Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. Analizare admisibilitate în principiu. Inculpat care nu a fost citat în mod legal la proces şi nici nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta.

În situaţia în care inculpatul nu a fost citată în mod legal la proces şi nici nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată ca fiind persoană condamnată în lipsă ce are dreptul de cere rejudecarea cauzei sale.

Decizia nr. 461/A/8.04.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 31/27.01.2015 a Judecătoriei Panciu s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulată de condamnata M.M. având ca obiect redeschiderea procesului penal şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu  sub nr. 4595/275/2014, petenta M.M. a solicitat instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în conformitate cu art.466 Cod procedură penală, să dispună redeschiderea procesului penal  şi rejudecarea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr.1836/275/2014 al Judecătoriei Panciu.

În motivarea cererii sale, petenta a arătat că în data de 06.02.2014 a fost pronunţată sentinţa penală nr.31/2014 prin care a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 lit. Cod penal la un an închisoare iar în baza art. 83 şi 84 Cod penal  s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite pe durata unui termen de încercare de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.

Că nu a avut cunoştinţă de dispoziţiile instanţei întrucât nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului penal 3914/275/2013.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de fond a cărui  rejudecare se solicită.

Instanţa analizând legalitatea cererii formulate de petentă reţine următoarele: în data de 06.02.2014 a fost pronunţată sentinţa penală nr. 31/2014 prin care a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 lit. Cod penal la un an închisoare, iar în baza art. 83 şi 84 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite pe durata unui termen de încercare de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.

Că nu a avut cunoştinţă de dispoziţiile instanţei întrucât nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului penal 3914/275/2013.

Pe parcursul soluţionării în fond a cauzei penale în care petenta a avut calitatea procesuală de inculpată, aceasta nu a fost prezentă la nici un termen de judecată însă în cauză s-a dispus legala citare a acesteia la domiciliul cunoscut, indicat de inculpată, inclusiv cu mandat de aducere şi prin afişare, în conformitate cu dispoziţiile legale din Codul penal anterior (1968).

Instanţa a mai reţinut că, anterior, prin sentinţa penală nr. 349/16.09.2014 a Judecătoriei Panciu s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea pedepsei de un an închisoare, în condiţiile art. 582 Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal, ca urmare a faptului că inculpata nu şi-a respectat obligaţiile stabilite în sarcina sa de instanţă, în conformitate cu art. 85 alin.1 Noul Cod Penal.

Împrejurarea că aceasta nu s-a prezentat la cercetarea judecătorească nu înseamnă că în cauză au fost încălcate dispoziţiile legale privind legala citare a acesteia.

Mai mult decât atât din actul de inculpare întocmit în cauză rezultă că în timpul cercetărilor organele de poliţie au luat legătura telefonic cu mama inculpatei (aflată şi ea in Italia) aducându-i la cunoştinţă învinuirea ce i se aduce fiicei sale.

Aşa fiind petenta nu poate susţine că nu a cunoscut existenţa dosarului penal.

Or, potrivit alineatului 2 al art. 466 Cod procedură penală este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la  judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana, care, după comunicarea, potrivit legii a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

Cum petenta nu se încadrează în nici una  dintre ipotezele prevăzute le legiuitor, limitativ, instanţa a constatat neîntemeiată prezenta cerere şi pe cale de consecinţă, a respins-o.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata M.M., solicitând admiterea cererii sale de redeschidere a procesului penal, arătând că nu avut cunoştinţă de proces întrucât la data judecării în fond a cauzei era plecată în Italia.

Apelul declarat de condamnata M.M. este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele motive.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 Cod pr. penală, Curtea reţine că, potrivit art. 466 al. 1 Cod pr. penală Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, iar conform art. 466 al. 2 Cod pr. penală Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

În speţă, condamnata M.M. a fost trimisă în judecată la data de 04.12.2013, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu sub nr. 3914/275/2013.

La primul termen de judecată acordat, 19.12.2013, cauza a fost amânată întrucât părţile au fost citate, iar la termenul următor, din 16.01.2014, citaţia adresată inculpatei la domiciliul din com. S., sat D., s-a întors cu menţiunea că aceasta este plecată în Italia.

Pentru termenul următor, din 06.02.2014, când avut loc şi judecata în fond a cauzei, inculpata M.M. a fost citată din nou la aceeaşi adresă, citaţia întorcându-se cu aceeași menţiune privind faptul că inculpata nu mai locuieşte la adresa respectivă şi este plecată în Italia. Tot pentru acelaşi termen, s-a dispus emiterea unui mandat de aducere pentru inculpată, care însă nu a fost executat de organele de poliţie, precum şi citarea prin afişare la uşa instanţei.

Dispozitivul sentinţei pronunţată în cauză, nr. 31/06.02.2014, a fost comunicat către inculpata M.M. la aceeaşi adresă din com. S., sat D., şi s-a întors tot cu menţiunea că aceasta este plecată în Italia.

În aceste condiţii sentinţa penală nr. 31/06.02.2014 a Judecătoriei Panciu a rămas definitivă prin neapelare, fiind emise formele de executare ale acesteia.

Este de subliniat că şi în cursul urmăririi penale inculpata nu a fost audiată, actele de căutare dovedind că este plecată în Italia, neexistând practic o înştiinţare oficială către inculpată din care aceasta să afle că se desfăşoară un proces penal împotriva sa.

În această privinţă, Curtea nu poate fi de acord cu argumentul invocat de prima instanţă, care a apreciat că inculpata cunoştea de proces deoarece din rechizitoriu rezultă că organele de poliţie au luat telefonic legătura cu mama inculpatei, aflată şi ea în Italia, şi că aceasta a precizat că o va anunţa pe inculpată de proces, întrucât această „procedură” nu poate constitui o înştiinţare oficială, în sensul art. 466 al. 2 Cod pr. penală.

Curtea constată că în acest fel condamnata M.M. nu a fost citată în mod legal la proces şi nici nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată ca fiind persoană condamnată în lipsă ce are dreptul de cere rejudecarea cauzei sale.

Pentru cele mai sus arătate, urmează ca apelul promovat de condamnata M.M. să fie admis, cu consecinţa desfiinţării în totalitate a sentinţei penale nr. 31/27.01.2015 a Judecătoriei Panciu, urmând ca în rejudecare să se admită cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnata M.M. cu privire la cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 31/06.02.2014 a Judecătoriei Panciu şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 470 Cod pr. penală la Judecătoria Panciu.

Conform art. 469 al. 7 Cod pr. penală se va constata că sentinţa penală nr.  31/06.02.2014 a Judecătoriei Panciu, sentinţa penală nr. 349/16.09.2014 a Judecătoriei Panciu (prin care ulterior s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare şi executarea efectivă a acesteia), precum şi formele de executare emise în baza acestor sentinţe sunt desfiinţate de drept.

Conform art. 275 alin. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare