Schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății. Aplicarea dispoziţiilor art. 386 Cod pr. penală şi în situaţia în care schimbarea încadrării faptei dată prin rechizitoriu are loc ca urmare a aplicării prevederilor art. 5 Cod penal.

Simpla trimitere la prevederile art. 5 Cod penal nu este suficientă pentru respectarea dispozițiilor art. 386 Cod pr. penală, în concret, instanța trebuind să facă mențiunea expresă privind aplicarea prevederilor art. 386 Cod pr. penală și să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de Cod penal din 1969 în infracţiunea prevăzută de Noul Cod penal.

Decizia nr. 416/A/1.04.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 237/18.12.2014 a Judecătoriei Tg. Bujor s-a dispus, în baza art. 193 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului T.I. pedeapsa de  3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat  pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie,  exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

A fost încredinţată supravegherea inculpatului  Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul  Galaţi.

În temeiul art. 93 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, s-a impus condamnatului respectarea următoarelor obligaţii: să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi, la datele fixate de consilierii de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să  frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la Primăria D. sau Şcoala Gimnazială nr. …, jud. Galaţi, câte o zi săptămânal până la epuizarea acestei perioade, astfel cum se va stabili de către serviciul de probaţiune în funcţie de aptitudinile şi pregătirea socio-profesională a inculpatului şi în conformitate cu legea de executare a pedepselor.

A fost atrasă  atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă SCJU ,,Sf. Ap. Andrei,, Galaţi, iar în temeiul art. 1357 C.civ., a fost obligat inculpatul T.I. la plata către partea civilă a sumei totale de 130,36 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate.

În baza art. 274, alin.2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 379,45 lei.

În baza disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului s-a dispus a fi achitată Baroului Galaţi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 689/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Tg. Bujor a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul T.I.,  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal (1968).

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în esenţă că de mai mult timp, între persoana vătămată M.C. şi inculpatul T.I. există o relaţie tensionată, între aceştia consumându-se mai multe episoade de violenţă verbală şi fizică.

În data de 16.04.2012, în jurul orei 20,30, persoana vătămată M.C., se afla în parcarea din faţa Primăriei Comunei D., situată vis-à-vis de barul PFA C.E., pregătindu-se să urce în autoturismul proprietate personală, pentru a se deplasa la discoteca din localitate. În acel moment,  şi-a făcut apariţia în zonă învinuitul T.I. care, amintindu-şi de conflictul ce avusese loc în ziua precedentă, în care persoana vătămată îl agresase fizic pe cumnatul său, i-a adresat acesteia injurii.

  În replică, persoana vătămată s-a înarmat cu o rangă de fier, pe care a luat-o din portbagajul autoturismului, şi a început să alerge după inculpat, cu intenţia de a-l lovi. Speriat, acesta l-a contactat telefonic pe tatăl său, T.G., căruia i-a relatat cele întâmplate şi i-a solicitat ajutorul. După aproximativ 3-4 minute, realizând că nu poate scăpa de urmăritor, inculpatul s-a întors către acesta, l-a deposedat de obiectul contondent şi a început să-i aplice lovituri peste faţă şi corp. În urma loviturilor primite, victima a picat pe sol, plină de sânge. În momentul respectiv, la faţa locului a apărut martorul S.G., care a intervenit şi l-a deposedat pe învinuit de ranga folosită la exercitarea violenţelor. Acesta i-a observat, la o distanţă de aproximativ 20-30 metri de locul faptei pe învinuitul T.G. şi pe martora T.T., însoţiţi de ginerele lor, numitul P.M., poziţionaţi pe marginea drumului, fără a fi înarmaţi, veniţi probabil pentru a-i acorda acestuia sprijinul solicitat.

În momentele următoare, inculpatul a părăsit zona, iar din incinta barului situat peste drum, au ieşit mai multe persoane, printre care şi martorii T.D., C.C., B.D., care i-au acordat primul ajutor părţii vătămate şi au apelat SNUAU 112.

Persoana vătămată M.C. a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Orăşenesc Tg. Bujor, unde a primit îngrijiri medicale, însă a refuzat internarea.

Resimţindu-se în urma loviturilor primite, a doua zi, respectiv 17.04.2012, acesta s-a deplasat la Spitalul Clinic Judeţean de URGENŢĂ „Sf. Apostol Andrei” Galaţi. În urma controlului radiologic la care a fost supusă, s-a constatat că prezintă, la nivelul antebraţului stâng, fractură 1/3 proximală a diafizei ulmare stângi, drept pentru care s-a practicat imobilizare în aparat ghipsat.

La data de 19.04.2012 a fost examinată medico-legal. Conform certificatului medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, la data examinării, numitul M.C. prezenta leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit. Leziunile pot data din 16.04.2012 şi au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a-i pune în primejdie viaţa.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, proces-verbal de cercetare la faţă locului însoţit de planşă fotografică, procesele-verbale de confruntare, declaraţii martor T.D., declarații martor S.G., declarații martor T.T., declarații martor T.F., declarații P.M., declarații martor B.D., declarații martor S.A.M., declarații martor O.S., declarații martor C.C., declarații martor M.L. şi declaraţii inculpat.

În cursul cercetărilor judecătoreşti la termenul de judecată din 23.09.2014 a fost audiat inculpatul T.I., persoana vătămată M.C.

La termenul de judecată din 21.10.2014 a fost audiat martorul T.T., martorul T.G., iar la termenul de judecată din 18.11.2014 a fost audiat martorul P.M., martorul S.G., martorul T.D., martorul C.C., martorul B.D. și martorul T.F.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a dispus ataşarea la dosar a fişei de cazier judiciar a inculpatului.

Inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu.

Cu adresa nr. …/14.07.2014, SCJU „Sf. Apostol Andrei” Galaţi a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 130,36 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate M.C.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 16.04.2012, în jurul orei 20,30, persoana vătămată M.C., se afla în parcarea din faţa Primăriei Comunei D, situată vis-à-vis de barul PFA C.E., pregătindu-se să urce în autoturismul proprietate personală, pentru a se deplasa la discoteca din localitate. În acel moment,  şi-a făcut apariţia în zonă învinuitul T.I. care, amintindu-şi de conflictul ce avusese loc în ziua precedentă, în care persoana vătămată îl agresase fizic pe cumnatul său, i-a adresat acesteia injurii.

În replică, persoana vătămată s-a înarmat cu o rangă de fier, pe care a luat-o din portbagajul autoturismului, şi a început să alerge după inculpat, cu intenţia de a-l lovi. Speriat, acesta l-a contactat telefonic pe tatăl său, T.G., căruia i-a relatat cele întâmplate şi i-a solicitat ajutorul. După aproximativ 3-4 minute, realizând că nu poate scăpa de urmăritor, inculpatul s-a întors către acesta, l-a deposedat de obiectul contondent şi a început să-i aplice lovituri peste faţă şi corp. În urma loviturilor primite, victima a picat pe sol, plină de sânge. În momentul respectiv, la faţa locului a apărut martorul S.G., care a intervenit şi l-a deposedat pe învinuit de ranga folosită la exercitarea violenţelor. Acesta i-a observat, la o distanţă de aproximativ 20-30 metri de locul faptei pe învinuitul T.G. şi pe martora T.T., însoţiţi de ginerele lor, numitul P.M., poziţionaţi pe marginea drumului, fără a fi înarmaţi, veniţi probabil pentru a-i acorda acestuia sprijinul solicitat.

În momentele următoare, inculpatul a părăsit zona iar, din incinta barului situat peste drum, au ieşit mai multe persoane, printre care şi martorii T.D., C.C., B.D., care i-au acordat primul ajutor părţii vătămate şi au apelat SNUAU 112.

Persoana vătămată M.C. a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Orăşenesc Tg. Bujor, unde a primit îngrijiri medicale, însă a refuzat internarea.

Resimţindu-se în urma loviturilor primite, a doua zi, respectiv 17.04.2012, acesta s-a deplasat la SCJU „Sf. Apostol Andrei” Galaţi. În urma controlului radiologic la care a fost supusă, s-a constatat că prezintă, la nivelul antebraţului stâng, fractură 1/3 proximală a diafizei ulmare stângi, drept pentru care s-a practicat imobilizare în aparat ghipsat.

La data de 19.04.2012 a fost examinată medico-legal. Conform certificatului medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, la data examinării, numitul M.C. prezenta leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit. Leziunile pot data din 16.04.2012 şi au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a-i pune în primejdie viaţa.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul T.I. nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală.

Martorii audiaţi in cursul urmăririi penale indică modul în care s-au derulat evenimentele în ziua respectivă.

Astfel, din declaraţiile martorului T.D. rezultă că acesta l-a văzut pe inculpat cum lovea persoana vătămată cu un obiect contondent, declarația matorului S.G. din care rezultă că l-a văzut pe inculpat lovind persoana vătămată căută la pământ cu o bâtă de aproximativ 1,5 m- 2m, declarația martorului B.D. din care rezultă că l-a văzut pe M.C. care era susținut de numitul T.D. și care prezenta urme de violență în urma loviturilor primite de la inculpat, declarațiile martorului S.A.M. din care rezultă că a văzut persoana vătămată în parcarea Primăriei rezemată de un stâlp, murdară de sânge pe față și pe mâini, declarațiile martorului O.S. care declară că a văzut persoana vătămată căzută jos, iar numiții S.G. și T.D. îi acordau îngrijiri medicale, declarațiile martorului C.C. care declară că l-a văzut pe M.C. că prezenta urme de violență și că avea urme de sânge.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, proces-verbal de cercetare la faţă locului însoţit de planşă fotografică; procesele-verbale de confruntare, declaraţii martor T.D., declarații martor S.G., declarații martor T.T., declarații martor T.F., declarații P.M., declarații martor B.D., declarații martor S.A.M., declarații martor O.S., declarații martor C.C., declarații martor M.L. şi declaraţii inculpat, declarație inculpatul T.I., declarație persoana vătămată M.C., declarații martor T.T., declarații martor T.G., declarații martor P.M., declarații martor S.G., declarații martor T.D., declarații martor C.C., declarații martor B.D., și declarații martor T.F.

Instanţa a reţinut astfel că, din ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească rezultă, fără putinţă de tăgadă că inculpatul T.I. a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 (1968).

În drept, fapta inculpatului T.I. în modalitatea descrisă anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal (1968).

Instanţa a observat că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile Coduri penal şi de procedură.

Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este prevăzută în Noul Cod penal în art. 193 alin. 2 sub denumirea marginală de lovire sau alte violențe, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni  la 5 ani sau amendă. În Codul penal din 1968 infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este prevăzută în art. 182 alin. 1 și este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În opinia instanţei de fond actuala reglementare a infracţiunii este mai favorabilă inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă.

În drept, fapta inculpatului Ț.I., care la data de 16.04.2012, a lovit persoana vătămată M.C. cu o rangă de fier, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, întruneşte sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2  Cod penal.

Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracţiunii se caracterizează prin acţiunea inculpatului de lovire cu o rangă de fier pe persoana vătămată, iar urmarea imediată este reprezentată de vătămarea corporală a persoanei vătămate, aceasta necesitând pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialul probator administrat în cauza. 

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, modalitate prevăzută de art.16 al. 3 lit. a C.pen., dat fiind că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea vătămării corporale a persoanei vătămate.

Întrucât fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune neexistând vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate şi a fost săvârşită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 Cod penal, instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare a acestuia.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal.

În conformitate cu dispoziţiile 74 Cod penal, instanţa a avut în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol social creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere modul in care inculpatul a acţionat, precum şi prejudiciul produs.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului Ț.I., acesta nu a avut o atitudine sinceră, nerecunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. S-a reţinut totodată că inculpatul s-a prezentat atât la chemarea organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, având din acest punct de vedere o atitudine procesuală corectă. 

De asemenea, instanţa a ţinut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispoziţiile legii penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei.

În privinţa limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa a reţinut că potrivit art. 192 alin. 2 sub denumirea marginală de lovire sau alte violențe, fapta dedusă judecăţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni  la 5 ani sau amendă.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului  instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, scopurile pedepsei, reţinând în acest sens gradul mediu de pericol social al faptelor săvârşite şi modalitatea de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar și atitudinea nesinceră manifestată de  inculpat pe parcursul  judecării cauzei.

Astfel, punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, instanţa a apreciat că pentru asigurarea prevenţiei generale şi speciale se impune aplicarea unei pedepse faţă de inculpat în cuantum de 3 ani închisoare, având ca modalitate de individualizare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv şi punitiv al sancţiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenţie pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 96 C.pen.  va săvârşi o altă infracţiune.

Faţă de aceste considerente, în baza  art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal a condamnat pe inculpatul Ţ.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat  pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Având acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunităţii şi fiind întrunite condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum şi aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în temeiul art. 91 NCP, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C.p, urmând a încredinţa supravegherea inculpatului  Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul  Galaţi.

În temeiul art. 93 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, a impus condamnatului respectarea următoarelor obligaţii: să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi, la datele fixate de consilierii de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să  frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la Primăria D. sau Şcoala Gimnazială nr. …, jud. Galaţi, câte o zi săptămânal până la epuizarea acestei perioade, astfel cum se va stabili de către serviciul de probaţiune în funcţie de aptitudinile şi pregătirea socio-profesională a inculpatului şi în conformitate cu legea de executare a pedepselor.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 CP, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.J.U ,,Sf. Apostol Andrei,, Galaţi, iar în temeiul art.1357 C.civ., a fost obligat inculpatul T.I. la plata către partea civilă a sumei totale de 130,36 lei reprezentând contravaloarea asistenţei medicale acordate persoanei vătămate.

În baza art. 274, alin.2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 379,45 lei.

În baza dispoziţiilor art.272 C.pr.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.I. s-a dispus a fi avansat către Baroul Galaţi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a rămâne în sarcina statului. 

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor criticând-o sub aspectul omisiunii de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969, iar prin sentinţă s-a dispus condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.

Suplimentar, procurorul a solicitat analizarea legii penale mai favorabile apreciind că în cauză se impunea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în baza dispozițiilor art. 861 din Cod penal din 1969.

 Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia T.I. au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, pe baza unei analize pertinente şi complete a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

Inculpatul nu a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată M.C. însă comiterea faptei de către inculpat rezultă din depoziția persoanei vătămate, care se coroborează cu aceea a martorilor T.D. și  S.G., aceștia văzând pe inculpat cum lovea persoana vătămată cu un obiect contondent.

În ceea ce priveşte criticile concrete formulate de procuror, Curtea reţine că este întemeiată cea legată de omisiunea instanței de fond de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de duse judecății.

Potrivit art. 386 al. 1 Cod pr. penală Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

Din cuprinsul încheierii din 16.12.2014, când au avut loc dezbaterile, rezultă că s-au formulat concluzii privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, iar ulterior instanța de fond a reținut o altă încadrare juridică decât cea din rechizitoriu, dar a omis să se pronunțe expres asupra acestui aspect.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că simpla trimitere la prevederile art. 5 Cod penal nu este suficientă pentru respectarea dispozițiilor art. 386 Cod pr. penală și că, în concret, instanța de fond trebuia să facă mențiunea expresă privind aplicarea prevederilor art. 386 Cod pr. penală și să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.

 Pentru acest motiv urmează ca apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor să fie admis, cu consecința desființării în parte a sentinței penale apelate, urmând ca în rejudecare să fie completat dispozitivul sentinței apelate în sensul că în baza art. 386 Cod pr. penală se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul T.I. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.

Referitor la motivul suplimentar de apel invocat oral de procuror, Curtea apreciază că este neîntemeiat, întrucât aplicarea prevederilor art. 861 din Cod penal din 1969 s-ar putea face doar în condițiile reținerii încadrării juridice și aplicării pedepsei potrivit dispozițiilor din vechiul Cod penal.

Prevederile art.182 al. 1 Cod penal din 1969 sunt însă vădit mai nefavorabile inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani, spre deosebire de dispozițiile art. 193 al. 2 Cod penal, ce stabilesc o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda.

Cum în cauză prin sentință s-a stabilit o pedeapsă orientată cu mult peste minimul special prevăzut de art.  193 al. 2 Cod penal rezultă că reținerea art. 182 al. 1 Cod penal din 1969 ar atrage aplicarea unei pedepse peste cea de 3 ani stabilită de prima instanță, situație care ar fi în mod vădit mai nefavorabilă inculpatului.

Rezultă astfel că nu se impune aplicarea globală a legii penale vechi și că în concret legea penala nouă, reținută de prima instanță, este mai favorabilă inculpatului T.I.

Domenii speta

Spete similare