Stabilire program vizită minor.

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 819

Şedinţa publică de la 03 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Judecător ...

Grefier ...

S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant ...  cu domiciliul în..., împotriva sentinţei civile nr. 794 din 19.05.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. 8626/256/2013 având ca obiect stabilire program vizitare minor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ... cu domiciliul în ....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apelantul reclamant personal şi asistat de  av. ... în baza împuternicirii avocaţiale aflată la fila 31 din dosar,  şi intimata pârâtă personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor art. 158 şi următoarele cod procedură civilă.

Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanţei seria CT XWM 5522374 PJ emisă la data de 16.09.2014 de SPITVBL Constanţa, aflată la fila 35 din dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este motivat şi timbrat, iar apelantul reclamant a depus răspuns la întâmpinare însoţit de înscrisuri, care a fost comunicat, după care:

Intimata pârâtă ... se legitimează cu … seria …nr. … emisă de … la data de ….

Fiind interpelată, intimata pârâtă precizează că prin întâmpinare nu înţelege să critice soluţia instanţei de fond, nu formulează apel în cauză, ci doar se opune apelului formulat de reclamant.

Instanţa pune în discuţie excepţia tardivităţii apelului invocată de intimată prin întâmpinare.

Intimata pârâtă lasă la aprecierea instanţei excepţia pe care a invocat-o, solicitând a se verifica dacă apelul a fost formulat în termenul legal.

Reprezentantul apelantului reclamant solicită respingerea acestei excepţii, întrucât apelul a fost formulat în termenul legal.

Instanţa, constatând că apelul a fost depus în termenul legal, respinge excepţia tardivităţii formulării apelului invocată de intimata pârâtă, ca nefondată.

Reprezentantul apelantului şi intimata, fiind interpelaţi, declară că nu mai au alte cereri de formulat. 

Instanţa acordă cuvântul cu privire la probe.

Reprezentantul apelantului reclamant depune înscrisuri la dosar, respectiv copia acţiunii formulate. Solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, precum şi proba testimonială în dovedirea faptului că minorul este afectat de faptul că nu poate rămâne şi pe timpul nopţii la domiciliul tatălui. Solicită de asemenea a se întocmi un nou referat de anchetă socială la domiciliul mamei, întrucât din datele pe care le deţine, rezultă că minorul a fost agresat fizic de fiica bonei, precum şi de bunic care l-a lovit pe copil în zona genitală, copilul având dureri timp de o lună. Arată că minorul nu este scos la plimbare, nu are viaţă socială, iar hainele şi celelalte lucruri pe care le primeşte de la tată sunt scoase în stradă, în faţa porţii, pentru a le lua cine doreşte.

Intimata pârâtă nu se opune probelor solicitate de apelantul reclamant şi în apărare nu mai solicită probe noi în apel.

Instanţa, deliberând, încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, şi respinge proba testimonială şi cu suplimentarea anchetei sociale, solicitate de apelantul reclamant, ca neutile soluţionării apelului.

Părţile, fiind interpelate, declară că nu mai au de formulat cereri, apreciind că apelul este în stare de judecată.

Instanţa, având în vedere poziţia procesuală a părţilor, constată terminată cercetarea judecătorească şi, în raport de dispoziţiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond asupra apelului.

Reprezentantul apelantului reclamant pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele expuse în scris la dosar. Solicită stabilirea unui program de vizitare pentru tată mai larg, cu posibilitatea rămânerii pe timpul nopţii a minorului la domiciliul apelantului reclamant, precum şi câte 4 zile la fiecare din cele două Bairamuri, de primăvară şi de toamnă, dar şi pe timpul vacanţei de iarnă, întrucât dacă apelantul ar dori să plece undeva în vacanţa de iarnă cu minorul, nu ar putea, fiind obligat să ducă seara copilul la domiciliul mamei, unde trebuie să rămâne peste noapte. Solicită a se avea în vedere că apelantul reclamant are condiţii mai bune pentru copil, locuind în apartament, astfel că are baia în casă, iar pârâta intimată are baia în curte. De asemenea, copilul are garderobă completă la domiciliul tatălui. Solicită a se avea în vedere că minorul este botezat în religia musulmană, şi este dornic să meargă cu tatăl său la geamie şi să petreacă timpul împreună cu tatăl său de Bairam. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului.

Intimata pârâtă solicită respingerea apelului.

Instanţa, în raport de dispoziţiile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

TRIBUNALUL:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Medgidia şi înregistrate sub nr.8626/256/7.11.2013 reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta  ... stabilirea prin hotărâre judecătorească a unui program de vizitare a minorului ... născut la data de ....

În motivarea cererii reclamantul a arătat că părţile au fost căsătorite, desfacerea căsătoriei făcându-se prin sentinţa civilă nr. 286/2013 a Judecătoriei Medgidia. A arătat reclamantul nu s-a putut înţelege cu pârâta în stabilirea unui program de vizitare care să permită păstrarea legăturii cu copilul său.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 401 din Codul civil.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului arătând că reclamantul s-a comportat şi se comportă în relaţiile dintre părţi ca şi cum ar avea doar drepturi nu şi obligaţii, invocându-se o serie de aspecte din comportamentul pârâtului ce au dus la desfacerea căsătoriei. A mai învederat pârâta ca în stabilirea programului de vizitare trebuie să se aibă în vedere stabilitatea emoţională a acestuia.

La data de 4.03.2014 reclamantul şi-a completat acţiunea în sensul că a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului  astfel: prima şi a treia săptămână din lună, de vineri orele 11-luni orele 8, a doua şi a patra săptămână din luna, miercuri de la orele 11 până vinei orele 8,, o lună vara pe timpul vacanţei de la 15 iulie la 30 august, iarna de la 20 decembrie la 27 decembrie în anii pari şi de la 27 decembrie la 5 ianuarie în anii impari, în perioada bairamului de primăvară 4 zile şi în perioada bairamului de toamnă - Bairam Kurban 4 zile, toate variantele cu luarea copilului în domiciliul tatălui.

Prin sentinţa civilă nr. 794/19.05.2014 Judecătoria Medgidia a admis cererea şi a stabilit pentru reclamant următorul program de vizitare a minorului ...: în prima şi a treia săptămână din lună astfel: sâmbăta între orele 10 – 19 şi duminica între orele 10 – 19 cu posibilitatea pentru reclamant să ia la domiciliul său pe minor şi cu obligaţia de a-l aduce pe acesta la domiciliul mamei la sfârşitul programului. În perioada 15 iulie – 15 august a fiecărui an pârâtul îl va putea lua zilnic la domiciliul său între orele 10 – 19 cu obligaţia de a-l aduce pe acesta la domiciliul mamei la sfârşitul programului. În perioada 20 decembrie – 23 decembrie, precum şi în perioada  27 – 30 decembrie a fiecărui an pârâtul îl va putea lua zilnic la domiciliul său între orele 10 – 19 cu obligaţia de a-l aduce pe minor la domiciliul mamei la sfârşitul programului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 286/25.01.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi luându-se act acordul de voinţă, stabilindu-se ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului ..., să fie exercitată de reclamantă, locuinţa acestuia stabilindu-se tot la domiciliul reclamantei. Nu a fost stabilit un program de vizitare prin sentinţa de desfacere a căsătoriei.

A reţinut instanţa de fond că, din declaraţiile martorilor rezultă că după desfacerea căsătoriei copilul a fost luat şi dus la plimbare de către tatăl său, pârâta nemaifiind de acord să-l mai lase cu reclamantul după ce i s-a adus la cunoştinţă că reclamantul a fost văzut în parc cu minorul împreună cu o altă persoană de sex feminin. Se mai reţine că între părţi nu s-a ajuns la o aplanare definitivă a conflictelor care au dus la desfacerea căsătoriei.

A menţionat Judecătoria că, din anchetele sociale efectuate la ambele domicilii rezultă că atât reclamantul, cât şi pârâtul prezintă condiţii corespunzătoare de creştere şi educare a minorului. S-a reţinut ca ambii martori învederează că reclamantul este ataşat de copilul său.

Instanţa de fond reţinînd dreptul inalienabil al reclamantului în calitate de tată al minorului ... de a păstra legături personale cu copilul său a admis cererea acestuia de stabilire a unui program de vizitare.

În stabilirea concretă a programului Judecătoria a avut în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului care constă în dreptul minorului de a păstra legăturile cu ambii părinţi. În stabilirea programului de vizitare instanţa nu a putut face abstracţie de vârsta minorului, extrem de fragedă, vârstă la care se impune prezenţa mult mai accentuată a prezenţei materne, inclusiv pe timpul nopţii.

S-a apreciat, că la acest moment, nu este în interesul copilului să-şi schimbe pe timpul nopţii locuinţa, rămînînd la anumite intervale de timp la tatăl său, raportat la vîrsta minorului.

Împotriva sentinţei civile amintite reclamantul a formulat apel solicitând modificarea sentinţei apelate şi stabilirea unui program de vizitare aşa cum a solicitat la fond, cu luarea minorului acasă la tată şi pe timpul nopţii.

Arată apelantul că a propus varianta de program de vizitare a minorului cu luara acestuia la domiciliul său pentru a putea păstra o legătură apropiată de fiul său care este şi unicul său copil.

Susţine apelantul că sentinţa pronunţată stabileşte câteva zile în timpul săptămânii în care îl poate lua câteva ore pe zi, iar în vacanţe, pe timp de zi, creând o situaţie artificială pentru ca mai multe ar însemna să îl ia şi să îl aducă înapoi decât să stea împreună. Mai arată apelantul că minorul are 5 ani, stau în acelaşi oraş şi este foarte ataşat de el şi de familia sa.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 401 c.pr.civ şi art 996-999 c.pr.civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

A invocat intimata excepţia tardivităţii apelului declarat de către reclamant.

Arată intimata că minorul are o vârstă fragedă şi luarea acestuia la domiciliul tatălui peste noapte mai multe zile consecutiv ar duce la scoaterea lui bruscă din mediul în care s-a obişnuit ce ar avea efecte traumatizante.

Menţionează intimata că programul stabilit de către instanţa de fond este unul minimal şi echilibrat în care primează interesul superior al copilului şi nu face abstracţie de vârsta la care se impune prezenţa mai accentuată a mamei mai ales pe timpul nopţii.

Intimata învederează că apelantul este şofer de taxi cu un program zi-noapte instabil neavând ore libere şi un program fix astfel că nu va avea grija copilului şi îl va duce la sora şi mama lui, acest lucru privând copilul de excursiile cu colegii şi tabere. Mai susţine intimata că programul solicitat nu va permite luarea copilului în concedii, timpul apelantului fiind ocupat cu jocurile de noroc.

Mai arată intimata că în apartamentul în care locuieşte apelantul mai stă sora sa, mama şi fratele său. Susţine intimata că atunci când e luat la domiciliul apelantului copilul doarme în pat cu unchiul său, apelantul dormind pe jos, aspect care i se pare intimatei inacceptabil.

Intimata susţine că  este important de văzut că atunci când este luat de tatăl său copilul nu este crescut corespunzător, nu este îmbrăcat şi educat corespunzător.

Intimata învederează că nu i se pare normal ca minorul să fie luat de la ea şi dus la bunica paternă unde este lăsat în grija acesteia, femeie în vârstă, şi a surorii apelantului, o femeie care până la vârsta de 51 de ani nu este căsătorită şi nu a avut niciodată copii neavând experienţă.

Mai susţine intimata că minorul este de religie ortodoxa, ca şi ea, astfel că nu este de acord cu luarea acestuia de sărbătorile religioase creştine la domiciliul apelantului şi nici de sărbătorile religioase musulmane.

Intimata precizează că apelantul a deranjat-o prin venirea la domiciliul său şi luarea copilului în lipsa sa, şi totodată prin prezentarea sa la grădiniţa copilului.

Menţionează intimata că între apelant şi tatăl ei au existat neînţelegeri, apelantul acuzându-l pe acesta că ar fi lovit copilului, aspecte nedovedite însă.

La termenul din data de 3.11.2014 Tribunalul a respins excepţia tardivităţii apelului apreciind că, faţă de data comunicării sentinţei civile, 27.06.2014, şi data formulării apelului, 1.07.2014, termenul de apel de 30 de zile nu era împlinit.

Analizînd, potrivit dispoziţiilor art. 479 C.pr.civ., aplicabile în raport de dezvoltarea motivelor de apel, legalitatea sentinţei civile apelate, prin prisma criticilor ce i se aduc, Tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 286/25.01.2013 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului ... de către mamă şi stabilirea domiciliului minorului la mamă, sentinţa fiind pronunţată având în vedere înţelegerea părţilor.

În timp, apărând neînţelegeri cu privire la păstrarea legăturilor tatălui cu minorul, reclamantul a formulat acţiunea de stabilire a unui program de vizitare minor.

