Autoritate de lucru judecat, renunţare la judecată

A. Împrejurarea că reclamanta, succesoarea defunctei reclamante, care este titulara calităţii procesuale active, a înţeles să investească instanţa de judecată cu soluţionarea cererii de revendicare întemeiată pe dispoziţia art.480 din Codul Civil în vigoare la data formulării acţiunii, doar în contradictoriu cu o parte dintre pârâţii chemaţi în judecata finalizată irevocabil prin decizia civilă nr.646/C/17.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa  în dosarul civil nr. 647/C/2003, nu este de natură să lipsească de substanţă autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea menţionată, efectul negativ al acesteia determinând imposibilitatea de a supune cercetării judecătoreşti un litigiu similar purtat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru o cauză identică, conform  art.1201 din Codul Civil raportat la art.163 alin.1 din Codul de procedură civilă.

B. Cererea de renunţare la judecată este un act juridic unilateral care dobândeşte caracter irevocabil şi nu mai poate fi retrasă, după ce judecătorul a luat act prin încheiere, conform art. 246 Codul de procedură civilă, de existenţa acesteia.

 Până  în momentul în care se pronunţă încheierea prevăzută de art. 246 Codul de procedură civilă, partea poate să-şi retragă cererea de renunţare la judecată, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă contrariul, precum nu există niciun principiu de drept care să contrazică acest raţionament.

 Reclamanta  nu poate reveni, în apel, asupra declaraţiei sale de renunţare la judecată şi, implicit, continuarea judecăţii nu mai este posibilă, întrucât cererea de renunţare la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, şi, faţă de caracterul irevocabil al actului unilateral, revenirea asupra manifestării de voinţă nu este posibilă, deoarece instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecată.

Domenii speta

Spete similare