Cerere de repunere în termenul de apel. Inexistenţa unei cauze temeinice de împiedicare. Legalitatea procedurii de citare la domiciliul indicat de incupat. Încălcarea de către inculpat a obligaţiei de a anunţa organul judiciar privind schimbarea adresei d

Rezumat:

Prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen (existenţa unei cauze temeinice de împiedicare neimputabilă inculpatului) nu este îndeplinită, întrucât aspectele prezentate de inculpat privind lipsa sa din ţară nu pot fi apreciate ca având natura unor cauze temeinice de împiedicare a declarării apelului în termen. Inculpatul nu a făcut dovada, pe de o parte, că a existat o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în ţară în vederea exercitării apelului, iar pe de altă parte, că nu avea cunoştinţă despre existenţa dosarului penal, câtă vreme a fost audiat în calitate de suspect/inculpat în cursul urmăririi penale, situaţie în care trebuia fie să depună diligenţele necesare pentru a-şi clarifica situaţia juridică anterior plecării în Germania, fie să indice în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, conform obligaţiei care îi revenea potrivit art.108 alin.2 lit.b Cod procedură penală.

Faptul că inculpatul nu se afla la domiciliul din comuna B., ci se afla la muncă sezonieră cu contract de muncă în Germania, la termenele de judecată stabilite de către instanţa de fond ori la momentul afişării înştiinţării cu privire la copia minutei sentinţei penale apelate, nu constituie un motiv pentru a considera că procedura de citare cu acesta a fost viciată sau că sentința penală nu a fost legal comunicată, în condiţiile în care inculpatul şi-a încălcat obligaţiile prevăzute de lege de a comunica organelor judiciare adresa unde locuieşte efectiv, obligaţii ce i-au fost aduse la cunoştinţă, pe bază de semnătură, conform proceselor verbale aflate la dosar, iar citaţiile şi comunicarea copiei minutei sentinţei de condamnare au fost realizate în mod legal chiar la adresa indicată personal de inculpat cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat.

Dispoziţii legale aplicabile: .art. 411 Cod procedură penală, art.108 alin. 2 lit. b Cod procedură penală

Hotărârea

Prin Sentinţa penală nr. 432 din data de 23.05.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tentativă la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 32 Cod penal, rap. la art. 275, 270 alin. 1 din Lg. 86/2006 modificată prin O.U.G. 54/2010, cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b, 76 Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 262 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, rap. la art. 45 Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, rap. la art. 45 Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a luat act că nu s-a produs un prejudiciu civil Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Vamale.

În baza art. 274 al. 1 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare, iar suma de 520 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, conform delegaţiei nr. .., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 305/P/2017 din data de 21.12.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de judecată, a inculpatului A., pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 275 rap. la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin OUG nr. 54/2010 şi a infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă, că la data de 11.06.2016, ora 20:00, inculpatul A. a trecut fraudulos frontiera de stat din România în Ucraina, pe direcția S.F. 731, în extravilanul localității B., în scopul preluării unei cantități de țigări, fiind reținut de autoritățile de frontieră ucrainene.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:

La data de 13.06.2016, ora 19:00, la stâlpul de frontieră 736, avut loc o întrevedere de frontieră, ocazie cu care autoritățile de frontieră ucrainene au predat autorităților de frontieră române pe A., încheindu-se în acest sens procesul verbal de întrevedere și actul de predare/primire a persoanei.

Audiat în calitate de suspect/inculpat de către organele de poliţie, numitul A. a recunoscut că în data de 11.06.2016, în jurul orei 14:00, s-a deplasat de la domiciliul său la frontiera de stat a României pentru a culege ciuperci. După ce a ajuns la frontiera de stat, pe direcţia S.F. 731, a trecut pe teritoriul ucrainean printr-o zonă cu aluniş, moment în care a observat mai multe colete cu ţigări ambalate în folie de culoare neagră şi care avea chingi de purtare. S-a apropiat de unul din colete şi în momentul în care a vrut să-l ia în spate, a fost surprins şi apoi reţinut de o patrulă de grăniceri ucraineni (f. 36).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 04 ianuarie 2018, iar prin încheierea nr.154 din data de 12 februarie 2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 305/P/2017 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa de fond a ţinut seama de declaraţia inculpatului, precum şi de întregul material de urmărire penală.

Cu toate că a fost legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, însă faţă de învinuirile ce i-au fost aduse, inculpatul a recunoscut în timpul urmăririi penale faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu, regretând, totodată, faptele săvârşită.

Faptele inculpatului au fost probate şi prin procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 11.06.2016, actul de predare-primire din data de 13.06.2016, procesul-verbal întâlnire reprezentanți delegații transfrontaliere, hotărârea Tribunalului Cernăuți şi alte acte aflate la dosar, care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului).

Astfel, la data de 13.06.2016, ora 19:00, la stâlpul de frontieră 736, a avut loc o întrevedere de frontieră, ocazie cu care autoritățile de frontieră ucrainene au predat autorităților de frontieră române pe A., încheindu-se în acest sens procesul verbal de întrevedere și actul de predare/primire a persoanei.

Audiat în calitate de suspect/inculpat de către organele poliţiei, numitul A. a recunoscut că în data de 11.06.2016, în jurul orei 14:00, s-a deplasat de la domiciliul său la frontiera de stat a României pentru a culege ciuperci. După ce a ajuns la frontiera de stat, pe direcţia S.F. 731, a trecut pe teritoriul ucrainean printr-o zonă cu aluniş, moment în care a observat mai multe colete cu ţigări ambalate în folie de culoare neagră şi care aveau chingi de purtare. S-a apropiat de unul din colete şi în momentul în care a vrut să-l ia în spate, a fost surprins şi apoi reţinut de o patrulă de grăniceri ucraineni.

Aşadar, din analiza materialului probator, instanţa de fond a constatat că exisă probe certe din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la data de 11.06.2016, ora 20:00, inculpatul A. a trecut fraudulos frontiera de stat din România în Ucraina, pe direcția S.F. 731, în extravilanul localității B., în scopul preluării unei cantități de țigări, fiind reținut de autoritățile de frontieră ucrainene, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de „contrabandă” prev. şi ped. de art. 275, rap. la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 modificată şi trecere frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 262 alin. 1 Cod penal.

Astfel, conform art. 270 din legea 86/2006 (1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Conform al. 3 al art. 270 din legea 86/2006. Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului de a trece fraudulos frontiera şi de a încerca să preia o cantitate de mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 262 alin. 1 Cod penal, respectiv prev. art. 32 rap. la art. 275, 270 al.1 din legea 86/2006.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de a trece fraudulos frontiera şi a încerca să preia mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, fiind surprins de organele poliţiei de frontieră.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunile cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 al. 3 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale şi a consecinţelor păgubitoare şi a urmărit acest rezultat.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la contrabandă, având în vedere că deşi fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, faţă de împrejurările comiterii faptei şi numărul de pachete de ţigări dintr-un colet provenind din contrabandă, precum şi faptul că fapta nu a fost consumată şi nu s-a produs un prejudiciu civil, instanţa de fond a considerat că se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 al. 2 lit. b Cod penal.

Pentru aceste motive, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea, îndreptată spre minimul prevăzut de lege pentru săvârşirea infracţiunii, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, în cauză instanţa aplicând şi dispoziţiile art. 72 al. 2 lit. b şi 76 Cod penal, privind reducerea cu câte o treime a limitelor de pedeapsă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, instanţa de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, instanţa de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanţa de fond a aplicat şi dispoziţiile art. 38, 39, 45 Cod penal, privitoare la concursul real de infracţiuni.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a reţinut că deşi sunt îndeplinite o parte din condiţiile prev. de dispoziţiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, în cauza de faţă inculpatul nu şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, aşa încât nu s-a putut dispune, conform art. 91 Cod penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, inculpatul urmând a executa pedeapsa închisorii în regim privativ de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului nu a fost consumată, aşa încât nu a fost produs un prejudiciu civil în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. penală, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 lei, stabilită prin rechizitoriu, pentru cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

La data de 19.06.2018, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Rădăuţi, conform sentinţei penale mai sus menţionate, a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.459/2018, în baza căruia, la aceeaşi dată (19.06.2018), A. a fost încarcerat în Penitenciarul Botoşani.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, la data de 29.06.2018, a declarat apel inculpatul A., prin care a solicitat, în esenţă, repunerea în termenul de apel motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă despre dosarul penal de faţă deoarece a fost plecat la muncă în Germania în perioada februarie-iunie 2018, dar şi prin prisma faptului că procedura de citare în primă instanţă a fost viciată, sens în care a arătat că, deşi pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare este trecută fie o semnătură indescifrabilă, fie menţiunea „refuzul de a primi documentele”, în realitate la domiciliu nu a fost nimeni.

Pe fondul cauzei, a cerut să se dispună, după ce se va lua act de poziţia sa şi de acordul său cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, stabilirea unei pedepse care să fie individualizată în baza art.83 Cod penal, instituţie ale cărei condiţii apreciază că sunt îndeplinite în cauză.

