Litigiu de asigurari sociale. Neîntrunirea cumulativa a conditiilor impuse de lege pentru revizuirea unei decizii de stabilire pensie de serviciu magistrat. Inexistenta vreunei culpe a Casei de Pensii sub acest aspect având ca efect netemeinicia pret...

Conflict de munca. Nelegalitatea si netemeinicia deciziei de sanctionare disciplinara în ipoteza în care fapta imputata a fost savârsita de salariat fara vinovatie. Neadministrarea de catre angajator de probe din care sa reiasa culpa salariatului dincolo de orice îndoiala rezonabila. Recurs respins.

- Codul Muncii, art. 263

In cauza, elementul ce a stat la baza solutiei pronuntate de Tribunal a fost reprezentat de lipsa de vinovatie a intimatului G.F. in savârsirea faptei imputate de angajatorul sau. Astfel, prima instanta a stabilit, in urma probatoriului administrat, ca la iesirea intimatului din serviciu in ziua de 23.07.2010, predarea de catre acesta a cheilor ambulantei pe care îsi desfasura serviciul a fost obstructionata de catre medicul de garda la acel moment, K.H. Acesta din urma a avut initiativa ca celalalt ambulantier ce urma a prelua serviciul de la intimat sa preia spre utilizare una din celelalte patru ambulante libere la acea data.

Medicul de garda, K.H., a confirmat in fata Tribunalului, in cadrul depozitiei sale de martor, apararea formulata de intimatul-reclamant in continutul cererii de chemare in judecata.

Dintr-o alta perspectiva, Curtea observa ca recurentul nu a administrat nicio proba care sa combata apararea reclamantului si totodata depozitia martorului mai sus mentionat.

În conditiile in care abaterea disciplinara este calificata de catre dispozitiile Codului Muncii ca fiind o "fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savârsita cu vinovatie de salariat", Curtea constata ca in prezenta cauza vinovatia salariatului intimat nu a fost dovedita dincolo de orice îndoiala rezonabila.

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 219 din 13.01.2012)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita-Sectia Civila la data de 21.10.2010 reclamantul G.F. a chemat în judecata pârâtul S.A.J.I., solicitând anularea deciziei de sanctionare nr. 239/13.08.2010, emisa de pârât.

La termenul de judecata din data de 18.04.2011 reclamantul a precizat ca solicita obligarea pârâtului si la plata drepturilor salariale retinute nejustificat, precum si la plata cheltuielilor de judecata conform bonurilor fiscale anexate prezentei cauze.

Prin sentinta civila nr.1056/27.04.2011, Tribunalul Ialomita-Sectia Civila a admis în parte cererea formulata de reclamant; a dispus anularea Dispozitiei  nr. 239/13.08.2010 emisa de pârât; a obligat pârâtul catre reclamant la restituirea drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a deciziei anulate; a obligat pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 171,52 lei, reprezentând  cheltuieli de judecata; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 199,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Reclamantul îsi desfasoara activitatea în cadrul S.A.J.I. în calitate de ambulantier.

Prin dispozitia nr. 239/13.08.2010 emisa de pârât, reclamantul a fost  sanctionat disciplinar cu reducerea salariului de baza pe o perioada de o luna, în procent de 10%, conform art. 264 alin. 1 lit.d din Legea nr. 53/2003, retinându-se în sarcina sa ca  în data de 23.07.2010, la iesirea din tura, reclamantul si-a însusit cheile de la autosanitara cu numarul de înmatriculare IL-58 AMB, acestea trebuind sa fie depuse la panoul din dispeceratul substatiei pentru a fi predate schimbului de tura, potrivit art. 4.2 pct. 32 din fisa postului.

Decizia de sanctionare a avut la baza referatul nr. 2497/03.08.2010 al directorului tehnic al Serviciului de Ambulanta, referatul nr. 2409/27.07.2010 al coordonatorului Substatiei U., procesul verbal încheiat de comisia de disciplina din data de 12.08.2010.

Cu privire la sustinerea reclamantului conform careia pârâtul nu a desfasurat cercetarea disciplinara prealabila potrivit prevederilor art. 267 din C. Muncii - Legea nr. 53/2003, tribunalul considera ca nu este întemeiata.

Asa cum si reclamantul recunoaste, pârâtul l-a invitat pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, acesta a luat cunostinta de ora, locul si motivul convocarii, însa a înteles sa nu se prezinte din motive personale, care nu i se pot imputa pârâtului.

Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, constituie legea-cadru în ceea ce priveste încheierea, executarea si încetarea raporturilor juridice de munca, precum si în ceea ce priveste solutionarea conflictelor de munca, în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Astfel, prin art. 263 din Legea nr. 53/2003. se prevede ca " (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori constata ca acestia au savârsit o abatere disciplinara.

(2) Abaterea disciplinara este o fapta în legatura cu munca si care consta într-o actiune sau inactiune savârsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.".

 Prin urmare, conditia necesara si suficienta pentru declansarea raspunderii disciplinare este abaterea disciplinara.

 Abaterea disciplinara este o fapta în legatura cu munca si care consta într-o actiune sau inactiune savârsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Pentru ca o fapta savârsita de un salariat sa fie calificata ca fiind abatere disciplinara, este necesar sa fie analizate elementele constitutive ale faptei, a caror întrunire sa justifice aplicarea raspunderii disciplinare.

Elementele  constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, respectiv relatiile sociale de munca, ordinea si disciplina în procesul muncii, care printr-o fapta a salariatului au fost perturbate, lezate;  latura obiectiva, respectiv fapta, comisiva sau omisiva care produce un rezultat daunator prin încalcarea normelor legale, a regulamentului intern, contractului individual de munca sau contractului colectiv de munca aplicabil; subiectul, întotdeauna o persoana fizica, salariatul în calitate de subiect calificat; latura subiectiva - vinovatia, care trebuie sa se aprecieze concret în functie de pregatirea profesionala, capacitatea, aptitudinile si experienta salariatului; legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul daunator.

 Una din sanctiunile disciplinare generale, prevazute în mod expres si limitativ în art. 264 din Codul muncii - Legea nr. 53/2003, este  reducerea salariului de baza pe o durata de 1 -3 luni cu 5 - 10%, fiind o  sanctiune care afecteaza un element esential al contractului individual de munca - salariul.

Tribunalul a constatat ca reclamantul a recunoscut faptul ca în data de 23.07.2010, la iesirea din tura, nu a depus la panoul de comanda cheile  autosanitarei cu numarul de înmatriculare IL-58 AMB pe care lucra în schimb cu alt ambulantier, A.M..

Însa, aceasta masura a fost luata de reclamant întrucât medicul de garda, doctorul K.H., nu i-a mai permis sa puna cheile ambulantei la panou, datorita faptului ca ambulanta era improprie transportului bolnavilor, fiind foarte murdara, cu risc major de transmitere de boli.

Acest aspect este confirmat de foile de parcurs ale ambulantei în discutie din datele de 09.07.2010, 10.07.2010, 13.07.2010, 15.07.2010, 18.07.2010, 21.07.2010, precum si de jurnalul de bord al ambulantei din aceleasi date,  în care reclamantul preciza, de fiecare data, ca colegul lui, A.M. face mizerie în ambulanta, nu întretine curatenia facuta de reclamant, iar despre toate acestea directorul tehnic este anuntat, dar nu ia nicio masura.

În ultima  foaie de parcurs prezentata se consemneaza faptul ca la ordinul dr. K.H. cheia de la ambulanta cu nr. IL-58 AMB ramân în posesia acestuia,  urmând ca celalalt ambulantier sa lucreze pe o alta ambulanta pâna la dezinfectarea celei oprite a pleca în cursa.

Acelasi lucru reiese si din depozitia martorilor audiati în cauza, respectiv doctorul K.H. si A.G., precum si faptul ca la data de 21.07.2010 erau disponibile înca patru ambulante ce puteau fi folosite si care îndeplineau conditiile de igiena impuse de specificul serviciului desfasurat.

Fata de situatia de fapt retinuta mai sus raportat la elementele constitutive ale abaterii disciplinare, tribunalul a constatat ca reclamantul a savârsit fapta fara vinovatie.

Cum, unul din elementele constitutive ale abaterii disciplinare lipseste, salariatul nu poate fi tras la raspundere disciplinara, astfel încât cererea reclamantului a fost admisa, în parte si în consecinta, s-a dispus anularea Dispozitiei  nr. 239/13.08.2010 emisa de pârât.

A fost obligat pârâtul catre reclamant la restituirea drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a deciziei anulate, precum si la plata sumei de 171,52 lei, reprezentând  cheltuieli de judecata.

Totodata, a fost respinsa cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 199,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Fata de prevederile art. 274 din C.proc.civ., în raport de probele administrate: bonuri fiscale de procurare a benzinei si developarea unui film foto, tribunalul a constatat ca numai cheltuielile ocazionate cu derularea procesului în suma de 171,52 lei au fost dovedite, restul sumei de 199,89 lei nu a putut fi retinuta ca reprezentând  cheltuieli de judecata întrucât reprezinta cheltuieli cu benzina pentru date ce nu corespund termenului de judecata, respectiv reprezinta cheltuieli cu developarea unui film din data de 18.04.2011, în conditiile în care la data sesizarii instantei cu actiune, 21.10.2010, fotografiile erau atasate la dosar.

În termen legal, împotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat, recurentul-pârât S.A.J.I., solicitând  admiterea cererii de recurs, casarea hotarârii instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala si rejudecarea cauzei, pentru urmatoarele motive:

S.A.J.I., prin Dispozitia nr. 239/13.08.2010, a procedat conform dispozitiilor stabilite de Codul Muncii, la sanctionarea salariatului-reclamant G.F., cu reducerea salariului de baza pe o perioada de o luna, în procent de 10% conform art. 264 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003. Motivele care au stat la baza acestei decizii au fost enumerate atât prin dispozitia de sanctionare, cât si prin întâmpinarea depusa la fond. In cauza data, instanta de fond nu a retinut aceste motive ca fiind temeinice, admitând contestatia reclamantului pe baza unor afirmatii ce nu corespund realitatii.

Astfel, instanta de fond a retinut ca s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila de angajator, dar nu i se poate imputa salariatului faptul ca la iesirea din tura acesta avea obligatia stabilita prin fisa postului de a depune cheile ambulantei pe care si-a desfasurat activitatea la panou, motivat de faptul ca ambulanta era foarte murdara.

Arata recurentul ca salariatul în cauza nu avea nici o functie care sa-l determine sa ia o masura asupra acestui aspect. Acesta ca sofer-ambulantier era tinut de a respecta regulile S.J.A., printre care si cea de a depune cheile ambulantei la panou la iesirea din tura, în vederea desfasurarii activitatii de urmatorul salariat care avea obligatia de a prelua ambulanta respectiva. Ca atare, alte persoane din cadrul serviciului aveau obligatia de a urmari în ce conditii ambulanta îsi desfasoara activitatea. Contestatorul în mod abuziv si-a însusit cheile de la o ambulanta ce urma sa intre în tura si chiar daca mai existau în incinta si alte ambulante, acesta nu putea sti daca ambulantele stationate erau operabile si în ce conditii, în consecinta, instanta de fond în mod eronat i-a atribuit unui sofer-ambulantier o functie care excede atributiilor stabilite prin fisa postului. Atâta timp cât si-a informat superiorii despre anumite aspecte negative, atributia lui se oprea aici, alte persoane urmând a raspunde si a fi trase la raspundere în cazul în care intervenea o situatie de exceptie, nu luau masurile corespunzatoare.

Referitor la martorii implicati în cauza, nici acestia nu erau în masura sa dispuna daca o ambulanta pleca sau nu într-o cursa, neavând în atributiile lor puterea de decizie asupra aspectului mentionat, în consecinta, instanta de fond nu trebuia sa retina ca fiind temeinica marturia unor persoane fara putere de raspundere.

Fata de acest aspect considera recurentul ca reclamantul a savârsit cu vinovatie fapta prin care în mod abuziv si-a însusit cheile unei ambulante proprietate publica, lasând descoperita urmatoarea tura si în imposibilitatea de a desfasura activitate medicala, daca nu era disponibila la momentul dat o ambulanta care sa efectueze cursele necesare.

Fapta contestatorului de a proceda în acest fel se înscrie în mod cert ca fiind o abatere de natura disciplinara, ce trebuia sanctionata, angajatorul luând în considerare si celelalte sanctiuni suferite de contestator, cât si eventualele pagube ce se puteau produce unitatii în situatia în care activitatea medicala nu se putea asigura cu o alta ambulanta.

Având în vedere motivele expuse, solicita recurentul admiterea  recursului, casarea hotarârii instantei de fond si rejudecarea cauzei cu pronuntarea unei decizii care sa corespunda realitatii.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la criticile formulate in recurs, cat si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Examinand probele administrate la dosarul cauzei, Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o justa analiza a conditiilor de existenta ale abaterii disciplinare, prin raportare la speta concreta dedusa judecatii.

Niciuna din partile cauzei nu a negat si nici Tribunalul nu a infirmat sustinerile recurentului S.A.J.I. dezvoltate in recursul promovat in cauza, privind neindeplinirea de catre intimatul-reclamant a atributiilor din fisa postului referitoare la predarea cheilor ambulantei pe care isi desfasura serviciul la iesirea din tura de lucru.

In cauza, elementul ce a stat la baza solutiei pronuntate de Tribunal a fost reprezentat de lipsa de vinovatie a intimatului G.F. in savarsirea faptei imputate de angajatorul sau. Astfel, prima instanta a stabilit, in urma probatoriului administrat, ca la iesirea intimatului din serviciu in ziua de 23.07.2010, predarea de catre acesta a cheilor ambulantei pe care isi desfasura serviciul a fost obstructionata de catre medicul de garda la acel moment, K.H.. Acesta din urma a avut initiativa ca celalalt ambulantier ce urma a prelua serviciul de la intimat sa preia spre utilizare una din celelalte patru ambulante libere la acea data.

Medicul de garda, K.H., a confirmat in fata Tribunalului, in cadrul depozitiei sale de martor, apararea formulata de intimatul-reclamant in continutul cererii de chemare in judecata.

Dintr-o alta perspectiva, Curtea observa ca recurentul nu a administrat nicio proba care sa combata apararea reclamantului si, totodata, depozitia martorului mai sus mentionat.

In conditiile in care abaterea disciplinara este calificata de catre dispozitiile Codului Muncii ca fiind o "fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat", Curtea constata ca in prezenta cauza vinovatia salariatului intimat nu a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.

Potrivit dispozitiilor art. 287 din Codul Muncii (forma in vigoare la data savarsirii faptei analizate in cadrul prezentei proceduri judiciare) "sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare", ori in prezenta cauza, in acord cu cele anterior expuse, recurentul a probat doar fapta savarsita de intimat, nu si vinovatia acestuia. Chiar reale daca ar fi afirmatiile inserate in cererea de recurs, privind lipsa de calitate a medicului de garda de a interzice predarea de catre intimat a cheilor ambulantei pe care o deservea, acestea nu sunt suficiente pentru a dovedi, in aceste conditii, vinovatia salariatului, raportat la ordinul primit de la un superior ierarhic.

Concluzionand asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele expuse in cele ce preced, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

1

Domenii speta

Spete similare