Pensii; Vechime în muncă

-sentinţă

-sentinţa civilă nr. 2784/03.12.2014

-Pensii; Vechime în muncă.

-Acordul bilateral dintre România si Grecia încheiat la data de 23.02.1996, ratificat prin Legea 63/1978, face parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţie, prevederile tratatelor de aderare si alte reglementări comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din dreptul intern, cu respectarea prevederilor din actul de aderare, acest articol consacrând preeminenta dreptului comunitar.

În cuprinsul art. 7 alin. 1 lit. c din Regulamentul nr. 1408/71 se menţionează că anumite dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială ce erau in vigoare înainte de data aplicări acestui regulament se aplica dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă decurg din împrejurări istorice specifice si au efect limitat in timp, cu condiţia să fie prezente în anexa 3 din Regulament.

De asemenea, conform art. 8 alin. 1 din Regulamentul nr. 883/2004, în domeniul său de aplicare, acest regulament înlocuieşte orice altă convenţie de securitate socială încheiată intre părţi, cu excepţia celor ce au clauze mai favorabile, au efect limitat în timp şi sunt rezultatul unor împrejurări istorice speciale şi sunt menţionate în anexele la regulament.

Acordul bilateral dintre România si Grecia din data de 23.02.1996, ratificat prin Legea 63/1978, pentru a fi aplicat si ulterior aderării României la Uniunea Europeană, trebuia că dispoziţiile acestuia să fie mai favorabile beneficiarilor şi să se regăsească in Anexele la Regulamentul nr. 1408/71 si Regulamentul nr. 883/2004 al CCE.

Astfel, tribunalul constată că acordul sus-menţionat nu îndeplineşte aceste condiţii şi, deşi are o aplicare limitată în timp, nu conţine clauze mai favorabile beneficiarilor prin raportare la regulamentele CCE arătate mai sus si nici nu este prevăzut în anexele la aceste regulamente ca fiind exceptat de la dispoziţiile comunitare generale in materie de securitate socială.

R E Z U M A T

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. …/105/2013 

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2784

Şedinţa publică din data de 03.12.2014

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de asigurări sociale de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.10.2014  sub nr. …/105/2013  reclamantul DI a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Prahova, ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată la emiterea unei decizii de admitere pensie comunitară, prin obligarea paratei la recunoaşterea stagiului de cotizat de reclamant în România.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca prin cererile formulate la data de 24.07.2007,12.02.2009 si 14.06.2012 la Casa de Pensii IKA ETAM SALONIC Grecia, potrivit Regulamentelor nr. 1408/1971 si nr. 574/72 CEE, astfel cum au fost completate si modificate prin Regulamentele nr. 883/2004 si nr. 987/2009, a solicitat, după intrarea României în Uniunea Europeană, acordarea pensiei cuvenite pentru contribuţiile achitate în perioada in care a prestat muncă în România, completând in acest sens formularele E202GR si E205GR, formulare depuse la această casă de pensii, însa acestea cereri nu au fost soluţionate de pârâtă pana la data formulării prezentei acţiuni.

Reclamantul a mai precizat ca prin cererile formulate a solicitat pensie parţială anticipată, având in vedere că a prestat o perioada de lucru totala cumulată de 36 ani, 7 luni si 14 zile, din care in România 19 ani 7 luni si 21 de zile, iar in Grecia 16 ani, 10 luni si 10 zile, apreciind că, prin raportare la legea aplicabilă la data formulării cererii (Legea 19/2000) dreptul său la pensie anticipată parţială s-a împlinit la data de 11.03.2009, când a împlinit vârsta de 60 ani şi 9 luni, cu 5 ani mai puţin faţă de vârsta de pensionare de 64 ani si 9 luni, cât prevede legea pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

În continuare, reclamantul a solicitat să se constate că nu au fost respectate Instrucţiunile pentru aplicarea in sistemul de pensii de la data aderării României la Uniunea Europeană, a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE şi a Regulamentului nr. 574/72/CCE privind regimurile de securitate socială a lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi si membrilor familiilor lor ce se deplasează in interiorul comunităţii.

De asemenea, reclamantul a menţionat că, potrivit Acordului de compensare din data de 23.02.1996, încheiat intre Guvernele Republicii Elene şi al României, prin care au fost acordate despăgubiri pentru resortisanţii greci refugiaţi politic, au fost luat în calcul la asigurări sociale doar o perioada de 15 ani (maximul stabilit pentru fiecare cetăţean grec refugiat politic repatriat), fără a fi luată în calcul (conform prevederilor Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, valabil începând cu 01.01.2007), toată perioada în care reclamantul a desfăşurat activitate salarizată în România şi pentru care trebuia să beneficieze în mod corespunzător de pensie, respectiv 19 ani 7 luni si 21 de zile, şi nu doar 15 ani - maximul stabilit pentru fiecare cetăţean grec refugiat politic repatriat.

A mai invocat reclamantul faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Regulamentul nr. 1408/1971 al Uniunii Europene, în situaţia in care anumite dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială sunt mai favorabile beneficiarului, acestea sunt aplicate cu prioritate, situaţie faţă de care prevederile  Regulamentului  nr. 1408/1971 sunt mai favorabile decât prevederile Legii 63/1978 (prin care a fost aplicat Acordul bilateral  dintre Romania si Grecia), întrucât Regulamentul acordă dreptul la pensie pentru toata perioada lucrată şi cotizată pe teritoriul României, raportat la prevederile acordului bilateral care nu-i acordă niciun drept de pensie pentru cotizaţiile achitate statului român în perioada stagiului de cotizare.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 41-48 si 65-74 din Legea 19/2000 si Instrucţiunile de aplicare a Regulamentului European 987/2009, raportat la dispoziţiilor Regulamentului nr. 1408/71 si nr. 574/72, înlocuite cu Regulamentele 884/2004 şi 987/2009.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile a acţiunii si respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât prin Decizia nr. 40883/05.02.2014 cererea reclamantului privind acordarea pensiei comunitare a fost respinsă, aceasta decizie nefiind contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 149 din Legea 263/2010 la Comisia Centrală de Contestaţii.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât,  potrivit art. 5 al Acordului de compensare din data de 23.02.1996, încheiat intre Guvernele Republicii Elene şi al României pentru reglementarea definitive a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci refugiaţi în România, după acordarea sumei stabilite si cuvenite intre părţi, partea româna nu mai are nicio obligaţie de acordare a acestor drepturi faţă de aceste categorii de persoane  din care face parte si reclamantul.

Pârâta a mai arătat că prin formularul E202, înregistrat la Casa Judeţeană de Pensii Prahova sub nr.121327 /20.12.2007 s-a solicitat de către instituţia din Grecia stagiul de cotizare realizat în România de reclamant, însa pentru reclamant, ca beneficiar al prevederilor acordului bilateral menţionat, nu se va stabili niciun drept la prestaţie in sistemul public de pensii din România.

S-a mai arătat că, potrivit datelor comunicate de instituţia similară din Grecia prin intermediul formularului european E205GR, reclamantului i-au fost recunoscute perioadele de asigurare realizate in sistemul public din România in perioada 19.12.1977 - 28.03.1990, potrivit acordului bilateral, cât şi cele realizate in temeiul legislaţiei elene, partea romana certificând perioada de cotizare din România, mai sus-menţionată, prin formularul E205RO.

Pârâta a considerat ca reclamantului nu îi pot fi recunoscute şi acordate drepturi de pensie comunitară, cât timp instituţia omonimă din Grecia a aplicat prevederile acordului bilateral din data de 23.02.1996.

De asemenea, s-a precizat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei anticipate parţiale, deoarece aceasta este condiţionată de îndeplinirea unui stagiu complet de cotizare raportat la vârsta reclamantului de 34 ani si 6 luni, acesta realizând un stagiu de doar 33 ani, 8 luni si 20 de zile, din care în România 19 ani, 7 luni si 21 de zile, situaţie faţă de care nu poate beneficia de pensie anticipată parţială.

În dovedirea susţinerilor, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 149 din Legea 263/2010, acordul bilateral din 23.02.1996 încheiat intre Guvernele României si Greciei, Regulamentele CEE nr. 1408/1971 si nr. 574/1972.

Prin modificarea la acţiune formulată la data de 24.02.2014 reclamantul a înţeles să conteste si Decizia nr. 40883/05.02.2014 emisa de pârâtă, solicitând anularea acestei decizii, întrucât nu respecta dispoziţiile Regulamentelor nr. 1408/1971 si nr. 574/1972, cu referire la dreptul reclamantului la pensie comunitară pentru contribuţiile vărsate la fondul de asigurări sociale in perioada 10.07.1970 - 01.03.1990 pe teritoriul României, pentru aceleaşi motive de fapt şi de drept ca şi cele menţionate in cuprinsul cererii iniţiale, apreciind ca i-a fost încălcat dreptul la pensie comunitară prin nesocotirea dispoziţiilor regulamentelor europene nominalizate, România ratificând Acordul de aderare la UE fără a excepta aplicarea Regulamentelor nr. 1408/71 şi nr. 574/72 privitor la categoria de resortisanţi refugiaţi politic repatriaţi reglementată anterior de acordul bilateral menţionat.

Privitor la excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei împotriva deciziei nr. nr. 40883/05.02.2014, reclamantul a arătat că a formulat conform documentelor anexa contestaţie împotriva acestei decizii, situaţie faţă de care pârâta apreciază că nu se mai impune invocarea excepţiei de prematuritate a contestaţiei împotriva deciziei mai sus menţionate.

La termenul de judecată din data de 19.11.2014 pârâta, prin reprezentant legal, a arătat că înţelege să renunţe la invocarea excepţiei de prematuritate a prezentei acţiuni.

De asemenea, după rămânerea în pronunţare asupra prezentei acţiuni, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol şi continuarea judecăţii, care urmează a fi respinsă, întrucât cele susţinute de reclamant în cuprinsul său nu determină repunerea cauzei pe rol.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamantul DI este cetăţean grec şi anterior a avut statutul de refugiat politic repatriat.

Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, depus în copie la dosar, în perioada 10.07.1970 - 01.03.1990 a fost încadrat în muncă în România la IPCUP Ploieşti în funcţia de tehnician proiectant, desfăşurând activitate si beneficiind de un stagiu de cotizare de 19 ani 7 luni si 21 de zile, potrivit legislaţiei asigurărilor sociale din România.

Prin cererile formulate în datele de 24.07.2007,12.02.2009 si 14.06.2012 la Casa de Pensii IKA ETAM SALONIC Grecia, potrivit Regulamentelor nr. 1408/1971 şi nr. 574/72 CEE, astfel cum au fost completate si modificate prin Regulamentele nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 a solicitat după intrarea României, în Uniunea Europeană, acordarea pensiei cuvenite pentru contribuţiile achitate în perioada în care a prestat muncă în România, completând în acest sens formularele E 202GR si E 205GR, formulare depuse la aceasta casă de pensii, însă acestea cereri nu au fost soluţionate de pârâtă până la data formulării prezentei acţiuni.

Ulterior, prin Decizia nr. 40883/05.02.2014 emisă de parata Casa Judeţeană de Pensii Prahova a fost respinsă cererea reclamantului privind înscrierea la pensie parţială anticipată pentru faptul că are calitatea de refugiat politic grec repatriat, pârâta motivând că instituţia similară din Grecia (IKA ETAM) a aplicat, în vederea soluţionării cererii de pensie depuse în Grecia, prevederile Acordului Bilateral Româno-Elen din 1996, cât şi dispoziţiile Regulamentelor CCE nr. 574/72 si nr. 1408/71 în cazul refugiaţilor politici greci, valorificând şi perioadele de asigurări romane, precizând că perioada de activitate desfăşurată în România este de 19 ani 7 luni si 21 de zile, vârsta standard de pensionare potrivit legislaţiei romane fiind de 64 ani si 9 luni, iar stagiul complet de cotizare de 34 ani si 6 luni, Casa de Judeţeană de Pensii Prahova atestând ca solicitarea de confirmare a stagiului de cotizare al reclamantului înregistrat in România s-a făcut prin formularul E202 al instituţiei similare din Grecia, înregistrat sub nr. 121327/20.12.2007.

În cauză se constată ca pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova nu a calculat pensia solicitată de reclamant cu luarea în considerare a perioadei de 19 ani 7 luni şi 21 de zile, cât timp acesta a desfăşurat muncă în România, deoarece instituţia elenă a valorificat deja perioada de 15 ani de zile menţionata in Acordul bilateral dintre România si Grecia din data de 23.02.1996, ratificat prin Legea 63/1978.

Tribunalul mai reţine că prin Legea 157/2005 a fost ratificat tratatul de aderare la Uniunea Europeană a României si Bulgariei, iar în cuprinsul art. 52 se menţionează că de la data aderării ţările menţionate sunt considerate destinatare ale legilor cadru, regulamentelor şi deciziilor europene în înţelesul art. 32-33 din Constituţie ,a deciziilor si directivelor in înţelesul art. 249 din Tratatul de Aderare şi al art. 161 din Tratatul CEEA.

Astfel, începând cu data de 01.01.2007 au devenit obligatorii pentru România, respectiv pentru instituţiile interne, Regulamentul nr. 1408/71 şi Regulamentul nr. 574/72 CEE privind regimurile de securitate sociala a lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi si membrilor familiilor lor ce se deplasează in interiorul comunităţii, aceste regulamente având aplicabilitate generală si obligatorie, potrivit art. 288 alin. 2 din Tratatul de aderare UE.

Acordul bilateral dintre România si Grecia încheiat la data de 23.02.1996, ratificat prin Legea 63/1978, face parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţie, prevederile tratatelor de aderare si alte reglementări comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din dreptul intern, cu respectarea prevederilor din actul de aderare, acest articol consacrând preeminenta dreptului comunitar.

În cuprinsul art. 7 alin. 1 lit. c din Regulamentul nr. 1408/71 se menţionează că anumite dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială ce erau in vigoare înainte de data aplicări acestui regulament se aplica dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă decurg din împrejurări istorice specifice si au efect limitat in timp, cu condiţia să fie prezente în anexa 3 din Regulament.

De asemenea, conform art. 8 alin. 1 din Regulamentul nr. 883/2004, în domeniul său de aplicare, acest regulament înlocuieşte orice altă convenţie de securitate socială încheiată intre părţi, cu excepţia celor ce au clauze mai favorabile, au efect limitat în timp şi sunt rezultatul unor împrejurări istorice speciale şi sunt menţionate în anexele la regulament.

 Acordul bilateral dintre România si Grecia din data de 23.02.1996, ratificat prin Legea 63/1978, pentru a fi aplicat si ulterior aderării României la Uniunea Europeană, trebuia sa aibă o aplicare limitata in timp, dispoziţiile acestuia să fie mai favorabile beneficiarilor şi să se regăsească in Anexele la Regulamentul nr. 1408/71 si Regulamentul nr. 883/2004 al CCE.

Astfel, tribunalul constată că acordul sus-menţionat nu îndeplineşte aceste condiţii şi, deşi are o aplicare limitată în timp, nu conţine clauze mai favorabile beneficiarilor prin raportare la regulamentele CCE arătate mai sus si nici nu este prevăzut în anexele la aceste regulamente ca fiind exceptat de la dispoziţiile comunitare generale in materie de securitate socială.

În concluzie, tribunalul apreciază că, în speţa de faţă, reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile comunitare ce reglementează pensionarea, iar nu prevederile Acordul bilateral dintre România si Grecia încheiat la data de 23.02.1996 şi ratificat prin Legea 63/1978.

În plus, mai constată că la data formulării cereri de pensionare, înregistrate sub nr. 40883/11.06.2013 la Casa de Judeţeană Pensii Prahova, reclamantul a avut calitatea de asigurat în sistemul de pensii din România o perioada de 19 ani 7 luni şi 21 de zile, perioadă care nu a fost luată în calcul la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului, situaţie faţă de care tribunalul va admite acţiunea, astfel cum a fost modificată şi completată, şi va anula decizia nr. 40883/05.02.2015 privind pensia anticipate parţială.

De asemenea, în temeiul prevederilor Regulamentelor Europene CEE nr. 1408/71 si nr. 574/72, tribunalul va obliga pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova să emită contestatorului o noua decizie de pensionare pentru limita de vârstă, cu luarea in considerare a unui stagiu de cotizare realizat în România de 19 ani, 7 luni si 21 de zile.

În baza dispoziţiilor art. 451 NCPC se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de repunere pe rol, formulată de contestator.

Admite contestaţia modificată.

Anulează Decizia nr. 40883/05.02.2014 emisă de intimată pe numele contestatorului.

Obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare comunitară pentru limită de vârstă, în conformitate cu prevederile Regulamentelor Europene CEE nr. 1408/1971 şi nr. 574/1972, cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare realizat în România de 19 ani, 7 luni şi 21 de zile.

Ia act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce urmează a fi depus la Tribunalul Prahova.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 03.12.2014.

  Preşedinte, Asistenţi Judiciari

Domenii speta

Spete similare