La termenul de judecată din data de 11.07.2018, după ce în prealabil s-a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului de a nu da declaraţie în prezenta cauză, fiind întrebat expres în acest sens, Curtea a invocat din oficiu excepţia tardivităţii apelului şi a pus în discuţia părţilor şi participanţilor la proces atât această excepţie, cât şi cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat, prin apărător ales.

Analizând excepţia tardivităţii apelului declarat de către inculpatul A. invocată din oficiu, Curtea a constatat că apelul a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, iar întârzierea nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare pentru a se da curs prevederilor art. 411 alin. 1 Cod procedură penală, astfel cum a solicitat inculpatul menţionat.

1. Privitor la cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat, care prin apărătorul său ales, a susținut că, în speță, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 411 alin.1 Cod procedură penală, conform cărora apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia, Curtea, prin prisma celor două aspecte invocate, a considerat-o neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Este evident că pot exista situații în care cel îndreptățit să declare apel nu poate să o facă în termenul prevăzut, împiedicat fiind de anumite împrejurări. Pentru aceste situații, legiuitorul a prevăzut instituţia repunerii în termenul de apel, respectiv posibilitatea ca apelul să poată fi exercitat și după expirarea termenului dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Prima dintre acestea este ca întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, constând într-o imposibilitate neimputabilă părţii de exercitare a căii de atac, iar cea de-a doua este ca cererea să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia. În ceea ce privește prima condiție, Curtea a apreciat că este necesar ca inculpatul să se fi aflat într-un caz fortuit sau caz de forță majoră, respectiv să fi intervenit un eveniment care l-a împiedicat să acționeze, eveniment ce nu putea fi prevăzut sau înlăturat, practica judiciară validând această interpretare.

Ori în speţă, contrar opiniei apărării, Curtea a constatat că prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen (existenţa unei cauze temeinice de împiedicare neimputabilă inculpatului) nu este îndeplinită, întrucât aspectele prezentate de inculpat privind lipsa sa din ţară nu pot fi apreciate ca având natura unor cauze temeinice de împiedicare a declarării apelului în termen, atât timp cât inculpatul nu a făcut dovada că a existat o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în ţară în vederea exercitării apelului, având în vedere, pe de o parte, că la pct. 2 din contractul de muncă depus în copie ca anexă la concluzii scrise se menţionează că raportul de muncă începe la data de 26.02.2018 şi se încheie cel târziu la expirare 24.05.2018, fără a fi necesar un preaviz şi fără posibilitatea prelungirii acestuia după data finalizării lucrărilor, caz în care nu pot fi luate în considerare menţiunile ulterioare relativ la acest lucru (1.06.2018 – 13.06.2018), iar pe de altă parte că acesta avea cunoştinţă despre existenţa dosarului penal, câtă vreme a fost audiat în calitate de suspect /inculpat în cursul urmăririi penale, situaţie în care trebuia fie să depună diligenţele necesare pentru a-şi clarifica situaţia juridică anterior plecării în Germania, care potrivit susţinerilor sale a avut loc în luna februarie 2018, fie să indice în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, conform obligaţiei care îi revenea potrivit art.108 alin.2 lit.b Cod procedură penală.

Faptul că inculpatul nu se afla la domiciliul din comuna B., ci se afla la muncă sezonieră cu contract de muncă în Germania, la termenele de judecată stabilite de către instanţa de fond ori la momentul afişării înştiinţării cu privire la copia minutei sentinţei penale apelate nu constituie un motiv pentru a considera că procedura de citare cu acesta a fost viciată sau că sentința penală nu a fost legal comunicată în condiţiile în care inculpatul A. şi-a încălcat obligaţiile prevăzute de lege de a comunica organelor judiciare adresa unde locuieşte efectiv, obligaţii ce i-au fost aduse la cunoştinţă, pe bază de semnătură, conform proceselor verbale din datele de 28.06.2016, respectiv 08.02.2017, existente la f.33, 35 ds.u.p., iar citaţiile şi comunicarea copiei minutei sentinţei de condamnare au fost realizate în mod legal chiar la adresa indicată personal de inculpat cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat.

