuri citatii, mandate de aducere, cereri de amânare (f.58-73, 82-83, 88-89, 97-98, 102), înscrisuri procese verbale (f. 93-94, 96, 99), înscrisuri raport (f. 95), înscrisuri proces verbal (f. 103).

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Satu Mare la data de 28.02.2014, sub dosar nr.2439/296/2014, fiind repartizata judecatorului de camera preliminara.

Prin încheierea nr. 96 din data de 30.04.2014, judecatorul de camera preliminara, în baza art. 346 alin. (1) Cod procedura penala, a respins exceptiile formulate de inculpat, cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala, a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul nr. 314/P/2013 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus începerea judecatii cauzei.

Împotriva încheierii nr. 96 din data de 30.04.2014, inculpatul, prin aparatorul sau ales, a formulat contestatie, care a fost respinsa prin încheierea nr. 23/CCP din data de 09.07.2014 a judecatorului de camera preliminara al Tribunalului Satu Mare.

În cursul judecatii, la termenul de judecata din data de 10.10.2014, instanta i-a explicat inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce, precum si împrejurarea ca are dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragându-i, totodata, atentia ca, daca va da o declaratie, tot ceea ce va declara va putea fi folosit si împotriva sa.

De asemenea, instanta de fond i-a pus în vedere inculpatului ca poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si a înscrisurilor prezentate de parti, daca recunoaste în totalitate fapta retinuta în sarcina sa, aducându-i la cunostinta dispozitiile art.396 alin.10 Cod procedura penala.

Inculpatul, în prezenta aparatorului, a precizat ca nu recunoaste savârsirea faptei retinute în actul de sesizare a instantei. Totodata, inculpatul a consimtit sa dea declaratie în fata instantei, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declaratia fiind consemnata si atasata la dosar (fila 65-66 dosar).

În cadrul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele probe, fisa de cazier judiciar a inculpatului – (fila 57 dosar), declaratia inculpatului (filele 59-62 dosar), declaratia martorului T. I. (fila 84-87 dosar), declaratia martorului B. Z. B. (filele 88-90 dosar), declaratia martorului K. V. (filele 91-92 dosar), declaratia martorului L. I., declaratia martorului P. I. si suplimentul de declaratie a inculpatului S. P. data la termenul din data de 16.01.2015.

La termenul de judecata din data de 21.11.2014 reprezentantul Parchetului de pe lânga Judecatoria Satu Mare a solicitat instantei de judecata schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, sub aspectul recidivei, din infractiunea prev. si ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) vechiul Cod penal si art. 5 Cod penal din 2009, în dispozitiile art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) vechiul Cod penal, raportat la art. 5 Cod penal din 2009.

Analizând si coroborând ansamblul probatoriu administrat în cauza, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În fapt, în data de 16.04.2013, în jurul orei 09.10, inculpatul S. P. a fost depistat în trafic de catre organele de politie din cadrul Politiei Municipiului Satu Mare - Biroul Rutier, în timp ce conducea pe str. L. Blaga din mun. Satu Mare, autoturismul marca Xxxx, model Xxxxxx, cu nr. de înmatriculare XX-xxx-XX.

Organele de politie i-au solicitat inculpatului sa prezinte actul de identitate, permisul de conducere si documentele autoturismului, împrejurare în care inculpatul a prezentat doar certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar dupa o noua solicitare venita din partea agentului de politie, de prezentare a cartii de identitate si a permisului de conducere, inculpatul nu s-a conformat si a fugit de la locul faptei, încercând sa se sustraga controlului, alergând pe str. L. Blaga pâna în dreptul imobilului cu nr. xxx, unde a patruns în curtea acestui imobil, fiind urmarit de catre organele de politie, care, la scurt timp, au reusit prinderea inculpatului pe câmpul din spatele imobilului mentionat.

Ulterior, inculpatul a fost testat alcool-scopic de catre organele de politie, rezultatul fiind negativ, dupa care a fost condus la sediul Politiei Municipiului Satu Mare Politiei, unde organele de politie l-au identificat, stabilind ca inculpatul S. P. a condus autoturismul marca Xxxx, model Xxxxxx, cu nr. de înmatriculare XX-xxx-XX. Pe str. L. Blaga din mun. Satu Mare, fara a poseda permis de conducere auto.

Cu ocazia examinarii autoturismului s-a procedat la ridicarea unui telefon mobil marca N., de pe scaunul din partea stânga fata a autoturismului, conform fisei de custodie aflata la f. 52 din dosar, iar de pe volanul autoturismului s-a ridicat, prin tamponare, tesut epitelial cu un betisor steril, conform fisei de custodie si plicului anexa (f. 53-54).

Constatarea starii de fapt expuse a fost consemnata de catre organele de politie, în mod procedural, în procesul verbal întocmit în prezenta martorilor si a martorilor asistenti, proces verbal în cuprinsul caruia s-a consemnat si declaratia numitului S. P., conform careia a recunoscut conducerea autoturismului si faptul ca nu poseda permis de conducere. Totodata, s-a procedat la examinarea autoturismului si la fotografierea acestuia, fiind întocmita plansa fotografica aflata la filele 41-51 din dosar.

Starea de fapt retinuta de catre instanta a rezultat, în principal, din procesul verbal de constatare a faptei (fila 12-14 dosar u.p.), procesul verbal de depistare (fila 15 dosar u.p.), procesul verbal de audiere a inculpatului în calitate de faptuitor din data de 16.04.2013, si de învinuit în data de 01.08.2013 (f. 18-20 dosar u.p.), declaratiile martorilor oculari B. Z. B. (f. 23 -24 dup si 88-90 dosar), T. I. (filele 25-28 dosar u.p. si 84-87 dosar), K. V. (filele 29-30 dosar u.p. si 91-92 dosar), plansele fotografice (filele 43-51 dosar u.p.), înscrisuri, (f. 19 dosar u.p.), cazier auto (f. 55-56, 86-87 dosar u.p.), planse fotografice (f. 41-51 din dosar), procesului verbal din 13.01.2014 (f. 96), raportul din data de 20.12.2013 privind persoana martorului P. l. (f. 95).

Astfel, având în vedere detaliile oferite asupra etapelor succesive ale derularii evenimentului de catre martorii audiati în cauza, coroborat cu celelalte probe administrate, atât în faza de urmarire penala cât si în faza de judecata, s-a retinut fara dubii savârsirea de catre inculpat a infractiunii pentru care a fost trimis în judecata.

Inculpatul a încercat sa induca în eroare organele judiciare, în concret, desi imediat dupa constatarea infractiunii de catre organele de cercetare penala inculpatul a recunoscut savârsirea faptei, ulterior, a încercat sa se disculpe, aratând faptul ca nu a condus autoturismul în cauza, acest din urma aspect fiind contrazis atât de martorii audiati în cauza, cât si de propriile declaratii ale inculpatului.

Astfel, instanta de fond a retinut declaratiile inculpatului S. P., date cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare a savârsirii infractiunii (filele 12-14 dosar u.p.), declaratia inculpatului, consemnata în procesul verbal de audiere din data de 16.04.2013, în prezenta martorului T. I. (fila 20 dosar u.p.), întocmit imediat dupa savârsirea faptei, în care inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aratând ca în data de 16.04.2013, în jurul orelor 09,10, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XX-XXX-XX, proprietatea socrului sau L. I., deplasându-se de pe Zefirului pe str. L. Blaga din mun. Satu Mare, cu intentia de a ajunge la un service auto pentru reparatii.

Cu ocazia acestor declaratii, inculpatul a mai precizat ca în timp ce se deplasa cu autoturismul pe str. L. Blaga din mun. Satu Mare, a vazut în spatele sau un autoturism de politie, moment în care s-a speriat si a tras pe partea dreapta a drumului, continuând sa circule pe acostamentul drumului cu o viteza redusa, însa, la un moment-dat a auzit ca printr-o porta voce din autospeciala de politie i s-a cerut sa opreasca pe partea dreapta a drumului, lucru pe care l-a facut.

Inculpatul a mai precizat ca, dupa ce a fost oprit în trafic de echipajul de politie, i-au fost solicitate actele pentru control, iar el a putut sa prezinte doar certificatul de înmatriculare a autoturismului deoarece cartea de identitate nu o avea asupra sa.

Inculpatul a mai declarat ca în timpul verificarii actelor s-a speriat de organele de politie si a coborât de pe sosea pe trotuar fugind catre aeroport, spre iesirea din oras, dupa care a intrat în curtea imobilului cu nr. xxx de pe str. L. Blaga din mun. Satu Mare, deoarece era urmarit de un politist, a traversat curtea pe lungimea acesteia iesind în gradina imobilului, dupa care a ajuns pe un câmp, unde, dupa aproximativ 5 minute, a aparut în fata sa un alt echipaj de politie care l-a prins si transportat la sediul politiei.

Inculpatul a mai mentionat ca nu detine si nici nu a detinut permis de conducere. (filele 18- 20 dosar de urmarire penala).

Dupa începerea urmaririi penale în cauza, la data de 01.08.2013 s-a procedat la audierea învinuitului S. P., ocazie cu care, în prezenta martorului P. l., învinuitul a declarat ca îsi mentine declaratiile date în fata organelor de politie (f. 18 dosar u.p.).

Fiind audiat în calitate de învinuit în cadrul urmaririi penale la data de 11.12.2013, cât si în calitate de inculpat în fata instantei de judecata, inculpatul a revenit asupra declaratiilor mentionate, prezentând o alta stare de fapt, negând savârsirea faptei.

Astfel, în cadrul urmaririi penale, fiind audiat în calitate de învinuit, inculpatul a sustinut ca autoturismul a fost condus de catre martorul P. I., care însa în momentul controlului efectuat de catre organele de politie era plecat la un magazin din apropiere, autoturismul fiind oprit pe partea dreapta a drumului si ca, într-adevar, el se afla pe scaunul soferului, însa nu ca urmare a faptului ca a condus autoturismul, ci a faptului ca, dupa ce martorul P. l. a oprit autoturismul si a plecat la magazin, el a coborât de pe scaunul din partea dreapta fata a autoturismului, unde statuse, si s-a deplasat în partea stânga, a urcat pe scaunul din stânga fata pentru a pune muzica la casetofon, în ciuda faptului ca putea sa execute aceasta manevra si din partea dreapta a autoturismului.

Audiat la termenul de judecata din data de 10.10.2014, inculpatul a sustinut aceasta ultima varianta a derularii evenimentelor (f.59-62 dosar).

La termenul de judecata din data de 16.01.2015, inculpatul a solicitat sa fie reaudiat, relatând, de aceasta data, o alta varianta a starii de fapt. Astfel, a sustinut ca autoturismul a fost condus de catre martorul P. I., care, la un moment dat, a oprit masina ca sa mearga la un magazin, timp în care a trecut pe scaunul soferului ca sa asculte muzica, a miscat cheile în contactul masinii, fapt ce ar fi determinat pornirea masinii si deplasarea acesteia fara ca el s-o manevreze.

În cursul urmariri penale s-au administrat probe, pentru verificarea în teren a apararilor inculpatului, iar conform procesului verbal din 13.01.2014 (f. 96), s-a stabilit ca între magazinul mentionat de inculpat si locul în care a fost oprit autoturismul condus de acesta, era o distanta de 700 m. Raportat la aceste constatari, instanta de fond a constatat ca este imposibil ca o masina sa se deplaseze pe o distanta de 700 m, fara sa fie manevrata de sofer, asa cum sustine inculpatul.

Este evident ca inculpatul a fost nesincer în momentul în care a fost audiat în cadrul urmaririi penale, în calitate de învinuit, (la data de 11.12.2013), cât si în cadrul cercetarii judecatoresti, inculpatul încercând astfel sa se disculpe, sustinând aspecte contrazise de propriile declaratii pe care le-a dat în momentul constatarii infractiunii de catre organele de cercetare penala.

Acesta a încercat sa distorsioneze realitatea celor întâmplate, invocând o noua stare de fapt, afirmând ca declaratiile anterioare au fost scrise de catre organele de politie, care ar fi consemnat date nereale.

Pe de alta parte, desi inculpatul sustine ca nu stia ce sa scrie din cauza starii de ebrietate, afirma ca declaratia olografa corespunde realitatii pâna la un anumit punct, respectiv pâna acolo unde a consemnat ca ar fi condus autoturismul. Prin urmare, inculpatul îsi asuma doar acea parte din declaratie, care, dupa parerea sa, îi este favorabila, iar aspectele pe care le considera defavorabile le indica ca fiind scrise în împrejurarile în care nu stia ce sa scrie, consemnând lucruri care i-ar fi fost dictate.

În cadrul procesului penal, probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata în urma tuturor probelor administrate iar declaratiile inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.

Inculpatul nu este obligat sa relateze faptele pentru care este învinuit si de asemenea nu are obligatia de a declara tot ce stie sau de a spune adevarul având libertatea de a minti fara ca organele judiciare sa-l sanctioneze pentru aceasta. Din contra organele judiciare au obligatia de a lamuri cauza sub toate aspectele astfel încât orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsit potrivit vinovatiei sale.

Nu pot fi retinute declaratiile inculpatului, în sensul ca nu ar fi condus autoturismul, aceasta pozitie a inculpatului necoroborându-se cu celelalte mijloace de proba administrate în cadrul urmaririi penale, motiv pentru care nu pot servi la stabilirea adevarului.

Justificarea inculpatului, cu privire la modificarea declaratiilor initiale, respectiv ca acestea ar fi fost facute urmare a constrângerilor si violentelor fizice si verbale la care a fost supus de catre organele de politie, nu pot fi primite.

 În primul rând, inculpatul nu a prezentat nici un fel de proba din care sa rezulte ca ar fi fost constrâns sau agresat fizic de catre organele de politie, astfel ca actele si lucrarile pe care organele de cercetare penala le-au desfasurat în cauza, inclusiv procesul verbal de audiere a inculpatului în calitate de faptuitor (filele 18-20 dosarul de urmarire penala) au fost considerate ca fiind legale si temeinice.

Mai mult, instanta de fond a constatat ca atât la data savârsirii faptei, 16.04.2013, în cadrul întocmirii actelor de constatare a infractiunii, cât si ulterior, la data de 01.08.2013, când a fost ascultat în calitate de învinuit, inculpatul a recunoscut savârsirea faptei în modalitatea retinuta de catre instanta.

În acest sens, în faza actelor premergatoare, la data de 16.04.2013, în prezenta martorului T. I., (fila 20 din dosarul de urmarire penala), inculpatul a recunoscut comiterea faptei, indicând în mod concret circumstantele în care a comis fapta, în forma retinuta de catre instanta, iar la data de 01.08.2013, în calitate de învinuit, inculpatul si-a mentinut declaratia anterioara, aceasta ultima recunoastere fiind facuta tocmai în prezenta martorului P. I. (fila 18 din dosarul de urmarire penala), pe care ulterior, inculpatul l-a indicat ca fiind conducatorul auto.

Inculpatul a solicitat în probatiune audierea martorilor P. l. si L. I..

In esenta, martorii P. l. si L. I. sustin apararea formulata de catre inculpat, mai precis, martorul P. l. sustine ca el a condus autoturismul.

Declaratiile celor doi martori propusi de inculpat în aparare, P. I. si L. I., nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza, respectiv procesul verbal de audiere a inculpatului (filele 18-20 dosar u.p.), declaratiile martorilor oculari B. Z. B. (f. 23 -24 dup si 88-90 dosar), T. I. (filele 25-28 dosar u.p. si 84-87 dosar), K. V. (filele29-30 dup si 91-92 dosar) si nici cu constatarile proceselor verbale întocmite de agentii de politie (filele 11,12-14,15 dosar u.p.), din care rezulta, fara echivoc, faptul ca inculpatul este persoana care a condus autoturismul mentionat pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere, savârsind infractiunea pentru care a fost trimis în judecata.