În ceea ce priveşte condiţiile de trai oferite de către părinţi, Tribunalul constată că acestea sunt similare, aprecierile instanţei de fond referitoare la dreptul tatălui de a păstra legături cu copilul fiind judicioase.

Tribunalul apreciază, însă, că modalitatea de stabilire, în concret, a programului de vizită a minorului de către instanţa de fond nu este corectă, aceasta făcînd o greşită aplicare a principiului interesului superior al copilului.

Noţiunea de interes superior al copilului provine din realizarea faptului că acesta este un individ care are nevoi şi drepturi distincte de cele ale părinţilor.

În practică şi în doctrină s-a arătat că tatăl şi mama sunt figuri importante de ataşament care au rol decisiv în dezvoltarea emoţională şi socială a copilului, atîta timp cît calitatea interacţiunilor lor va condiţiona calitatea relaţiilor sociale. De aceea în situaţia familiilor care se destramă prin divorţ, interesul superior al copiilor, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasinelimitat pe ambii părinţi pentru a putea dezvolta relaţii echilibrate şi armonioase cu ambii părinţi

Interesul superior al minorului reclamă menţinerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal şi echilibrat în prezenţa ambilor părinţi pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu încredinţarea sa unuia sau altuia dintre părinţi. De aceea, după separarea părinţilor menţinerea şi încurajarea relaţiei copilului cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat, devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.

Atât în legislaţia internă cât şi în legislaţia internaţională precum şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul la relaţii personale se consacră ca un drept fundamental, recunoscut atât părintelui cât şi copilului, statele fiind obligate să ia măsuri pozitive pentru realizarea efectivă a acestuia.

Relaţiile personale trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora fiind necesară numai în condiţii deosebite pentru protejarea copilului.

În acest sens s-a exprimat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând în cauza … vs. România şi Ungaria că "posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa de familie protejat de art.8, statele având obligaţia de a asigura reunirea copilului cu părintele său."

Potrivit art 17 din Legea nr. 272/2004 „Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament…In caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.”

Totodată, conform art 18 din acelaşi act normativ „În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin: c)găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit”

Tribunalul nu va reţine susţinerea intimatei, validată de către instanţa de fond, potrivit căreia vârsta prea fragedă a copilului şi condiţiile de muncă şi trai ale tatălui nu justifică luarea minorului la domiciliul acestuia din urmă, aceasta fiind neîntemeiată.

Aşa cum am arătat mai sus, interesul superior al copilului presupune păstrarea legăturilor acestuia cu părintele cu care nu are domiciliu comun şi cu rudele din partea acestui părinte.

Pentru a se păstra această legătură, Tribunalul apreciază că este necesar ca perioada petrecută de copil cu apelantul să fie suficient de lungă şi fără întreruperi anormale, copilul având astfel posibilitatea de a participa efectiv la activităţile desfăşurate de tatăl său şi de a se integra modului de viaţă al tatălui său.

Tribunalul consideră că  vârsta minorului, de 5 ani, este suficient de mare pentru ca acesta să poată locui împreună cu tatăl său pe o durata mai lungă de timp, la această vârstă prezenţa mamei nemaifiind strict necesară. Astfel, la vârsta de 5 ani copilul are o oarecare autonomie, se poate alimenta şi îmbrăca cu un minim ajutor din partea adulţilor, îşi poate găsi preocupări singur şi poate înţelege şi executa singur ce i se cere.

 Prin urmare, luarea copilului la domiciliul tatălui este necesară pentru a se putea crea legături care să dureze în timp, prezenţa tatălui pe o perioada mai lungă şi fără întreruperi creând stabilitate şi satisfăcând nevoia copilului de a-şi cunoaşte familia paternă.

Nu se poate reţine faptul că prin reţinerea copilului peste noapte la domiciliul tatălui s-ar crea vătămări acestuia, din probele administrate la instanţa de fond  rezultând că locuinţa unde îşi are apelantul domiciliu este proprie pentru creşterea unui copil.

Faptul că apelantul locuieşte împreună cu mama şi sora sa, ocazional şi cu fratele său, nu este de natură a duce la concluzia existenţei unor condiţii improprii pentru creşterea copilului.

Din actele dosarului, anume ancheta socială, rezultă că şi la domiciliul mamei copilul stă împreună cu familia extinsă, cu bunicii materni şi familia unchiului matern.

De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că reclamantul are un comportament corespunzător unui părinte responsabil, este ataşat de copil şi încearcă să păstreze legături apropiate cu acesta.

Astfel, martorul ... arată ”Eu am fost în casa în care locuieşte în prezent reclamantul şi apreciez că sunt condiţii potrivite pentru a primi un copil în vizită, este curat, au centrală proprie…Eu apreciez că reclamantul este un tată grijuliu şi mi se pare foarte ataşat de copil”, iar martorul ... arată ”Eu apreciez că reclamantul ţine la copil”

Instanţa apreciază că cererea reclamantului de a lua minorul la domiciliul său şi în cursul săptămânii nu este întemeiată.

Astfel, necesitatea dezvoltării unor relaţii apropiate între minor şi tatăl său nu trebuie să ducă la o fragmentare prea mare a programului de şcoală şi de viaţă a copilului, aceasta având repercusiuni asupra stării de echilibrului şi de stabilitate ce trebuie asigurată unui copil în creştere. Or, luarea copilului peste la domiciliul tatălui şi în timpul săptămânii ar duce la perturbarea echilibrului copilului, în condiţiile în care acesta merge la grădiniţă şi are deja un program prestabilit.

Tribunalul nu va reţine susţinerile intimatei potrivit căreia minorul trebuie să stea cu ea în vacanţa de vară şi în toate sărbătorile de iarnă întrucât acesta  va beneficia de plecări în concediu şi că este de religie ortodoxă, acestea nefiind întemeiate.

Aşa cum am arătat, interesul superior al copilului constă în punerea nevoilor acestuia mai presus de nevoile părinţilor. Or,  pentru a se realiza acest interes este normal ca minorul să petreacă şi o parte din vacanţe cu tatăl său, iar măcar una din doua sărbători de iarnă să aibă prilejul de a le petrece în familia paternă.

De asemenea, este necesar ca tradiţiile şi credinţele apelantului să fie cunoscute şi de către minor, sărbătorile religioase ale tatălui său fiind momente importante la care minorul este bine să participe, chiar dacă minorul are declarată de către părinţi o altă religie.

Pentru motivele expuse mai sus, Tribunalul apreciază că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală numai în ceea ce priveşte aprecierea necesităţii stabilirii unui program de vizită în favoarea reclamantului, însă este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte conţinutul programului de vizită.

Faţă de cele arătate, Tribunalul va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa civilă nr. 794 din 19.05.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia în sensul că va admite în parte cererea precizată formulată de reclamant,

Tribunalul va stabili pentru reclamant următorul program de vizitare a minorului ...: in prima şi a treia săptămână din lună de vineri ora 17:00 până duminică ora 18:00 cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului. O lună în vacanţa de vară în perioada 15 iulie – 15 august a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului. În perioada Bairamului de primăvară 4 zile şi în perioada Bairamului de toamnă ( Kurban Bairam) 4 zile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului. În perioada 20 decembrie – 27 decembrie în anii pari, precum şi în perioada  27 decembrie-3 ianuarie în anii impari cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.

Având în vedere faptul că în urma demersului judiciar al apelantului intimata a căzut  în pretenţii, fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 c.pr.civ Tribunalul va obliga intimata la plata către apelant a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelantul reclamant ... cu domiciliul în mun. ... ,în contradictoriu cu intimata pârâta ... cu domiciliul în ....

Schimbă în parte sentinţa civilă nr 794 din 19.05.2014 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr 8626/256/2013 în sensul că

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta ....

Stabileşte pentru reclamant următorul program de vizitare a minorului ...:

În prima şi a treia săptămână din lună de vineri ora 17:00 pînă duminică ora 18:00 cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.

O lună în vacanţa de vară în perioada 15 iulie – 15 august a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.

În perioada Bairamului de primăvară 4 zile şi în perioada Bairamului de toamnă ( Kurban Bairam) 4 zile cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.

În perioada 20 decembrie – 27 decembrie în anii pari, precum şi în perioada  27 decembrie-3 ianuarie în anii impari cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Obligă intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 520 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 3.11.2014.

 PREŞEDINTE, JUDECĂTOR

... ...

GREFIER,

Tehnored./3 ex./03.12.2014

Jud. fond:–

Emis 2 com./04.12.2014

Domenii speta

Spete similare