Citarea inculpatului în procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de către inculpat asupra locului în care urmează a fi citat. Soluţionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut şi prin afişare

Citarea inculpatului în procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de către inculpat asupra locului în care urmează a fi citat. Soluţionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut şi prin afişarea citaţiei la sediul Consiliului Local

Cod procesual penal (1969):art. 177

Potrivit dispoziţiilor art. 177 din Vechiul Cod de procedură penală „ Învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.

Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă.

Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Când activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.”

Atât organele de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată au efectuat mai multe demersuri pentru a afla unde domiciliază inculpatul în vederea citării acestuia în proces, fără a se putea stabili locaţia în care se află acesta, astfel că s-a procedat potrivit art. 177 C. pr. pen. (1969), inculpatul fiind citat la mai multe termene atât la domiciliul indicat, cât şi prin afişare, astfel că soluţionarea cauzei de către judecătorie s-a făcut cu respectarea legii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,

Decizia penală nr. 340/A din 14 aprilie 2014, dr. M.B.

Prin sentinţa penală nr. 3582/20.12.2013 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 980/325/2013,  a fost condamnat inculpatul G.C.C., la:

- 3 (trei) ani închisoare – pentru săvârşirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a  infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 6 (şase) luni închisoare – pentru săvârşirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a  infracţiunii de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Din examinarea coroborată a probelor de la dosar – instanţa – raportat la  învinuirea adusă inculpatului – a reţinut următoarele:

În data de 04.01.2008, inculpatul G.C.C., prezentându-se sub numele M.L., l-a contactat telefonic pe K.V., administratorul SC K.G. SRL, în vederea închirierii unui autoturism. După ce părţile s-au întâlnit la o locaţie stabilită de comun acord, în urma negocierilor, în prezenţa martorei K.M., au convenit încheierea unui contract de închiriere a autoturismului Opel Astra cu număr de înmatriculare TM […] pe o perioadă de 2 zile, pentru suma de 300 euro reprezentând preţul închirierii şi o garanţie, achitată în momentul încheierii contractului. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a prezentat cartea de identitate şi permisul de conducere emise pe numele M.L., lăsând o copie a acestora la SC K.G. SRL.

După ce inculpatul a plecat cu autoturismul astfel închiriat, K.V. s-a uitat mai atent peste xerocopiile documentelor lăsate de inculpat, ocazie cu care a constatat că data trecută la rubrica expirării cărţii de identitate nu coincide cu data naşterii înscrisă pe acelaşi document, aspect care l-a făcut să aibă îndoieli cu privire la autenticitatea lor, motiv pentru care a sesizat organele de poliţie, solicitându-le a verifica respectiva carte de identitate. Mai mult, inculpatul nu a mai putut fi contactat şi nici nu a restituit părţii vătămate autoturismul închiriat.

Cu ocazia verificărilor efectuate, organele de cercetare penală au constatat că în baza de date nu există nici o persoană cu numele M.L. şi nici cu codul de identificare personal înscris pe respectiva carte de identitate, iar seria şi numărul înscris pe aceasta au fost atribuite cărţii de identitate eliberată de SPCLEP B. numitului B.I.S. la data de 05.09.2006; totodată, s-a constatat că la adresa de domiciliu trecută în cartea de identitate prezentată de inculpat nu este cunoscută nici o persoană cu numele titularului, M.L., şi nici o persoană cu fizionomia persoanei care apărea în fotografia aplicată pe aceasta. Efectuând verificări şi cu privire la permisul de conducere prezentat de inculpat numitului K.V., organele de cercetare penală au constatat că este falsificat, deoarece la seria înscrisă pe acesta figurează S.A.

Starea de fapt reţinută se conturează indubitabil din ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal.

În drept, fapta inculpatului G.C.C. de a folosi, cu intenţie, o carte de identitate şi un permis de conducere falsificate, în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv încheierea contractului de închiriere din data de 04.01.2008 cu SC K.G. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a induce în eroare SC K.G. SRL prin folosirea înscrisurilor anterior menţionate falsificate cu prilejul încheierii contractului de închiriere, în vederea obţinerii unui folos material injuste (folosinţa autoturismului închiriat), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Împotriva sentinţei Judecătoriei Timişoara a declarat recurs, recalificat în apel, inculpatul G.C.C. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătând în motivare faptul că soluţionarea dosarului s-a făcut de către Judecătoria Timişoara fără ca inculpatul să fie legal citat.

În motivele de apel depuse la dosar apărătorul inculpatului a arătat că acesta din urmă are domiciliul în Danemarca şi, cu toate acestea, prima instanţă a procedat la soluţionarea dosarului fără a-l cita pe inculpat la domiciliul din această ţară.

De asemenea, se arată că instanţa de fond, deşi avea la dosar dovada că inculpatul nu mai locuieşte la adresa din B. str. M. nr. 8, respectiv din B. str. P. nr. 31, jud. Timiş, a procedat la citarea în continuare la aceste adrese, deşi din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere rezulta că inculpatul nu mai locuieşte la adresele menţionate.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, instanţa găseşte apelul formulat ca fiind nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 177 din Vechiul Cod de procedură penală „Învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.

Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă.

Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Când activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.”

În faza de urmărire penală organele de cercetare şi de urmărire penală au efectuat demersuri pentru a putea obţine relaţii despre locul unde se află inculpatul în vederea audierii acestuia însă nu s-a reuşit stabilirea locului în care inculpatul se află, fapt rezultat din înscrisurile depuse la filele 168 – 185 din dosarul de urmărire penală. Astfel cum rezultă din înscrisurile mai sus arătate, a rezultat că în urma demersurilor efectuate nu s-a putut stabili locaţia exactă unde se află inculpatul, existând bănuieli că acesta s-ar afla plecat în străinătate (posibil Italia) fără însă a se şti o locaţie exactă.

Mai mult decât atât, la fila 136 dosar U.P. se află depusă o declaraţie olografă a inculpatului, care la data liberării sale din Penitenciarul Târgu - Jiu (25.08.2006) a arătat că nu s-a hotărât ce v-a face în viitor, respectiv dacă v-a pleca din ţară sau nu.

De asemenea, prima instanţă a efectuat mai multe demersuri pentru a putea afla unde domiciliază inculpatul în vederea citării acestuia, fără a se putea stabili locaţia unde acesta se află, astfel că s-a procedat conform dispoziţiilor art. 177 din vechiul Cod de procedură penală, inculpatul fiind citat la mai multe termene de judecată atât la domiciliul indicat cât şi prin afişare.

Afirmaţiile apărătorului ales al inculpatului, făcute în faţa instanţei de apel, referitoare la lipsa de procedură şi implicit la lipsirea inculpatului de posibilitatea de a-şi efectua apărarea în cauză, sunt fără suport real, atâta timp cât, astfel cum mai sus am arătat, atât organele de urmărire penală cât şi instanţa de judecată au depus toate diligenţele necesare aflării locului unde locuieşte inculpatul pentru a cita pe acesta şi a aduce la cunoştinţă despre învinuirea şi judecarea sa.

Indicarea în mod generic a faptului că inculpatul se află plecat în străinătate sau că se află într-o anume ţară din spaţiul comunitar, fără a se cunoaşte cu exactitate locaţia spre a putea fi citat, nu obliga instanţa de judecată să efectueze alte demersuri, decât cele efectuate, în vederea îndeplinirii procedurii de citare a inculpatului.

Date fiind cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că în speţă soluţionarea  cauzei de către Judecătoria Timişoara s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legii, motiv pentru care a respins apelul declarat în cauză şi a obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare