Instanţa a respins cererea privind luarea faţă de minoră a măsurii supravegherii specializate în familia mamei întrucât a considerat că fapta minorei nu a fost dovedită, sarcina probei, potrivit art. 65 din Codul de Procedură Penală, revenind organul...

Instanţa a respins cererea privind luarea faţă de minoră a măsurii supravegherii specializate în familia mamei întrucât a considerat că fapta minorei nu a fost dovedită, sarcina probei, potrivit art. 65 din Codul de Procedură Penală, revenind organului de urmărire penală.

Prin acţiunea  înregistrată la data de 30.01.2009, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună supravegherea specializată în familia mamei şi frecventarea cursurilor şcolare pentru copilul L.G.

În fapt, s-a arătat că, minora  L.G. s-a născut în Craiova, iar mama acesteia L.D.,  locuieşte împreună cu minora şi cei patru fraţi ai minorei, într-o garsonieră, mobilată şi utilată, în condiţii igienico-sanitare bune. Mama copilului este angajată la SC X.

Copilul L.G. a intrat în atenţia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj în baza adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 597/P/2005, care arată că la data 11.09.2004 minora a sustras o combină muzicală din locuinţa părţii vătămate F.D.D., săvârşind infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208 si art. 209 din Codul Penal.

Copilul L.G. este elev în clasa a VIII-a şi nu frecventează cu regularitate cursurile şcolare. Are un randament şcolar redus.

Copilul L.G. nu realizează gravitatea faptei, acesta săvârşind  această  faptă  pe fondul unei slabe supravegheri din partea mamei.

Datorită faptului că la data săvârşirii infracţiunii, copilul L.G. nu răspundea penal, datorită minorităţii  acestuia, adresa parchetului a fost trimisă la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj pentru stabilirea unei masuri de protecţie specială, conform Legii  272/2004.

S-a făcut precizarea că Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj a apreciat  ca fiind oportună stabilirea măsurii supravegherii specializate a copilului L.G. în familie.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe  Legea 272/2004 privind  protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Prin sentinţa civilă nr. 38/12.02.2009 a Tribunalului Dolj-Secţia pentru Minori şi Familie, s-a dispus respingerea cererii.

În considerentele acestei sentinţe, s-au arătat următoarele:

Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, măsura supravegherii specializate se ia faţă de minorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Ori, în speţa de faţă, nu sunt întrunite aceste elemente deoarece nu s-a făcut dovada că minora a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Chiar dacă prin rezoluţia din data de 24.11.2005, pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5947/P/2005, s-a afirmat că  „La data de 11.09.2004, sus numita a sustras o combină muzicală din locuinţa părţii vătămate F.D.D.” şi  s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta pentru infracţiunea de furt, această faptă nu a fost dovedită cu nici o probă.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, atât minora, cât şi părinţii acesteia, au relatat că nu minora a săvârşit această faptă, ci o altă persoană, cunoscută sub numele de „Y”, care avea asupra sa certificatul de naştere al minorei şi s-a folosit de acesta, susţinând că ea este acea persoană din certificat.

În atare situaţie, neputându-se stabili cu exactitate dacă fapta reţinută în sarcina minorei, a fost săvârşită de aceasta, neexistând nici o probă la dosar, instanţa consideră că minora nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte de natură penală.

Nu se poate susţine că minora ar trebui să dovedească cele afirmate (că nu ea este autoarea furtului) întrucât potrivit art. 66 din Codul de Procedură Penală, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, iar potrivit art. 65 din Codul de Procedură Penală, sarcina probei, în această situaţie în care este vorba de o rezoluţie a procurorului, revine organului de urmărire penală.

Nu se poate susţine nici că rezoluţia procurorului are putere de lucru judecat pe considerentul că nu s-a făcut plângere împotriva acesteia potrivit art. 278 şi 2781 din Codul de Procedură Penală.

Aceasta, deoarece, potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, numai hotărârea definitivă a unei instanţe penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, nu şi rezoluţia sau ordonanţa dată de procuror.

Ca urmare a celor arătate mai sus, instanţa a considerat că nu se impune a se lua faţă de minoră măsura supravegherii specializate în familia mamei, aşa cum s-a solicitat de către petentă şi, ca atare, a respins cererea petentei.

Domenii speta

Spete similare