Drept civil. Fond funciar - Modificare titlu de proprietate, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului, lipsa calității procesuale a comieiei locale în solicitarea de anulare titlu de proprietate, neagravarea situației în propria cale de atac.

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 4427 din 16.12.2014 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. 6842/279/2008, s-au constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.4427 din data de 16.12.2014 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ a fost respinsă ca nefondată acţiunea având ca obiect modificare titlu de proprietate, formulată de reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Piatra Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. V. şi P. P.. A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat. A fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor M.V. şi P.P. în solidar suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 12.11.2008, sub nr. 6842/279/2008, reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Piatra Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. V., P. I. şi P. P., modificarea titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, emis numitului P. I., în sensul radierii suprafeţei de 9.000 mp teren, situată în tarlaua 21 parcela 993/1, situată în municipiul Piatra Neamţ, pct. Anexa C. şi nu în pct. P., pe raza comunei Gârcina, cum din eroare s-a consemnat.

În motivarea acţiunii, s-a învederat că acţiunea estre dovedită prin extrasul din registrul agricol al numitului P.I. pe anii 1959-1963.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

Acţiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, la judecata în fond, în fotocopie, următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, extras din registrul agricol al numitului P. I. pe anii 1959-1963, procesul - verbal nr. 147/09.11.2010, de identificare şi stabilire a limitelor teritoriale dintre municipiul Piatra Neamţ şi comuna Gârcina, legislaţie, procesul - verbal nr. 32691/28.09.2012, de delimitare a unităţii administrativ - teritoriale Piatra Neamţ, avizat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Neamţ, plan de încadrare în zonă.

La data de 28.11.2008, pârâta Comisia locală Piatra Neamţ, prin întâmpinare, a invocat excepţia de conexitate cu dosar nr. 5680/279/2007, raportat la dispoziţiile art. 164 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a depus la dosar, la judecata în fond, în fotocopie, înscrisuri din dosarul nr. 5680/279/2007.

La data de 26.01.2009, pârâta Comisia judeţeană Neamţ a depus la dosar întâmpinare, prin care a lăsat soluţia la aprecierea instanţei, având în vedere că stabilirea amplasamentului suprafeţelor de teren atribuite persoanelor îndreptăţite constituie obligaţia exclusivă a comisiilor locale.

Totodată, Comisia Judeţeană a solicitat respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu are personalitate juridică şi nu se poate reţine nicio culpă în sarcina sa în acest litigiu.

În dovedire, Comisia Judeţeană Neamţ a depus la dosar, la judecata în fond, în fotocopie, documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu.

Pe parcursul soluţionării litigiului, la data de 13.10.2009, instanţa de fond a luat act de modificarea cadrului procesual din punct de vedere al părţilor, faţă de certificatul de deces al numitului P.I., respectiv continuarea litigiului cu moştenitorii acestuia, în calitate de pârâţi – M. V.şi P.P. (descendenţi).

La acelaşi termen de judecată, instanţa de fond a respins excepţia de conexitate cu dosar nr. 5680/279/2007.

La data de 26.11.2009, pârâta Comisia Locală Piatra Neamţ a depus la dosar o completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare, a arătat că titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat în baza fişei premergătoare eliberării acestui titlu, semnată şi deci însuşită de ambele comisii locale, ca şi de titularul dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte suprafaţa în litigiu, de 9.000 mp teren, aceasta nu a fost disponibilizată către Comisia Locală Piatra Neamţ în vederea punerii în posesie în comuna Gârcina.

În condiţiile în care această suprafaţă de teren declarată în pct. C. a fost identificată şi pusă în posesie de Comisia Locală Gârcina, iar tarlaua C.este limitrofă cu tarlaua P., este posibil ca în declaraţia din registru agricol să nu se fi specificat locaţia exactă.

Conform declaraţiei numitului P. I. din data de 20.11.2000, întreaga suprafaţă de teren de 2,90 ha pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate se află în localitatea Frăsinel – Gârcina.

A mai menţionat că reclamanta dă dovadă de inconsecvenţă, în condiţiile în care a mai promovat o acţiune pe rolul aceleiaşi instanţe (dosar nr. 5680/279/2007), la judecata căreia a renunţat.

Comisia Locală Piatra Neamţ a anexat, în fotocopie, documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu.

La data de 27.02.2013, pârâţii M. V. şi P. P. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, au arătat că au formulat plângere penală împotriva primarului comunei Gârcina (deoarece acesta i-a vândut suprafaţa de 2.207 mp înscrisă în titlul în litigiu) şi a apreciat că, prin promovarea acţiunii, acesta urmăreşte acoperirea ilegalităţilor.

În dovedire, pârâţii au depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 4288/07.11.2008, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. 4717/279/2008, sentinţa civilă nr. 7032/18.10.2001, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. 2473/2001, certificate de stare civilă, ordonanţa nr. 501/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, titluri de proprietate, extras de carte funciară, extras din planul cadastral, jurisprudenţă, adresa nr. 3610/01.04.1958, emisă de Sfatul Popular Piatra Neamţ, cerere de înscriere în CAP, adeverinţă provizorie de proprietate, adresa nr. 3816/22.11.1994, emisă de Consiliul Local al comunei Girov, adresa nr. 993/22.01.1996, emisă de Consiliul Local al municipiului Roman, sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.1995, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia civilă, în dosar nr. 294/CA/1994, certificat de grefă din dosar nr. 2852/1995, documentaţia care a stat la baza eliberării titlului de proprietate în litigiu, extrase Ecris, sentinţa penală nr. 139/30.04.2014, pronunţată în dosarul penal nr. 7967/279/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ.

La data de 28.01.2014, Unitatea administrativ – teritorială Gârcina a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate  nr. 1/807/27.02.2001, întrucât numitul P.I. nu a făcut dovada că a stăpânit suprafaţa de 9.000 mp teren, situată în tarlaua 21 parcela 993/1, în pct. P., pe raza comunei Gârcina.

În motivare, a arătat că registrul agricol din anii 1956-1959 atestă că numitul P.I. a deţinut acest teren în Roman, terenul fiind dobândit prin moştenire şi a fost transferat ulterior în Anexa C., pe raza municipiului Piatra Neamţ. Nu a existat nicio înţelegere privitoare la emiterea acestui titlu pe raza comunei Gârcina, iar chiar dacă ar fi existat este nulă de drept. În plus, Comisia Locală Piatra Neamţ nu a verificat dacă pentru suprafaţa de teren în litigiu nu s-a emis alt titlu la Roman.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 49-53 din Codul de procedură civilă.

La data de 25.03.2014, pârâţii M.V. şi P.P.au depus la dosar o completare la întâmpinare, prin care au arătat că pentru terenul în suprafaţă de 1 ha pe care autorul său l-a predat la Sfatul Popular Roman în anul 1958, acesta a primit în schimb suprafaţa de 1 ha teren arabil pe raza comunei Căciuleşti, în pct. Frăsinel, în prezent pe raza comunei Gârcina. Şi mama pârâţilor, numita Paramon Culina, a primit zestre de la părinţii săi un teren arabil în suprafaţă de 2,50 ha, în pct. Dărmăneşti – Frăsinel, în prezent pe raza comunei Gârcina şi un teren curţi-construcţii, în suprafaţă de 0,08 ha. Toate aceste suprafeţe se regăsesc în registrul agricol din anii 1959-1963.

Prin cererea de înscriere în colectiv, P.I. s-a înscris cu întreaga suprafaţă de 3,50 ha teren pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după apariţia Legii nr. 18/1991. Cererea a fost validată pentru suprafaţa de 3,48 ha teren.

După solicitări repetate de punere în posesie, autorul părţilor a acţionat în justiţie cele două comisii locale pârâte (care îşi declinau pe rând competenţa pe motiv că terenul s-ar fi aflat pe raza comunei Gârcina). De asemenea, autorul părţilor a făcut dovada cu înscrisuri că nu figurează înscris în evidenţele agricole ale municipiului Roman în perioada 1959-1963 şi nici nu a depus cerere de reconstituire în acest oraş.

Prin sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.1995, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia civilă, în dosar nr. 294/CA/1994, irevocabilă prin decizia civilă nr. 77/26.03.1996, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosar nr. 2852/1995, Comisia Locală Piatra Neamţ a fost obligată să efectueze lucrările de punere în posesie, să emită proces – verbal de punere în posesie cu planul de situaţie anexă, în favoarea petentului P.I., pentru suprafaţa de 0,90 ha teren situată pe raza municipiului Piatra Neamţ, potrivit adeverinţei nr. 1539/18.09.1991, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar Comisia Locală Gârcina a fost obligată să efectueze aceleaşi lucrări însă pentru suprafaţa de 2,50 ha teren situată pe raza teritorială a comunei Gârcina.

Pârâţii au arătat că acest din urmă teren, deşi s-a aflat iniţial pe raza municipiului Piatra Neamţ, prin lucrările de organizare intragospodărească din anii 1963-1964, a trecut pe raza comunei Gârcina, limitrof hotarului cu Piatra Neamţ, în zona Ciritei.

În consecinţă, în baza H.C.J. 1506/23.03.2001, suprafaţa de 0,90 ha teren a fost disponibilizată pe raza comunei Gârcina, iar tabelul anexă a fost semnat de ambele comisii. Chiar şi fişa prealabilă a titlului de proprietate a fost semnată de primarul comunei Gârcina.

Pârâţii au mai arătat că terenul în litigiu a intrat în circuitul civil, prin dezbaterea succesorală efectuată pentru părinţii lor, iar necesitatea de ordine juridică şi stabilitate socială reclamă respectarea hotărârilor judecătoreşti deja pronunţate.

La data de 17.06.2014, pârâţii M.V. şi P.P.au solicitat suspendarea facultativă a cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. 7967/279/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ.

La termenul de judecată din data de 25.03.2014, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Unitatea administrativ – teritorială Gârcina.

La termenul de judecată din data de 30.09.2014, instanţa de fond a respins ca nefondată şi excepţia de perimare a prezentului dosar, excepţie invocată de pârâta Comisia Locală Piatra Neamţ.

La termenul de judecată din data de 02.12.2014, instanţa de fond a respins ca nefondată şi cererea de suspendare facultativă a prezentului dosar întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale cu privire la intimata B. L. A..

Instanţa de fond a încuviinţat, raportat la dispoziţiile art. 167-168 din Codul de procedură civilă, pentru părţile prezentei cauze, proba cu înscrisuri şi a respins ca inutilă proba testimonială, solicitată de pârâţii M.V. şi P. P.. A încuviinţat, de asemenea, pentru reclamantă, proba cu expertiză tehnică – specialitatea topografie.

La data de 15.07.2013, a fost depus la dosar raportul de expertiză, iar la data de 04.11.2013, respectiv pe 24.01.2014, au fost depuse completări la acest raport.

În ce priveşte fondul litigiului dedus judecăţii, analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosar instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, pârâtul defunct P.I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,4 ha teren dintre care 2 ha teren arabil în punctul Dărmăneşti şi 1,4 ha teren arabil la Frăsinel - Căciuleşti, cerere înregistrată la Primăria municipiului Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, sub nr. 39/G/23.03.1991 (fila 75).

Conform registrului agricol al numitului P.I. pe anii 1959-1963, acesta figura cu suprafaţa totală de 3,48 ha teren, astfel: 2 ha teren arabil în punctul Dărmăneşti, 5.000 mp teren arabil la Frăsinel – Căciuleşti şi 9.000 mp teren arabil în anexa Ciritei.

Propunerea formulată de către comisia locală (care l-a înscris pe solicitant în tabelul anexă 2a, poziţia nr. 42, cartier Valea Viei Piatra Neamţ, pentru suprafaţa de 3,48 ha, fără indicarea unui amplasament concret) a fost validată prin Hotărârea nr. 94 din data de 09.09.1991, a Comisiei judeţene Neamţ.

După solicitări repetate de punere în posesie, autorul pârâţilor M.V. şi P.P.a acţionat în justiţie cele două comisii locale pârâte (care îşi declinau pe rând competenţa pe motiv că terenul s-ar fi aflat pe raza comunei Gârcina). Prin sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.1995, pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia civilă, în dosar nr. 294/CA/1994, irevocabilă prin decizia civilă nr. 77/26.03.1996, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosar nr. 2852/1995, Comisia Locală Piatra Neamţ a fost obligată să efectueze lucrările de punere în posesie, să emită proces – verbal de punere în posesie cu planul de situaţie anexă, în favoarea petentului P.I., pentru suprafaţa de 0,90 ha teren situată pe raza municipiului Piatra Neamţ, potrivit adeverinţei nr. 1539/18.09.1991, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar Comisia Locală Gârcina a fost obligată să efectueze aceleaşi lucrări însă pentru suprafaţa de 2,50 ha teren situată pe raza teritorială a comunei Gârcina.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 1486/23.02.2001, Comisia Judeţeană a validat propunerea comisiei municipale de diminuare a acestei suprafeţe la 2,9 ha, în baza acceptului proprietarului.

În consecinţă, la data de 27.02.2001, Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr. 1/807.

Prin HCJ Neamţ nr. 1506/23.03.2001 s-au disponibilizat către Comisia Locală Gârcina mai multe suprafeţe de teren, printre care şi 0,90 ha teren în punctul Porcărie, în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea autorului P.I.. Tabelul nominal aflat la fila 177, semnat şi însuşit şi de  reprezentanţii reclamantei, l-a reţinut şi pe autorul P.I., cu o suprafaţă de 0,90 ha, printre cetăţenii care posedă teren agricol pe raza comunei Gârcina.

Fişa de proprietate reprezentând suprafaţa primită în proprietate de P.I., aflată la fila 43, a fost de asemenea avizată pozitiv şi deci însuşită şi de reprezentanţii Comisiei locale Gârcina, respectiv de primarul acesteia.

În condiţiile în care reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunei Gârcina s-a realizat în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, hotărâre concretizată ulterior printr-o înţelegere între comisiile locale de fond funciar Piatra Neamţ şi Gârcina în sensul disponibilizării mai multor suprafeţe de teren pe teritoriul administrativ al comunei Gârcina, judeţul Neamţ, inclusiv terenul în litigiu, prin care s-a stabilit amplasamentul terenului respectiv pe raza comunei Gârcina, instanţa de fond a apreciat că nu mai poate fi pusă în discuţie valabilitatea titlului de proprietate supus analizei judiciare, sub aspectul amplasamentului terenului în suprafaţă de 9.000 mp, nefiind obligatorie respectarea vechiului amplasament.

Instanţa de fond a remarcat şi inconsecvenţa de care a dat dovadă reclamanta în condiţiile în care a mai promovat o acţiune pe rolul aceleiaşi instanţe (dosar nr. 5680/279/2007), la judecata căreia a renunţat. De asemenea, instanţa de fond a reţinut şi cele menţionate în sentinţa penală nr. 139/30.04.2014, pronunţată în dosarul penal nr. 7967/279/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, cu privire la vânzarea (aparent) ilicită a unei suprafeţe din terenul în litigiu de către chiar primarul comunei Gârcina – aspecte care, consideră prima instanţă, par să întărească ideea că prezentul demers judiciar nu tinde decât la procurarea unei apărări în dosarul penal.

Susţinerile reclamantei referitoare la faptul că eliberarea titlului de proprietate a cărui modificare o cere s-a realizat cu încălcarea amplasamentului la care era îndreptăţit autorul pârâţilor M.V. şi P. P., au fost înlăturate de instanţa de fond, întrucât nu corespund realităţii.

S-a mai constatat că problema amplasamentului nu este una conformă realităţii, deoarece acesta  nu este lipsit de temei legal. A existat o hotărâre a Comisiei Judeţene Neamţ care, la rândul ei nu a fost desfiinţată, prin intermediul căreia a fost disponibilizată, de către comuna Gârcina, o suprafaţă de teren necesară Comisiei locale a Municipiului Piatra Neamţ în vederea punerii în posesie în comuna Gârcina a unor persoane, titulari îndreptăţiţi la reconstituire, printre care şi autorul pârâţilor M.V. şi P. P.. Comisia locală Gârcina a cunoscut toate aceste situaţii, întrucât în toate demersurile realizate de celelalte două comisii de fond funciar, cu privire la suprafaţa de 0,90 ha teren, a fost de acord, certificând toate înscrisurile ce s-au întocmit în acest sens.

În realitate, prima instanţă a constatat că demersul de faţă realizat prin cererea promovată nu este decât o dovadă concretă că reclamanta, cu rea credinţă, după 12 ani de la eliberarea titlului de proprietate şi mai bine de 20 de ani de la recunoaşterea dreptului, ignoră şi încearcă să împiedice valorificarea atributelor lui.

Această suprafaţă de teren în litigiu declarată ca fiind în pct. Ciritei de către titularul dreptului de proprietate, a constatat instanţa de fond că, a fost identificată şi pusă în posesie de chiar Comisia Locală Gârcina care, dacă a fost în eroare, nu poate invoca în prezent propria turpitudine cu atât mai mult cu cât la data semnării acordului de către cele două comisii se recunoştea că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament, fapt atestat şi prin adresa nr. 380/12.02.1997, eliberată de reclamantă.

A mai reţinut prima instanţă, că, indiferent dacă nu a fost respectat vechiul amplasament (astfel cum se indică în raportul de expertiză – specialitatea topografie efectuat în cauză), acest aspect nu are relevanţă faţă de cele expuse mai sus. Nici faptul că autorul părţilor a primit terenul în litigiu la schimb pentru un alt teren predat la Sfatul Popular Roman, s-a constatat că nu are relevanţă în cauză de vreme ce s-a făcut dovada cu înscrisuri că nu figurează înscris în evidenţele agricole ale municipiului Roman în perioada 1959-1963 şi nici nu a depus cerere de reconstituire în acest oraş.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a reţinut şi faptul că terenul în litigiu a intrat în circuitul civil încă din anul 2001, astfel cum atestă sentinţele civile depuse la dosar (sentinţa civilă nr. 4288/07.11.2008, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. 4717/279/2008 şi sentinţa civilă nr. 7032/18.10.2001, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosar nr. 2473/2001).

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa de fond a apreciat că titlul de proprietate nr. 1/807/27.02.2001 a fost emis în mod corect şi legal, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, în vigoare la data emiterii titlului, motiv pentru care a respins ca nefondată acţiunea cu a cărei soluţionare a fost învestită, această soluţie impunându-se şi din perspectiva respectării principiului stabilităţii circuitului civil.

În considerarea prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reclamanta, în calitate de parte căzută în pretenţii, a fost obligată la plata către pârâţii M.V. şi P. P., în solidar, a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales. Instanţa de fond a respins capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat, faţă de soluţia ce s-a pronunţat şi de culpa sa procesuală reţinută.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamţ sub acelaşi număr generat în ECRIS, la judecata în fond, şi anume sub nr. 6842/279/2008. În recursul declarat, reclamanta a criticat sentinţa, pentru următoarele motive:

La data eliberării titlului de proprietate era în vigoare Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Toate documentele premergătoare eliberării titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001 se află la dosar şi au fost emanate eronat de la Comisia Locală Piatra Neamţ, care a indicat că fostul amplasament al suprafeţei de 0,90 ha este pe raza Comunei Gârcina. În urma raportului de expertiză întocmit în dosar s-a stabilit indubitabil că vechiul amplasament al suprafeţei de 0,90 ha nu este cel din titlul de proprietate.