Referitor la criticile apelantului vizând nelegala sa citare în faţa primei instanţe, şi implicit că nu a avut cunoştinţă de dispoziţiile hotărârii atacate, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, în contextul în care A. a fost citat, în conformitate cu dispoziţiile art.259 Cod procedură penală, atât la adresa unde locuieşte, pe care a indicat-o în cursul urmăririi penale cu prilejul audierii sale în calitate de suspect, respectiv inculpat, la datele de 28.06.2016, respectiv 08.02.2017 (f.34, 36 ds.u.p.), înştiinţarea privind înmânarea plicului cu actele de procedură aferente dosarului nr.39/285/2018/a1, vizând procedura camerei preliminare şi cea privind primul termen de judecată, 05.04.2018, fiind semnate de concubina acestuia C. (f. 2 ds.nr.39/285/2018/a1, f.47 ds. fond), cât şi cu mandat de aducere, pentru termenele de judecată din 26.04.2018, respectiv 23.05.2018, ce nu a putut fi pus în executare din motive obiective, respectiv lipsa celui în cauză de la domiciliu, care, potrivit susţinerilor verbale ale concubinei acestuia, numita C., era plecat la muncă în Germania, necunoscând data când acesta va reveni la domiciliu (f.56-58, 64 ds.fond), precum şi prin afişare la uşa instanţei (f.62 ds.fond).

Copia minutei sentinţei penale de condamnare a fost comunicată inculpatului, în aceeaşi manieră, respectiv prin afişare la uşa instanţei (f.70 ds.fond) şi prin afişarea înştiinţării pe uşa destinatarului, cu menţiunea absenţei acestuia (f.72 ds.fond).

Ori atâta timp cât aceste înscrisuri (citaţii, procese verbale privind motivele neexecutării mandatelor de aducere, înştiinţări) au un caracter veridic până la înscrierea lor în fals, Curtea nu a putut lua în considerare susţinerile inculpatului relativ la faptul că acestea nu reflectă realitatea celor consemnate, cel în cauză având posibilitatea de a derula altfel de proceduri în acest sens, ce nu fac obiectul prezentei cauze.

 Şi în situaţia în care s-ar considera că absenţa inculpatului din ţară echivalează cu o cauză temeinică de împiedicare care să justifice întârzierea formulării cererii de apel, nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie referitoare la data până la care trebuie făcută cererea de apel, în legătură cu care solicită repunerea în termen. Astfel, art. 411 alin. (1) Cod procedură penală prevede un termen maxim de 10 zile de la încetarea cauzei de împiedicare pentru declararea apelului şi solicitarea repunerii în termen, care însă a expirat în cauză, având în vedere că de la data revenirii la domiciliu, potrivit propriilor susţineri - 15.06.2018, dată de la care instanţa de control judiciar are obligaţia de a calcula termenul de 10 zile anterior menţionat, nu a existat niciun impediment pentru ca inculpatul să declare apelul, care a fost formulat abia la data de 29.06.2019.

Pentru aceste motive, Curtea, constatând că întârzierea declarării apelului de către inculpat nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare pentru a se da curs prevederilor art. 411 Cod procedură penală, ci exclusiv conduitei culpabile a acestuia, a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul apelant A. prin apărător ales.

2. Referitor la excepţia tardivităţii apelului declarat de inculpatul A., invocată de către instanţa de apel din oficiu, s-a constatat că aceasta este dată în cauză.

Astfel, potrivit disp. art. 410 alin. 1 Cod de procedură penală, pentru procuror, persoana vătămată şi părţi (printre care şi inculpatul conform art.32 alin.2 Cod procedură penală), termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel şi curge de la data comunicării copiei minutei.

În cazul de faţă, copia minutei sentinţei penale nr. 432 din 23.05.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, a fost expediată către domiciliul inculpatului la data de 23.05.2018 potrivit celor consemnate pe minută (fila 65 ds. fond).

Întrucât la domiciliul inculpatului nu a fost identificată nici o persoană, aşa cum s-a consemnat la data de 30.05.2018, ora 16:00, de către factorul poştal (fila 72 ds. fond), s-a procedat potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 4 Cod de procedură penală, la afișarea unei înștiințări (inculpatul fiind notificat să se prezinte la organul judiciar pentru a primi minuta sentinţei penale nr. 432 din data de 23.05.2018 în termen de 7 zile).

Acest termen de 7 zile s-a împlinit la data de 07.06.2018, moment de la care a început să curgă termenul de apel de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. 1 Cod de procedură penală, acest ultim termen împlinindu-se la data de 19.06.2018.

Ori, în cauză, inculpatul A. a promovat calea de atac a apelului la data de 29.06.2018 (fila 4 ds. apel), cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de textul de lege anterior menţionat, astfel că în baza art. 421 alin. 1 lit. a teza a I a Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 432 din 23.05.2018 29.11.2017 a Judecătoriei Rădăuţi.

Cum această excepţie primează, instanţa de apel nu a mai procedat la analiza pe fond a apelului declarat de inculpat.

Domenii speta

Spete similare