Mai mult, dupa cum se poate observa din continutul declaratiei inculpatului de la fila 18 dosar de urmarire penala, martorul P. I. a fost de fata când inculpatul, în calitate de învinuit, a declarat ca îsi mentine declaratia facuta în faza actelor premergatoare de la data de 16.04.2013, (fila 20 dosar u.p.), declaratie prin care recunostea savârsirea faptei, martorul P. I. chiar semnând aceasta declaratie, necontestând sustinerile inculpatului privitoare la asumarea comiterii faptei.

Or, în aceste conditii, declaratiile martorului P. I. nu pot fi luate în considerare fiind eronate si neconcordante cu celelalte probe administrate în cauza, mai ales cu declaratiile inculpatului facute în prezenta acestui martor (filele 18 din dosarul de urmarire penala).

De altfel, sustinerile martorului P. I., în sensul ca la data evenimentului s-ar fi aflat în magazinul alimentar de pe str. L. Blaga din mun. Satu Mare, nu au putut fi confirmate nici de martorul V. D. S., care a fost de serviciu în acel magazin la data respectiva (fila 92 din dosarul de urmarire penala), si care a precizat ca îl cunoaste din vedere pe martor dar nu poate preciza daca l-a vazut în magazin la data si ora comiterii faptei.

Mai mult, în fata instantei, martorul P. I. si-a nuantat declaratiile, aratând ca, în momentul în care a iesit din magazin, a vazut ca masina nu se mai afla în locul în care a lasat-o, ci la o distanta de 150-200 m, unde se aflau si organele de politie, dându-si seama astfel ca inculpatul a condus autoturismul pe acea distanta.

Instanta de fond a apreciat ca declaratia unui martor, care îsi schimba depozitiile, asa cum s-a întâmplat cu martorul P. I. nu poate fi retinuta ca un mijloc de proba de natura sa conduca la stabilirea, în mod indubitabil, a vinovatiei inculpatului.

De asemenea, declaratiile martorului L. I. (filele 90-91 dosar u.p. si dosar) evoca aspecte ulterioare savârsirii faptei de catre inculpat, elemente pe care martorul le-a aflat în mod mijlocit de la inculpat sau de la martorul P. I., care nu sunt în masura sa probeze o alta stare de fapt, diferita de cea retinuta de instanta.

Având în vedere ca probele sunt divizibile si pot fi retinute în masura în care se coroboreaza cu alte probe administrate, instanta de fond a înlaturat declaratiile inculpatului prin care a încercat sa induca o alta stare de fapt (filele 76-81 dosar u.p., 59-62 dosar si a suplimentului de declaratie a inculpatului), si nu a tinut seama de ele deoarece sunt lipsite de credibilitate, fiind în contradictie flagranta cu declaratiile initiale ale inculpatului, date cu ocazia depistarii sale în flagrant (filele 18-20 dosar u.p.), precum si cu celelalte probe administrate în cauza, respectiv, declaratiile martorilor oculari B. Z. B. (f. 23 -24 dosar u.p. si 88-90 dosar), T. I. (filele 25-28 dosar u.p. si 84-87 dosar), K. V. (filele 29-30 dosar u.p. si 91-92 dosar), martori care confirma savârsirea infractiunii de catre inculpatul S. P., precum si continutul actelor si lucrarilor efectuate în faza de cercetare si urmarire penala de catre organele de ancheta penala, constatarile proceselor verbale întocmite de agentii de politie (filele 11,12-14,15 dosar u.p.).

Astfel, din declaratia martorului T. I. (filele 25-28 dosar u.p. si 84-87 dosar) rezulta ca în data de 16.09.2013, în jurul orelor 09,00, martorul se afla în autoturismul organelor de politie, care se deplasa pe strada L. Blaga din mun. Satu Mare.

Martorul T. a mai declarat ca la un moment-dat, a observat în fata autoturismului politiei, o masina marca Ford Xxxxxx, având un mers sacadat, împrejurare în care echipajul de politie a oprit autoturismul respectiv pentru control. Din autoturismul oprit pentru control a coborât inculpatul S. P., care a prezentat spre control actele masinii, iar când i s-a solicitat carnetul de conducere inculpatul a luat-o la fuga.

Martorul T. I. a mai declarat ca organele de politie l-au somat pe inculpat sa se opreasca dar acesta nu s-a conformat, a intrat într-o gradina si a disparut, moment în care organele de politie au anuntat prin statie un alt echipaj de politie care, în scurt timp, a reusit sa-l prinda pe inculpat si sa-l duca la sediul politiei (filele 25-28 dosar u.p. si 84-87 dosar).

Declaratiile martorului T. I. se coroboreaza cu declaratiile martorului B. Z. B. (filele 88-90 dosar si 23-24 dosar u.p.), din care rezulta ca în data de 16.09.2013, în jurul orelor 09,00, martorul se afla în incinta societatii comerciale la care lucra, de pe strada L. Blaga din mun. Satu Mare, loc de unde a vazut când organele de politie au oprit în trafic autoturismul marca Ford Xxxxxx.

Martorul B. Z. B. a mai precizat ca din autoturismul oprit de politie a coborât inculpatul S. P., care, la scurt timp, a fugit în directia statiei R.A.R. de pe strada L. Blaga din mun. Satu Mare, iar dupa ce a parcurs o distanta de aproximativ 50 de metri, a patruns în curtea unui imobil.

În continuare, martorul B. Z. a mai declarat ca unul dintre politisti a alergat dupa inculpat, iar, ulterior, organele de politie au venit la locul faptei si au ridicat cu un trailer autoturismul inculpatului, împrejurare în care au fost facute fotografii.

Declaratiile martorilor oculari B. Z. B. si T. I. se coroboreaza si cu declaratiile martorului K. V. (filele 29-30 dosar u.p. si 91 dosar instanta), din care rezulta ca la data de 16.04.2013, în jurul orelor 09,00, în timp ce martorul se afla în gradina sa de pe str. C. din mun. Satu Mare, l-a vazut pe inculpat cum a fugit de pe drum spre câmp, iar dupa câteva zeci de secunde a aparut pe câmp o masina a politiei, care s-a împotmolit.

Martorul K. a mai precizat ca din autoturismul politiei au coborât organele de politie care au trecut la urmarirea inculpatului, reusind sa-l prinda dupa scurt timp. Dupa prinderea inculpatului a participat la scoaterea autoturismul politiei împotmolit în noroi, împrejurare în care l-a vazut pe inculpat în masina politiei.

De asemenea, declaratiile inculpatului din data de 16.04.2013 si 01.08.2013 din faza de urmarire penala (filele 15-20 dosar u.p.), precum si declaratiile martorilor oculari B. Z. B., T. I. si K. V. se coroboreaza cu actele si lucrarile întocmite la locul faptei de catre organele de politie, respectiv cu plansele fotografice (file 41-51 dosar u.p.), procesele verbale de constatare a faptei (filele 12-14 dosar u.p.), procesul verbal de depistare a inculpatului (fila 15 dosar u.p.).

Astfel, constatarea starii de fapt, retinuta mai sus de instanta, a fost consemnata de catre organele de politie, în mod procedural, în procesul verbal de constatare întocmit la data de 16.04.2013, în prezenta martorilor T. I. si B. Z. B.

Totodata, starea de fapt retinuta de instanta rezulta si din plansele fotografice (filele 41-51 dosar u.p.), care fixeaza elemente ale starii de fapt de la fata locului savârsirii faptei de catre inculpat.

De asemenea, din fisa de cazier auto reiese ca inculpatul nu figureaza cu permis de conducere în baza de date (f.55-56), astfel ca acesta a condus autoturismul în cauza pe drumurile publice fara sa posede permis de conducere.

Având în vedere probatoriul analizat si administrat în cauza instanta a retinut ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecata.

Cu privire la solicitarea inculpatului, de achitare pentru fapta de conducere fara permis, instanta de fond, pentru considerentele expuse mai sus, a respins-o, deoarece din probatoriul administrat în cauza rezulta cu certitudine fapta si vinovatia inculpatului sub forma intentiei directe în comiterea faptei, neexistând elemente care sa sustina o eventuala savârsire a faptei din eroare.

Având în vedere starea de fapt retinuta, instanta de fond a apreciat ca, în drept, fapta inculpatului S. P., care la data de 16.04.2013 a condus pe  drumurile publice un autovehicul fara sa detina permis de conducere, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, fapta prevazuta si pedepsita de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 R.

Instanta de fond a retinut ca elementul material al acestei infractiuni consta în actiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere.

Sub acest aspect, din probele administrate, instanta de fond a constatat ca, inculpatul a condus la data de 16.04.2013 pe strada L. Blaga din mun. Satu Mare, autoturismul marca Xxxx, model Xxxxxx, cu nr. de înmatriculare XX-xxx-XX, fara a poseda permis de conducere.

Urmarea imediata în cazul acestei infractiuni consta într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege si relatiile sociale referitoare la acestea, respectiv viata, integritatea fizica si psihica a participantilor la trafic si integritatea bunurilor.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din însasi savârsirea faptei, aceasta fiind o infractiune de pericol, pentru a carei existenta nu este necesara producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficienta crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice si a participantilor la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, instanta de fond a retinut ca inculpatul a actionat cu vinovatie în modalitatea intentiei indirecte, conform dispozitiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal din 1969, întrucât a prevazut rezultatul faptei sale si, desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanta de fond a constatat ca inculpatul a comis fapta în conditiile recidivei post-condamnatorii, întrucât prin Sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, definitiva prin Decizia penala nr. 347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind liberat conditionat din executarea acestei pedepse la data de 24.08.2009, având un rest neexecutat de 1338 zile (conform fisei de cazier judiciar – f.57). Inculpatul a comis fapta dedusa judecatii înainte de expirarea acestui rest de pedeapsa (primul termen al recidivei. Al doilea termen al recidivei este reprezentat de fapta dedusa judecatii, aceasta fiind comisa cu intentie si pedepsita de lege cu pedeapsa mai mare de un an.

Fata de aceste motive, instanta de fond, în baza art.386 alin.1 Cod procedura penala, a admis cererea Ministerului Public de schimbare a încadrarii juridice data faptei pentru care inculpatul S. P. a fost trimis în judecata, din dispozitiile art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. b) Cod penal si art.5 Cod penal din 2009, în dispozitiile art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicat, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal din 2009.

Instanta de fond a constatat ca legea în vigoare la data comiterii de catre inculpat a faptei – data de 16.04.2013, era OUG 195/2002, si Codul penal din 1968, iar pâna la judecarea cauzei, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea 286/2009).

Conform art.121 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, articolele 84-87, 89-94 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost abrogate.

Cu toate acestea, infractiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecata nu a fost dezincriminata, abrogarea nefiind echivalenta cu dezincriminarea deoarece fapta este prevazuta ca infractiune în noul Cod penal.

Prin urmare, de la data savârsirii faptei si pâna la pronuntarea hotarârii în fondul cauzei au intervenit, cu privire la aceeasi fapta, mai multe legi succesive.

Conform art. 5 alin. 1 din noul Cod penal (Legea 286/2009) si art. 13 alin. 1 din vechiul Cod penal, în cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

Potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 265/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale în masura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

OUG 195/2002 incrimina infractiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, la art.86 alin.1 si era sanctionata cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Noul Cod penal (Legea 286/2009), incrimineaza fapta de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, la art.335 alin.1 si este sanctionata cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Prima conditie a aplicarii art.5 Cod penal este ca între data savârsirii faptei si pâna la data judecarii cauzei sa intervina mai multe legi, conditie îndeplinita în cauza de fata. A doua conditie pentru aplicarea legii penale mai favorabile este existenta în ambele reglementari a unui element de continuitate - una dintre norme sa se regaseasca în întregime in cealalta norma, conditie care, de asemenea, este îndeplinita în cauza, deoarece dispozitiile 335 alin.1 preia dispozitiile din art.86 alin.1 din OUG 195/2002.

Prin urmare, instanta de fond a analizat aplicarea legii penale mai favorabile, comparând dispozitiile din OUG 195/2002, raportat la vechiul cod penal, cu prevederile noului cod penal, realizând o verificare globala a legilor.

Instanta de fond a constatat ca textele legale din ambele legi prevad aceleasi conditii de incriminare si instituie aceleasi pedepse, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani.

Analizând dispozitiile legale succesive, instanta de fond a constatat ca în cauza sunt incidente prevederile legale privind recidiva postcondamnatorie, inculpatul savârsind prezenta fapta în stare de liberare conditionata, urmare a condamnarii suferite prin sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj, inculpatul fiind retinut la data de 24.04.2004, arestat în baza mandatului de arestare preventiva nr. 76/25.04.2004 si eliberat conditionat la data de 24.08.2009, având un rest de pedeapsa ramas de executat de 1338 zile.

Potrivit art.41 Cod penal (Legea 286/2009), exista recidiva când, dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si pâna la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul savârseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, iar potrivit art.43 alin.1 Cod penal, daca înainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savârseste o noua infractiune în stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.

Prin urmare, potrivit noului cod penal, în cauza au fost întrunite conditiile recidivei.

Tratamentul sanctionator prevazut de noul cod presupune cumulul aritmetic obligatoriu al pedepsei pentru noua infractiune si al restului neexecutat din pedeapsa pentru infractiunea comisa anterior, prin urmare va fi mai favorabil Codul vechi, care prevede spor facultativ.

Având în vedere aceasta încadrare juridica,

La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului, instanta de fond a avut vedere dispozitiile art. 52 Cod penal din 1969, precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal din 1969, raportate în prezenta cauza, respectiv gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana inculpatului si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

În acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele: gradul ridicat de pericol social concret al faptei, având în vedere valorile sociale care au fost puse în pericol – viata persoanelor, sanatatea si integritatea fizica si psihica a participantilor la trafic, precum si siguranta traficului rutier.

De asemenea, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauza, inculpatul a circulat cu autoturismul pe strada L. Blaga din mun. Satu Mare, a încercat sa se sustraga controlului organelor de politie, fugind de la locul faptei, fiind necesara interventia mai multor echipaje de politie pentru prinderea inculpatului, caz în care consecintele faptei inculpatului putând fi unele mult mai grave.

De asemenea, prin comportamentul si atitudinea sa, inculpatul a încercat zadarnicirea urmaririi penale si aflarea adevarului prin negarea faptei, încercând inducerea unei stari de fapt nereale, contestând nu numai starea de fapt retinuta în cauza dar si propriile sale declaratii din faza actelor premergatoare, sustinând în mod nereal ca ar fi fost constrâns fizic si verbal de organele de politie sa recunoasca fapta comisa, încercând sa creeze o imagine falsa asupra organelor de cercetare penala prin acuzatiile aduse.

Totodata, în ceea ce priveste persoana inculpatului, instanta de fond a constatat ca acesta are multiple antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu, având mai multe condamnari penale pentru savârsirea unor fapte antisociale grave, aspect ce rezulta din fisa de cazier judiciar a inculpatului (fila 57 dosar instanta).

Instanta de fond a constatat ca inculpatul a fost sanctionat penal de mai multe ori, fiind condamnat pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 1 Vechiul Cod penal, art. 197 alin.2 Vechiul Cod penal , art. 211 alin. 2 Vechiul Cod penal, precum si mai multe amenzi administrative pentru fapte de furt, coruptie sexuala si înselaciune, aspect ce rezulta din fisa de cazier judiciar a inculpatului.

De asemenea, trebuie retinut faptul ca inculpatul a comis infractiunea în cauza în perioada liberarii conditionate, ceea ce releva perseverenta infractionala a inculpatului si dispretul acestuia fata de normele legale.

Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, instanta de fond, potrivit art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cu aplic. art.37 lit. a) Vechiul Cod penal, raportat la art.5 Cod penal (Legea 286/2009), art. 10 Cod penal din 1969, l-a condamnat pe inculpatul S. P., pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, la o pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciind ca pedeapsa aplicata va fi de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepse.

Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal „În cazul succesiunii de legi penale intervenite pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila în raport cu infractiunea comisa.”

În consecinta, daca una dintre legi a fost identificata ca fiind mai favorabila în raport de pedeapsa principala, acea lege se va aplica si în privinta pedepsei accesorii. Cum aceasta lege a fost identificata ca fiind legea de la data comiterii faptei, instanta a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de vechiul Cod penal.

În baza dispozitiilor art. 71 Cod penal din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, de aplicare a noului Cod penal, instanta de fond i-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a) teza a II-a si lit. b) Cod penal din 1969.

Instanta de fond a retinut ca, aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizata atât în baza articolelor 71 si 64 Cod penal, cât si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, a Protocoalelor aditionale la Conventie si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Instanta de fond a precizat în prealabil ca jurisprudentei Curtii Europene trebuie sa i se recunoasca valoarea de sursa de drept, indiferent daca solutiile au fost pronuntate în cauze care privesc sau nu România - opinia instantei întemeindu-se pe disp. art. 11 si 20 din Constitutia României (potrivit carora CEDO face parte din dreptul intern), precum si pe împrejurarea ca sistemul european de protectie a drepturilor omului nu are în vedere numai sursa conventionala, ci si sursa jurisprudentiala (aceasta din urma completând-o pe prima, astfel încât Conventia Europeana si jurisprudenta Curtii Europene formeaza împreuna un bloc de conventionalitate).

În acest context, instanta de fond a retinut ca, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza Sabou si Pârcalab contra României si în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercitiul unui drept poate fi interzis doar în masura în care exista o nedemnitate.

În cauza, natura faptei comise de inculpat reflecta o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce releva în mod indubitabil existenta unei nedemnitati de a participa la organizarea si reprezentarea comunitatii din care face parte – deci a unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala prev. de art.64 lit.a) teza a II-a si lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executarii pedepsei principale.

În schimb, în ceea ce priveste dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care Curtea Europeana a statuat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegeri, aplicabila tuturor detinutilor condamnati la executarea unei pedepse cu închisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportionalitatii, reprezentând astfel o încalcare a art. 3 din Protocolul 1 din Conventie - instanta a apreciat ca în speta, în raport cu natura concreta a faptei comise de catre inculpat, acesta nu este nedemn sa exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercitiul acestui drept.

Totodata, tinând cont de împrejurarea ca infractiunea în discutie nu are nicio legatura cu aspectele referitoare la exercitarea functiei ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autoritatii parintesti, instanta a apreciat ca nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercitiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c), d) si e) Cp.

În baza art. 61 Cod penal din 1968, care prevede ca, daca în intervalul de timp de la eliberare pâna la împlinirea duratei pedepsei cel condamnat a comis din nou o infractiune, instanta de fond, tinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune revocarea liberarii, tinând cont de împrejurarile comiterii faptei, de atitudinea procesuala a inculpatului, dar si de infractiunile comise anterior, s-a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, definitiva prin decizia penala nr.347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj si constatând un rest de pedeapsa neexecutat de 1338 zile închisoare, a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilita în cauza, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1338 zile închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 1338 zile închisoare.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala, potrivit caruia, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, instanta de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

De asemenea, în baza art. 272 alin.1 Cod procedura penala, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justitiei în contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu B. V. R..

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. P. solicitând admiterea acestuia, desfiintarea hotarârii atacate si redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul prevazut de textul de lege prin retinerea circumstantei atenuante prevazuta de art. 74 lit.c) din Codul penal din 1969 si înlaturarea dispozitiei instantei de fond vizând revocarea beneficiului liberarii conditionate.

În motivare s-a aratat ca inculpatul S. P. este cercetat pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, fapta prevazuta de art. 86 alin. 1 din OUG 195 / 2002, iar cu ocazia audierii din data de 16 ianuarie 2015 a avut o pozitie de recunoastere si regret fata de fapta comisa, context în care se impune retinerea în favoarea sa a circumstantei atenuante prevazuta de art. 74 lit.c) din Codul penal din 1969, constând în conduita sincera a inculpatului în fata organelor judiciare. S-a solicitat instantei a se observa ca raportat la infractiunea ce face obiectul prezentei cauze nu este incidenta ipoteza revocarii obligatorii, în speta aceasta fiind facultativa. Astfel, s-a aratat ca în cauza nu se impune revocarea ci mentinerea beneficiului liberarii conditionate având în vedere ca inculpatul este cercetat pentru o infractiune de pericol, nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, ceea ce confera faptei un pericol social redus. S-a învederat si faptul ca inculpatul a avut o atitudine de recunoastere si de regret a faptei si are în întretinere doi copii minori, iar pedeapsa rezultata prin retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 lit. c) din Codul penal din 1969 este suficienta pentru a-si atinge scopul educativ si preventiv.

Curtea, prin decizia penala nr. 233 din 27 martie 2015, în baza articolului 421 punctul 2 litera a) din Codul de procedura penala a admis apelul declarat de inculpatul S. P. împotriva sentintei penale nr. 61 din 23.01.2015 a Judecatoriei Satu Mare, pe care a modificat-o în sensul ca a descontopit pedeapsa de 1338 zile închisoare aplicata inculpatului S. P. în pedepsele componente si anume pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata în cauza pentru savârsirea infractiunii prev.de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal si restul de pedeapsa de 1338 zile închisoare ramas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, definitiva prin decizia penala nr.347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj, pentru care s-a revocat beneficiul liberarii conditionate.

A mentinut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata în prezenta cauza inculpatului S. P. pentru savârsirea infractiunii prev.de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1969, raportat la art. 5 Cod penal si înlatura dispozitia instantei de fond privind revocarea liberarii conditionate.

În baza art.61 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal a mentinut liberarea conditionata cu privire la restul de pedeapsa de 1338 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicata inculpatului S. P. prin sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, definitiva prin decizia penala nr.347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj.

A mentinut restul dispozitiilor hotarârii atacate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina statului.

În motivare, curtea a retinut ca prin rechizitoriul nr.314/P/2013 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea, inculpatul S. P. a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, fapta prevazuta si pedepsita de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata, constând în aceea ca, în data de 16.04.2013, a condus pe un drum public un autovehicul fara sa detina permis de conducere.

Aceasta stare de fapt rezulta din probatoriul administrat în cauza si anume procesul verbal de constatare a faptei, procesul verbal de depistare, procesul verbal de audiere a inculpatului în calitate de faptuitor din data de 16.04.2013 si de învinuit din data de 01.08.2013, declaratiile martorilor oculari B. Z. B., T. I., K. V., fisa de cazier auto, plansele fotografice, raportul din data de 20.12.2013 privind persoana martorului P. I. si declaratiile inculpatului din cursul cercetarii judecatoresti.

Sub aspectul individualizarii pedepsei, curtea, având în vedere împrejurarile si modalitatea concreta în care a fost savârsita fapta, urmarile care s-au produs - starea de pericol produsa - si care s-ar fi putut produce, persoana si conduita inculpatului pe parcursului procesului penal a apreciat ca pedeapsa aplicata de catre instanta de fond pentru fapta savârsita în cuantum de 2 ani închisoare este corect stabilita, tinând seama de art. 72 din Codul penal din 1969. La aplicarea acestei pedepse, instanta de fond a avut în vedere si aspectul ca inculpatul a savârsit fapta în stare de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art. 37 al. 1 lit. a) Cod penal din 1969, inculpatul savârsind fapta în timpul liberarii conditionate.

Criticile inculpatului sunt fondate însa doar în ce priveste revocarea liberarii conditionate.

Potrivit art. 61 din Codul penal din 1969, instanta este obligata sa dispuna fie mentinerea, fie revocarea liberarii conditionate si, în acest din urma caz, contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsa ramas de executat. Pentru a dispune mentinerea sau revocarea liberarii conditionate, instanta este chemata sa tina seama si de gravitatea noii infractiuni.

Asadar, optiunea instantei de a revoca sau de a mentine beneficiul liberarii conditionate trebuie raportata la gravitatea faptei comise ulterior liberarii conditionate, gravitate care este reflectata atât în limitele speciale ale sanctiunii penale prevazute de lege pentru infractiunea respectiva, cât si în pedeapsa efectiv aplicata.

În speta de fata, fapta inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, incriminata în art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata, este sanctionata cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, sanctiune penala care prin ea însasi releva împrejurarea ca legiuitorul a înteles ca infractiunea în discutie nu prezinta o gravitate deosebita. Prin urmare, având în vedere ca infractiunea la legea circulatiei savârsita de inculpat nu prezinta o gravitate deosebita se apreciaza ca nu se impune revocarea beneficiului liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa de 1338 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 9 ani aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 769/05.10.2004 a Tribunalului Cluj, definitiva prin decizia penala nr.347/16.12.2004 a Curtii de Apel Cluj.

Curtea a apreciat ca nu se poate retine circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 lit. c) din Codul penal din 1969 ce are în vedere atitudinea infractorului rezultând din comportarea sincera în cursul procesului, întrucât aceasta circumstanta nu se regaseste în cauza de fata fiindca inculpatul, prin comportamentul si atitudinea sa, a încercat zadarnicirea urmaririi penale si aflarea adevarului prin negarea faptei, încercând inducerea unei stari de fapt nereale, contestând nu numai starea de fapt retinuta în cauza dar si propriile sale declaratii din faza actelor premergatoare, sustinând în mod nereal ca ar fi fost constrâns fizic si verbal de organele de politie sa recunoasca fapta comisa, încercând astfel sa creeze o imagine falsa asupra organelor de cercetare penala prin acuzatiile aduse. Este adevarat ca în cursul cercetarii judecatoresti, în data 16.01.2015, inculpatul a solicitat sa fie reaudiat, relatând, de aceasta data, o alta varianta a starii de fapt, însa si aceasta varianta este neveridica fiind infirmata de întreg probatoriul administrat în cauza. În aceste conditii, solicitarea de retinere de circumstante atenuante este nejustificata.

În cazul dat, curtea a constatat ca o pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detentie pentru infractiunea dedusa judecatii este apta sa raspunda scopului preventiv si de reeducare, cât si principiului proportionalitatii între gravitatea concreta a faptei si datele personale ale inculpatului, pe de o parte si sanctiunea aplicata, pe de alta parte.

Domenii speta

Spete similare