În aceste condiţii, devine evident că reprezentanţii Comisiei Locale Piatra Neamţ sunt în culpă deoarece nu au respectat prevederile Legii nr. 1/2000, au stabilit eronat că vechiul amplasament se află pe raza comunei Gârcina, nu au verificat dacă fostul amplasament real era liber şi au procedat la eliberarea unui titlu de proprietate eronat şi care trebuie modificat.

Faţă de aceste motive, consideră relevante şi următoarele aspecte: instanţa de fond a încuviinţat proba cu expertiză solicitată de reclamantă numai că, în urma analizei documentelor depuse la dosar, a decis că exact motivul pentru care reclamanta a solicitat această probă, şi anume determinarea amplasamentului real al suprafeţei de teren, este lipsită de relevanţă. Consideră reclamanta că amplasamentul unui teren nu este relevant decât în condiţiile în care terenul acordat prin titlul de proprietate şi amplasamentul real al unei suprafeţe se află pe raza aceleiaşi localităţi. În speţă, însă, amplasamentul real este pe raza municipiului Piatra Neamţ, iar amplasamentul din titlu pe raza comunei Gârcina.  Arată că efectele negative sunt evidente deoarece Comisia Piatra Neamţ rămâne cu mai mult teren la dispoziţie, nejustificat, pe când Comisia Gârcina este privată de o suprafaţă de teren.

Consideră astfel că este vorba de contradicţie în hotărâre, şi anume o probă este încuviinţată, dar nu este luată în considerare, chiar dacă însăşi instanţa a stabilit în raportul de expertiză obiective, respectiv să se stabilească dacă declaraţia din registrul agricol al numitului P.I. din anii 1959-1963 al punctului Anexa C.putea cuprinde şi tarlaua P., în prezent situată pe raza comunei Gârcina. Expertul a răspuns la acest punct şi a precizat că declaraţia din registrul agricol a numitului P.I. nu cuprinde şi tarlaua P., situată în prezent pe raza comunei Gârcina. Astfel, consideră reclamanta că este evident faptul că fostul amplasament nu este cel stabilit în titlul de proprietate, dar instanţa de fond a refuzat să ia în considerare răspunsul expertului şi a decis că are efect acordul dintre cele două comisii şi respectiv adresa nr. 380/12.02.1997. Instanţa de fond a considerat că nu este relevant fostul amplasament al terenului Legea nr. 1/2000 menţionează expres că acesta are importanţă.

A mai considerat instanţa de fond că nu poate reclamanta să îşi invoce propria turpitudine pentru anularea titlului de proprietate, deşi aceasta a invocat culpa Comisiei Locale Piatra Neamţ, şi nu culpa sa proprie, cei dintâi fiind cei care au stabilit eronat amplasamentul suprafeţei de 0,90 ha teren. Instanţa de fond a considerat că titlul de proprietate a fost emis în baza unei hotărâri a Comisiei Judeţene Neamţ care la rândul său nu a fost anulată, însă nu a analizat dacă această hotărâre a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 1/2000 şi a H.G. 131/1991 sau dacă la punerea în posesie a proprietarilor era măcar posibilă disponibilizarea de terenuri conform legislaţiei în vigoare la nivelul anilor 2001. instanţa de fond nu a luat în considerare nici măcar o sentinţă emisă de o instanţă superioară şi care este definitivă şi irevocabilă, respectiv sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.1995 a Tribunalului Neamţ, prin care s-a stabilit că suprafaţa de teren se află pe raza municipiului Piatra Neamţ.

Mai mult, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de suspendare facultativă întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale cu privire la intimata B. L. A., deşi în considerente a reţinut că prezentul demers judiciar nu tinde decât la procurarea unei apărări în dosarul penal. În această situaţie, instanţa de fond a dat dovadă de subiectivism, dar a creat şi o contradicţie. Sub acest aspect, reclamanta arată că este evident că o astfel de idee este eronată, în condiţiile în care reclamanta a formulat o acţiune legitimă ce trebuia analizată şi soluţionată prin prisma efectelor care le produce asupra reclamantei şi nu prin prisma efectelor asupra altei persoane, ce nu este nici parte în cauză. În ceea ce priveşte contradicţia, arată că, dacă instanţa considera că singurul scop al reclamantei este procurarea unei apărări, nu se justifică respingerea cererii de suspendare până la finalizarea cercetărilor privind vânzarea ilicită de teren. Dacă instanţa de fond insista să verifice aceste aspecte, trebuia să acorde reclamantei posibilitatea de apărare, respectiv să aducă la cunoştinţă că moştenitorii lui P.I. şi-au arendat cota parte de teren de pe raza comunei Gârcina, situaţie în care este evident că în speţă nu este vorba de nici o vânzare ilicită de teren.

În concluzie, reclamanta consideră că instanţa de fond a interpretat eronat intenţiile reclamantei şi a privat-o pe aceasta de soluţionarea judicioasă a acţiunii. Mai consideră că se crează un precedent periculos deoarece la fiecare acţiune privind nulitatea totală sau parţială a unui titlu de proprietate, se poate formula o plângere penală de către pârâţi care va genera respingerea acţiunii şi lipsirea de eficienţă a prevederilor legale care dau dreptul reclamantei la o astfel de acţiune.

Instanţa de fond a considerat că soluţia sa are ca efect respectarea principiului stabilităţii circuitului civil, fără însă să ţină cont că doar o instanţă poate anula un act administrativ incorect, abilitate ce nu revine însă şi autorităţii emitente. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 544/2004 cu privire la care a fost respinsă şi excepţia de neconstituţionalitate conform deciziei nr. 478/2011 a Curţii Constituţionale, în care s-a decis tocmai că instanţa este singura ce poate anula un act intrat în circuitul civil.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În dovedirea susţinerilor din cererea de recurs, reclamanta a depus la dosar contractul de arendă din data de 17.05.2010 încheiat de M.V. şi P.S., contract de arendare încheiat de P.P.şi P. S..

Faţă de recursul declarat de reclamantă, pârâţii P.P.şi M.V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică, precizând că aceasta este a doua acţiune formulată după 12 ani de la eliberarea titlului de proprietate şi după 20 de ani de la reconstituirea dreptului de proprietate, cu menţiunea că în dosarul cu acelaşi obiect nr. 5680/279/2007 aceeaşi reclamantă a renunţat la judecată. Arată că în cauză nu există nici un motiv de nulitate a titlului de proprietate, deoarece terenul este situat exact pe acest amplasament care a fost proprietatea părinţilor intimaţilor şi tocmai de aceea cele două comisii de fond funciar, a Municipiului Piatra Neamţ şi a Comunei Gârcina, au întocmit împreună documentaţia de disponibilizare a terenului tocmai pentru că era amplasamentul familiei. La data formulării cererii de reconstituire şi la data emiterii titlului de proprietate, chiar şi în prezent pentru terenurile din extravilan, nici nu se prevedea sub sancţiunea nulităţii eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, ci persoana care avea reconstituit dreptul avea chiar obligaţia să preia terenul  acolo unde i se dădea de către comisie. În cauza de faţă însă terenul pe acest amplasament a aparţinut familiei intimaţilor de la autor, a fost preluat la C.A.P. şi nici nu se poate pune problema unei nelegalităţi a titlului. 

Mai arată că în forma iniţială a Legii fondului funciar nu era obligatorie respectarea amplasamentului nici pentru terenurile din intravilan, şi în nici o formă a legii nu constituie motiv de nulitate o pretinsă nerespectare a amplasamentului pentru terenul extravilan. Acest teren din extravilan este stabilit ca şi amplasament de către comisie şi am fost absolută legală reconstituirea dreptului care s-a efectuat prin colaborarea dintre Comisia Locală Gârcina şi Comisia Piatra Neamţ. Prin urmare, comisia locală, cea care a acordat amplasamentul, este aceeaşi cu cea care formulează acţiunea de faţă.

Reclamanta a făcut referire la sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.1995 pronunţată în dosarul Tribunalului Neamţ nr. 294/CA/1994, în care a fost parte atât Comisia Locală Gârcina, cât şi Comisia Locală Piatra Neamţ, cu menţiunea că în acest dosar nu s-a efectuat expertiză tehnică de identificare a terenului, însă în executarea acestei sentinţe, la verificarea amplasamentului din teren, s-a ajuns la concluzia, între cele două comisii, că fizic, amplasamentul terenului autorului este la hotarul dintre cele două localităţi şi este arondat administrativ pe raza Comunei Gârcina. De aceea, cele două comisii au întocmit tabele de disponibilizare însuşite reciproc şi, în baza acestei documentaţii, s-a emis hotărârea de disponibilizare nr. 1506/23.03.2001, în care terenul figurează la poziţia nr. 2.  Acest teren a fost predat în posesie pârâţilor, s-a întocmit fişa prealabilă emiterii titlului de proprietate semnată de Comisia locală Gârcina şi Primarul Comunei, care ulterior a vândut pământul altor persoane. A urmat eliberarea titlului de proprietate nr. 1/807/27.02.2001, a fost efectuat partajul succesoral pe cale judecătorească în două dosare, respectiv nr. 2473/2001 şi 4717/279/2008 şi astfel titlul de proprietate a intrat în circuitul civil. Arată că stăpânesc în prezent terenul care nu a fost revendicat de nici o persoană, însă după ce s-a efectuat vânzarea de către primarul comunei Gârcina a terenului lui C.V. A. (vecinul pârâţilor), cât şi a unei părţi din terenul lor, s-a întocmit la nivelul localităţii o schiţă falsă în care între proprietatea tatălui pârâţilor şi megieşul direct C.V. A. este interpus D. V. şi L. (proprietari conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3208/24.07.2008). În această modalitate, arată pârâţii, peste proprietatea  acestora s-a realizat o suprapunere parţială de 2200 m.p., dar concomitent şi o deplasare a terenului în pârâu şi în partea dinspre drum. Consideră pârâţii că în cauză nu subzistă nici una din situaţiile de nulitate absolută sau parţială a titlului de proprietate, deoarece tatăl lor a avut acest teren la nivelul anului colectivizării, s-a luat din acest punct, l-au stăpânit în trecut şi îl stăpânesc şi astăzi, nu a fost reconstituit altor persoane şi nici nu a fost solicitat, însă au suferit doar o tulburare în drept prin încheierea abuzivă a actului de vânzare-cumpărare şi de modificare a amplasamentului şi prin faptul că nu le-au fost emise documentele necesare de la Primăria Comunei Gârcina pentru a putea fi intabulat terenul.

Mai menţionează că tulburarea există şi prin faptul că de 6 ani au litigii cu Primăria Comunei Gârcina, Primarul acesteia, care a formulat şi propunerea de a renunţa pârâţii la terenul de 2200 m.p. din trupul total de 9000 m.p. şi de a-l primi pe un alt amplasament, pe care l-a şi indicat. Pârâţii au refuzat, acela fiind momentul în care au realizat că terenul fusese vândut. Mai arată că au achitat impozitul în fiecare an, până în anul 2009, când Primăria Gârcina nu a mai vrut să primească banii cu acest titlu.

Pârâţii au invocat practică judiciară şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pârâta Comisia Locală Piatra Neamţ, în întâmpinarea formulată, a arătat că instanţa de fond a realizat o analiză corectă a situaţiei de fapt, a reţinut că titlul de proprietate a fost eliberat lui P.I. în baza documentaţiei care a fost semnată şi însuşită de ambele comisii, inclusiv de Comisia Locală Gârcina şi de titularul dreptului de proprietate, că ambele comisii au fost obligate prin sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.2005 a Tribunalului Neamţ să efectueze lucrări de punere în posesie în favoarea lui P.I. pentru suprafaţa de 0,90 ha, că prin Hotărârea nr. 1486/2001 Comisia judeţeană a validat propunerea Comisiei Municipale Piatra Neamţ de diminuare a acestei suprafeţe la 2,9 în baza acceptului proprietarului, că prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 1506/23.03.2001 s-au indisponibilizat Comisiei Locale Gârcina mai multe suprafeţe de teren, printre care şi 0,90 ha în punctul P. pentru emiterea titlului în favoarea lui P.I., că în tabelul nominal însuşit şi de reclamantă a fost reţinut şi P.I. cu o suprafaţă de 0,90 ha alături de alţi cetăţeni care posedă teren pe raza comunei Gârcina, iar fişa de proprietate care evidenţiază suprafaţa primită în proprietate de către Paramnon Ilisei a fost avizată pozitiv şi însuşită de reprezentanţii Comisiei Locale Gârcina. Pentru toate aceste motive, nu mai poate fi pusă în discuţie valabilitatea titlului pentru nerespectarea amplasamentului.

Mai menţionează că în mod corect instanţa de fond a reţinut drept motiv de respingere a acţiunii şi stabilitatea circuitului civil, deoarece titlul de proprietate eliberat autorului pârâţilor a intrat în circuitul civil încă din anul 2001.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.

Comisia Locală Piatra Neamţ a depus şi concluzii scrise, iar pentru termenul de judecată din data de 18.06.2015 Comisia Locală Gârcina a formulat răspuns la întâmpinare în care a arătat că sentinţa civilă nr. 279/CA/13.06.2005, definitivă şi irevocabilă, a stabilit în sarcina Comisiei Locale Piatra Neamţ efectuarea lucrărilor de punere în posesie, emiterea procesului-verbal în favoarea lui P.I. pentru suprafaţa de 0,90 ha pe raza municipiului Piatra Neamţ, ori, din analiza titlului contestat, este evident că această sentinţă nu a fost respectată decât parţial, terenul acordat nefiind situat pe raza municipiului Piatra Neamţ. În H.G. 131/1991, cât şi în H.G. nr. 1172/2001 nu a fost prevăzută posibilitatea de a se pune la dispoziţie terenuri între comisiile de fond funciar, ci exista doar posibilitatea de a diminua suprafaţa acordată prin aplicarea unei cote procentuale la toate persoanele îndreptăţite. Această posibilitate a intervenit abia prin H.G. nr. 890/2005, în care la art. 10 se prevede procedura aplicabilă.

Comisia Municipală Piatra Neamţ dispunea la data punerii în posesie a lui P.I. de suprafaţa necesară pentru respectarea sentinţei anterior menţionate şi nu era nevoie de alocarea unei suprafeţe de către Comisia Locală Gârcina, în condiţiile în care nici măcar nu era acesta fostul amplasament conform registrului agricol al lui P.I..

În concluzie, consideră reclamanta că titlul de proprietate a fost emis fără a fi respectate legislaţia în vigoare şi sentinţa civilă a Tribunalului Neamţ, motive pentru care solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, în considerarea dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a dedus judecăţii o acţiune de modificare titlu de proprietate, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului care a fost reconstituit în favoarea autorului pârâţilor, P.I., în suprafaţă de 0,90 ha. Instanţa de fond a reţinut că la eliberarea titlului de proprietate comisia locală Gârcina a fost de acord cu stabilirea amplasamentului terenului de 0,90 ha, pe raza comunei Gârcina, în punctul Porcărie. În consecinţă, în anul 2001, titlul de proprietate nr.1/807 a fost eliberat cu acordul Comisiei Locale Gârcina şi în această modalitate dreptul autorului pârâţilor, P.I., a fost recunoscut, în mod legal, pe amplasamentul menţionat. Aşadar, se constată că această cauză a fost soluţionată, prin sentinţa recurată, pe fondul său, prima instanţă apreciind că titlul de proprietate a fost legal emis.

Acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată de către Comisia locală Gârcina, comisie care a fost înfiinţată pentru punerea în practică a prevederilor legilor funciare, având atribuţii exprese în stabilirea amplasamentului terenurilor, conform art.27 din Legea nr.18/1991 şi ale art.34 din H.G. nr.890/2005.

Faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă, se constată că, în speţă, are incidenţă textul art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, care reglementează posibilitatea de promovare a unei acţiuni având ca obiect constatare nulitate absolută/anulare/modificare titlul de proprietate de către de primar sau de prefect sau de orice altă persoană care justifică un interes legitim, fără a stabili o ordine de preferinţă, pentru situaţiile în care mai multe persoane sunt îndreptăţite să formuleze o astfel de cerere.

De asemenea, se constată că la stabilirea atribuţiilor comisiilor locale se mai prevede la art.5 alin.1 lit.l din HG nr.890/2005 că acestea au obligaţia de a identifica terenurile atribuite ilegal şi de a sesiza primarul, care înaintează sub semnătură acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, comisia locală, deşi are atribuţii în stabilirea amplasamentului terenurilor care au fost reconstituite în procedura legilor fondului funciar, legitimarea procesuală activă în promovarea acţiunilor de nulitate/modificare titlu, indiferent de forma nulităţii, prevăzută de art.III din Legea nr.169/1997 aparţine primarului unităţii administrativ teritoriale, comisia locală având doar obligaţia de a sesiza primarul în vederea promovării acţiunilor cu obiectul menţionat.

Faţă de textele legale incidente, care stabilesc atribuţii distincte fiecărei instituţii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, tribunalul constată că, în mod greşit, prima instanţă a analizat cauza cu antamarea fondului dreptului, deşi trebuia apreciată, mai întâi, existenţa calităţii procesuale active a Comisiei locale în promovarea acţiunii.

Chiar dacă în raport de cele anterior menţionate, se constată că instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a dreptului reclamantei de a iniţia o acţiune în care să fie pusă în discuţie valabilitatea unui titlu de proprietate, sub aspectul amplasamentului terenului evidenţiat, se constată că aceste considerente, chiar dacă înlocuiesc în totalitate considerentele din sentinţa recurată, nu sunt de natură să conducă la admiterea recursului. Aceasta deoarece calea de atac a fost promovată de către reclamantă, iar, în cazul în care recursul ar fi considerat ca întemeiat, reclamantei i s-ar crea o situaţie mai grea în calea de atac, acţiunea fiind necesar să fie respinsă, pe lipsă calitate procesuală activă, deşi la prima instanţă aceasta a obţinut o analiză a petitului cererii, pe fondul său.

În această modalitate, tribunalul constată că ar fi încălcat principiul non reformatio in pejus, prevăzut de art.316 raportat la art.296 Cod procedură civilă. Or, la judecata în primă instanţă, a fost respinsă acţiunea pe fondul său, iar ca urmare a aplicării art. III din Legea nr.169/1997, raportat la art.27 din Legea nr.18/1991 şi art.5 alin.1 lit.l, şi ale art.34 din H.G. nr.890/2005, acţiunea ar fi trebuit respinsă pe excepţia lipsei calităţii procesuale active. În cazul, însă, al respingerii acţiunii pe excepţie, principiul anterior menţionat, care guvernează căile de atac indiferent de felul acestora, ar fi încălcat, în condiţiile în care reclamanta la judecata în primă instanţă a obţinut o analiză a acţiunii deduse judecăţii, cu antamarea dreptului substanţial aplicabil.

Pentru toate aceste motive, se constată că singura soluţie incidentă pentru a nu fi încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, este respingerea prezentului recurs, ca nefondat, în considerarea dispoziţiilor art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare