Penal - omorul (art. 174 C.p.)

DOSAR NR. 4961/62/209

SENTINTA PENALA NR. 577/S

Fapta inculpatului SMC care in data de 2.05.2009 orele 22.40 , in timp ce se afla in camera de detentie nr 54 din cadrul sectiei  V a penitenciarului C, a suprimat viata numitului GN - coleg de camera -  prin comprimarea gatului acestuia cu bratele, actiune care a avut drept rezultat moartea victimei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor prev de art. 174 Cod Penal. In lipsa probelor care sa dovedeasca faptul ca inculpatul a premeditat fapta, nu se pot retine dispozitiile art. 175 litera a Cod Penal.

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 28.05.2009 in dosar de urmarire penala nr 1446/p/2009 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului SMC pentru savarsirea infractiunii de omor prev de art 174 Cp.

In actul de sesizare al instantei se retine drept stare de fapt imprejurarea ca in data de 2.05.2009 atat victima GN cit si inculpatul SMC se gaseau incarcerati in penitenciarul C, fiind cazati in aceeasi camera de detentie – sectia V, camera 54; se retine ca in jurul orelor 22.45 personalul de paza  din penitenciar a fost alertat datorita strigatelor ce veneau dinspre camera 54, s-au deplasat pentru a vedea ce se intampla, constatand cu acel prilej ca inculpatul SMC  era asezat pe patul de jos al camerei, cu bratele in jurul gatului victimei NG. Inculpatul a fost indepartat de victima, medicii sositi la scurt timp constatand decesul acesteia.

Analizand materialul probatoriu administrat in cauza: declaratiile inculpatului, ale martorilor SL, HD, SS, CF, MCC, GI, SC, GS, SC, proces verbal de cercetare la fata locului insotit de fotografii judiciare, raport de constatare medico legala de autopsiere a victimei nr 170/AUT/4.05.2009 instanta retine urmatoarea stare de fapt:

Inculpatul SMC  se afla incarcerat in penitenciarul C in executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani inchisoare; victima NG se afla la data de 2.05.2009 in penitenciarul C in stare de arest preventiv, fiind cercetat penal pentru savarsirea unei infractiuni de omor.

Potrivit martorului SC atit victima cit si inculpatul aveau probleme de adaptare la mediul penitenciar; astfel, despre victima NG se afirma ca infractiunea pentru care a fost cercetat era mediatizata de presa, imprejurare care a generat din partea celorlalti detinuti o oarecare teama fata de comportamentul acestuia. Din acest motiv ar fi fost destul de dificil pentru administratia locului de detinere sa gaseasca  modalitatea de a caza in camerele de detinere victima impreuna cu alti detinuti . Cu privire la inculpatul SMC acelasi martor afirma ca a adoptat un comportament in general conform mediului penitenciar, insa arata ca au existat situatii conflictuale intre inculpat si alti detinuti , situatii care insa nu ar fi fost generate de inculpatul SMC. Martorul SC – psiholog in cadrul penitenciarului C – invedereaza ca victima si inculpatul in aparenta se intelegeau bine, relatiile dintre cei doi, cel putin la nivel perceptibil, fiind normale; nimic din comportamentul celor doi nu ar fi tradat, in opinia martorului S, dar si potrivit declaratiilor celorlalti martori audiati in cauza – SC, GS – o relatie conflictuala sau tensionata intre victima si inculpat (martorul GS declara ca victima si inculpatul imparteau pachetele primite  la vizita de victima).

Declaratiile martorului GS in sensul ca victima avea un comportament violent nu are sustinere in afirmatiile ulterioare ale aceluiasi martor care arata ca prin violenta intelege in fapt atitudinea de “vedeta” adoptata de victima dupa mediatizarea dosarului in care era cercetat penal.

Inculpatul sustine ca in timpul detentiei intre el si victima existau relatii de amicitie si desi la inceput a adoptat o atitudine reticenta fata de victima, reticenta datorata “faimei” create de dosarul penal in care era cercetata victima, ulterior au ajuns sa se inteleaga bine si chiar sa se imprieteneasca cu aceasta; inculpatul afirma ca se “juca” impreuna cu victima uneori, adica se luau la bataie “in gluma”. Potrivit inculpatului,victima avea un comportament normal atunci cand nu lua medicamente pentru calmare si adopta o atitudine agresiva atunci cand discuta despre cazul in care era acuzat pentru comiterea infractiunii de omor. Martorul GS sustine afirmatiile inculpatului, aratand ca au existat situatii in care victima trezea noaptea din somn pe inculpat pentru a-l provoca la o “joaca de-a bataia”.

Desi inculpatul sustine ca victima se “transforma” atunci cand vorbea de  dosarul penal in care era cercetat , martorii GS si SC sustin ca victima nu discuta despre afacerile judiciare in care era implicata cu nimeni din mediul penitenciar.

In ceea ce priveste pe NGI, se constata ca aceasta urma un tratament medicamentos cu haloperidol, diazepam, lavomepromazin si carbamazepina si conform sustinerilor inculpatului acestea nu produceau vreun efect asupra comportamentului victimei; de asemenea, inculpatul a afirmat ca tratamentul medicamentos urmat de victima era pentru  a o ajuta pe aceasta sa doarma. Din cuprinsul fisei medicale pentru detinuti cu privire la victima GNI retinem ca aceasta era evidentiata la cabinetul medical cu diagnosticul tulburare de personalitate si obezitate, fiindu-i recomandat tratament medicamentos psihiatric. Tratamentul medical prescris a avut in vedere  tulburarea mixta de personalitate cu manifestari antisociale a victimei, tratament care se administra la nevoie, fiind recomandate si sedative.

In cauza s-au solicitat penitenciarului C  copii de pe registrele medicale de evidenta a tratamentului medicamentos urmat de  detinuti – f 110-129 dosar instanta, iar din studiul acestora rezulta faptul ca victima urma tratamentul medicamentos prescris, cu atit mai mult cu cit victima a solicitat sa fie tratat conform medicatiei – fila 59,60 dosar instanta. Avand in vedere ca probatoriul de la dosar este contradictoriu in ceea ce priveste aflarea sau nu a victimei sub influenta medicamentelor (inculpatul si a martorul GS sustin ca victima nu mai lua tratamentul medicamentos, inscrisurile medicale denota faptul ca inculpatul trebuia sa urmeze tratament medical, martorul HD afirma ca victima lua medicamentele), instanta nu poate retine cu certitudine decat faptul ca victima era supusa unui tratament  medicamentos pus la dispozitie de administratia locului de  detinere.

Dat fiind considerentele mai sus expuse, instanta constata ca intre victima si inculpat, In perioada in care s-au aflat impreuna in aceeasi camera de detentie, a existat o relatie de amicitie generata de problemele juridice pe care fiecare dintre acestia le avea, atat victima cit si inculpatul intelegand motivul prezentei lor in locul de detinere. Inexistenta unor rapoarte de incident cu referire la victima GN, indreptatesc instanta sa retina faptul ca atitudinea sa fata de ceilalti colegi de camera a fost una normala, adaptata mediului penitenciar. In ceea ce priveste comportamentul inculpatului SMC se constata ca, potrivit caracterizarii existente la fila 107 dosar instanta, in perioada detentiei inculpatul a fost sanctionat disciplinar de 10 ori pentru diverse abateri de la regulamentul de ordine interioara – atitudine necuviinciasa fata de cadre, lovirea unui alt detinut, detinere de obiecte interzise, precum si autoagresionare. Se constata insa ca nu au existat incidente intre victima si inculpat care sa fi generat o atitudine ostila unul fata de celalalt.

Instanta nu a apreciat ca fiind necesara audierea unor martori propusi de catre inculpat (CC si MA) prin care se intentiona sa se dovedeasca conduita victimei in raporturile cu ceilalti detinuti si cu privire la detinerea sau nu a unor obiecte interzise de regulamentele de ordine interioara avand in vedere adresa administratiei locului de detinere de la fila 40 dosar instanta potrivit careia victima nu a detinut obiecte interzise de ROI; martorii audiati in prezenta cauza nu sunt martori oculari, iar inscrisurile de la dosar sunt suficiente pentru dovedirea comportamentului victimei si inculpatului.

Instanta constata ca seara de 2.05.2009 in camera de detentie nr 54 din cadrul sectiei V a penitenciarului C se aflau inculpatul SMC si victima NG;  inculpatul sustine ca impreuna cu victima s-au “luat la bataie in joaca”, timp in care a tras victima pe spate tinand-o cu bratul de sub barbie; victima ar fi afirmat din acea pozitie ca daca “scapa il omoara” pe inculpat si a incercat sa se intoarca pentru a-l lovi. Aceasta afirmatie a determinat inculpatul sa comprime gatul victimei cu antebratul; instanta constata insa ca reactia inculpatului nu a fost una de aparare, de teama ca victima si-ar pune in aplicare amenintarea, in conditiile in care astfel de “jocuri” aveau loc frecvent intre cei doi. “Joaca de-a bataia” acceptata de inculpat si victima prin atitudinile lor anterioare tradeaza in fapt o reactie de dominare a adversarului si nu un mod de a petrece timpul in conditii de incarcerare. Pe fondul acestor “jocuri”de dominare inculpatul a inteles sa reactioneze mai dur – a sugrumat victima, acceptand indirect ca poate produce decesul acesteia. Modul in care inculpatul a actionat nu tradeaza faptul ca acesta ar fi apreciat fara temei ca fapta sa nu-si va produce rezultatul. Desi inculpatul in declaratia sa afirma ca nu a strans de gat victima, potrivit raportului de autopsiere moartea victimei a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice produse prin comprimarea gatului in zona laringelui. La autopsierea cadavrului victimei nu au fost puse in evidenta alte leziuni corporale care sa fi fost tanatogeneratoare a decesului. Nu se poate sustine ca inculpatul nu a constientizat gravitatea actiunilor sale, iar modul in care a procedat – prin comprimarea puternica a zonei gatului - nu releva un simplu joc al acestuia. De altfel, victima era o persoana masiva – inregistrata la cabinetul medical al locului detentie cu diagnosticul obezitate, existand o evidenta disproportie de constitutie fizica intre victima si inculpat. Faptul ca doar dupa comprimarea gatului victimei inculpatul a inteles sa anunte lucratorii penitenciarului aflati de paza pe sectia V denota faptul ca inculpatul a acceptat consecintele faptelor sale; daca reactia victimei i-ar fi insuflat cu adevarat teama inculpatului, nimic nu-l impiedica pe acesta sa anunte agentii de paza.

Agentii de paza ai sectiei V din cadrul penitenciarului C au fost alertati de strigatele inculpatului dupa ce acesta deja comisese fapta; martorul GI  afirma ca a fost alertat de strigatele inculpatului:”L-am omorat, l-am omorat”, aspect care denota imprejurarea ca inculpatul nu a apreciat ca fiind necesar sa anunte organele de ordine si de paza ale sectiei  V de detentie in momentul in care a fost amenintat de victima, ci doar dupa ce actiunea sa  de suprimarea vietii unei persoane avusese loc. Simpla amenintare a inculpatului de catre victima, in conditiile in care anterior nu au existat incidente violente intre cei doi, nu poate justifica reactia violenta a inculpatului. Constatam de asemenea ca la momentul  la care au ajuns la intrarea in camera de detentie martorii CF, GI si MCC – agenti de paza la penitenciarul C inculpatul inca tinea bratul in jurul gatului victimei. Atitudinea inculpatului tradeaza faptul ca acesta a constientizat gravitatea faptei sale, imprejurare care a condus la reactia sa de inclestare a bratului pe gatul victimei. Instanta are in vedere si raportul de expertizare psihiatrica a inculpatului potrivit cu care acesta este instabil din punct de vedere emotional cu manifestari antisociale, examenul psihologic a relevant in ceea ce-l priveste apatie, indiferenta si sublimare intelectuala.

Prin urmare, instanta costata ca in drept fapta inculpatului SMC care in data de 2.05.2009 orele 22.40 , in timp ce se afla in camera de detentie nr 54 din cadrul sectiei  V a penitenciarului C, a suprimat viata numitului GN- coleg de camera -  prin comprimarea gatului acestuia cu bratele,actiune care a avut drept rezultat moartea victimei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor prev de art 174 Cp.

Inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de ucidere din culpa, afirmand ca fapta s-a produs in joaca, neexistand intentia de a ucide. Tribunalul are a constata ca fapta inculpatului nu s-a produs din joaca, intrucat teama pe care eventual a insuflat-o victima inculpatului a survenit dupa terminarea “jocului”, astfel incit exista posibilitatea  ca inculpatul sa solicite ajutorul agentilor de paza; alertarea gardienilor a sosit insa nu in timpul “jocului” , nici anterior acestuia, ci doar dupa suprimarea efectiva a vietii victimei; in acest sens sunt declaratiile martorului G care afirma ca l-a auzit pe inculpat cand striga “l-am omorat”. Chiar daca amenintarea victimei si “joaca”partilor ar fi durat foarte scurt timp , nimic nu impiedica inculpatul sa solicite ajutor gardienilor inainte de a comite fapta de omor. Instanta nu poate retine in cauza nici scuza provocarii in cauza, legitima aparare sau depasirea legitimei aparari intrucat fapta inculpatului a depasit cu mult actiunile victimei. Amenintarile pe care l-ar fi adresat victima inculpatului nu puteau fi privite de acesta ca fiind serioase in conditiile in care astfel de “jocuri” s-ar fi petrecut si inainte intre parti, inculpatul nefiind agresat in nici un fel de victima  anterior comiterii faptei si nici nu s-a constatat pe corpul inculpatului semne ale unei violente fizice. “Apararea” inculpatului nu poate fi scuzabila in conditiile in care a depasit cu mult actiunile de amenintare (sustinute doar de catre inculpat). De asemenea  instanta nu constata ca inculpatul sa fi fost provocat in vreun fel sa comita fapta; potrivit caracterizarii comportamentului partilor in perioada detentiei, retinem ca spre deosebire de victima care este descrisa ca o fire calma – probabil si datorita medicatiei pe care o primea , inculpatul a adoptat o atitudine noncoformista la mediul penitenciar. Asadar pare neverosimila afirmatia inculpatului ca sustinerile victimei au fost de natura a-i crea o stare de insecuritate.

Partile civile prin aparator au solicitat schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de omor calificat prin retinerea premeditarii savarsirii faptei si profitand de neputinta victimei de a se apara. Nici o proba de la dosar nu denota faptul ca inculpatul ar fi intentionat anterior sa comita fapta, ca ar fi pregatit comiterea acesteia, actiunea inculpatului survenind pe fondul caracterului sau instabil din punct de vedere emotional.

In ceea ce priveste retinerea dispozitiilor art  175 lit d Cp instanta constata ca probatoriul de la dosar este insuficient pentru a demonstra ca efectul medicamentelor luate de victima o puneau pe aceasta intr-o stare in care nu-si putea manifesta constient reactiile. Acest aspect nu poate fi confirmat cu certitudine printr-o expertiza medico legala intrucat efectele  medicamentelor –inscrise in prospect – se pot sau nu produce in functie de perioada de timp in care se administreaza, in functie de dozaj, dar mai ales depinde de luarea efectiva sau nu a acestora. Instanta a retinut ca nu exista certitudinea ca victima lua tratamentul medicamentos sau doar o parte a acestuia, chiar daca medicatia ii era inmanata zilnic de asistentul medical; se constata totodata ca victima s-a plans de faptul ca nu I se administreaza medicatia conform recomandarilor medicale, iar inculpatul si martorul G sustin ca victima doar lua medicamentele de la asistentul medical  insa nu si le administra. De asemenea, instanta are in vedere si depozitia martorului HD potrivit cu care victima era o persoana calma, iar medicatia pe care o primea putea da senzatii de somnolenta. Asa fiind, constatand ca nu se poate aprecia cu certitudine ca victima s-a aflat in imposibilitatea de a se apara datorata medicatiei si nici o alta proba nu sustine ideea potrivit cu care inculpatul ar fi premeditat comiterea faptei, si aceasta cerere de schimbarea a incadrarii juridice se  va respinge.

La individualizarea judiciara a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanta va avea in vedere modalitatea si imprejurarile ce au determinat comiterea acesteia, prin raportare la considerentele de ordin personal ale inculpatului.

 Se constata ca inculpatul este la a doua infractiune comisa in perioada detentiei – anterior suferind o condamnare pentru infractiunea de evadare. Executarea pedepsei intr-un loc de detentie ar trebui sa conduca in cele mai multe cazuri la resocializarea condamnatului, la constientizarea atitudinilor antisociale si la remedierea acestora; este adevarat ca existenta unei condamnari imprima de cele mai multe ori persoanelor condamnate frustrari si poate conduce la reactii violente, ca si in cazul de fata. Din studiul raportului de expertiza psihiatrica cu privire la inculpat retinem ca acesta este caracterizat de apatie, indiferenta, dependenta fata de relatiile sociale, si prezinta toleranta ridicata la frustrarea venita din incapacitatea de a-si afirma forta  sau puterea. Fapta inculpatului este grava nu numai prin faptul ca aduce atingere valorii sociale supreme – dreptul la viata – ci datorita faptului ca a fost comisa in mediul penitenciar, spatiu inchis, detinutii avand obligatia de a respecta nu numai normele de conduita interioare, dar mai ales sa incerce sa adopte un comportament care sa-i pregateasca pentru reintegrarea in societate.

Inculpatul  a comis infractiunea de omor cu intentie indirecta, pe fondul unei surescitari nervoase care nu se poate aprecia ca s-a datorat doar actinii victimei, in conditiile in care nici o alta manifestare anterioara a partilor nu a tradat un comportament violent, ci din contra. Reactia inculpatului apare pe fondul unei tulburari de personalitate instabile cu manifestari antisociale, motiv pentru care a si actionat ilicit.

Totodata instanta ca retine si dispozitiile art 37lit a Cp, fapta fiind comisa in stare de recidiva postcondamnatorie.

In temeiul art174 Cp cu aplic art 37 lit a Cp va condamna inculpatul SMC la pedeapsa de 14 ani inchisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a, b e Cp pentru savarsirea infractiunii de omor. La individualizarea judiciara a pedepsei complementare  instanta avut in vedere natura valorilor sociale lezate prin infractiunea comisa care il fac pe inculpate nedemn de drepturile electorale, de drepturile care confirma alegerea intr-o autoritate publica, precum si de dreptul de a fi tutore sau curator.

Constatand ca inculpatul a comis prezenta fapta in stare de recidiva postcondamnatorie, ca din pedeapsa anterioara de 4 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a , b Cp aplicata prin sentinta penala nr 348/2008 a Tribunalului Brasov inculpatul a executat 1 an 7 luni si 14 zile inchisoare, in baza art 39 al 2 Cp va contopi restul de pedeapsa ramas neexecutat din sentinta  penala nr 348/2008 a Tribunalului Brasov cu pedeapsa aplicata prin prezenta, dispunand executarea pedepsei de 14 ani inchisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a,b,e Cp.

Pe durata executarii pedepsei principale se vor interzice inculpatului drepturile prev de art 64 lit a,b Cp , dreptul de a fi tutore sau curator neputand fi exercitat de inculpat in aceasta perioada.

Constatand ca inculpatul se gaseste in stare de recidiva,  vazand valorile sociale  lezate de inculpat atat prin prezenta fapta  dar si valorile sociale anterior incalcate si care au impus sanctionarea sa penala, tinand seama si de imprejurarea ca inculpatul a comis doua infractiuni in stare de detentie, Tribunalul va aplica un spor de pedeapsa  de 1 an inchisoare care sa reflecte intreaga activitate infractionala. Prin urmare in final inculpatul va executa pedeapsa de 15 ani inchisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a,b,e Cp.

Inculpatul a fost arestat preventiv din data de 5.05.2009 pana in prezent potrivit mandatului de arestare preventiva nr  11/2009 emis de Tribunalul Brasov. Instanta a constatat ca masura arestarii preventive s-a dispus cu respectarea dispozitiilor legale prev de art 149/1 Cpp, dupa punerea in miscare a actiunii penale si audierea inculpatului in prezenta aparatorului sau, Tribunalul fiind competent a solutiona cauza in prima instanta. Totodata se constata ca dispozitiile art143 Cpp si art148 lit d,f Cpp au fost corect apreciate de instanta la momentul dispunerii masurii procesuale, iar ulterior s-au retinut fata de inculpate doar dispozitiile art 148 lit f Cpp. Masura preventiva a format obiectul verificarii in termenele prevazute de lege.

In  temeiul art 88 Cp se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului SMC perioada retinerii si arestarii preventive incepand din data de 5.05.2009 ,precum si perioada cuprinsa intre 2.05.2009 si 4.05.2009 data in care s-a aflat in executarea pedepsei aplicate prin sentinta  penala nr 348/2008 a Tribunalului Brasov. Vechiul mandat de executare se va anula si se va emite un nou mandate de executare a pedepsei.

Parintii victimei NG – NE si NG - s-au constituit parti civile cu suma de 20.000 euro reprezentand daune morale si  suma de 3000 euro reprezentand daune materiale. Tribunalul constata ca sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile a inculpatului, care prin fapta sa a produs o schimbare in viata familiei victimei.

In ceea ce priveste daunele materiale, Tribunalul constata ca nu s-a solicitat in cauza nici o proba care sa dovedeasca intinderea acestora; potrivit art1169 Cod civil sarcina probei revine celui ce solicita recunoasterea dreptului. Desi este de presupus ca cheltuielile de inmormantare au fost suportate de parintii victimei, in lipsa unor probe certe care sa confirme aceasta imprejurare precum si intinderea prejudiciului, instanta se afla in imposibilitatea de a verifica sustinerile partilor civile, sens in care obligarea inculpatului la plata sumei solicitate cu titlu de daune materiale se va respinge.

Cu privire la daunele morale, instanta are a observa urmatoarele: victima era fiul partilor civile, care prin decesul  prematur al acestuia au fost lipsite de un eventual sprijin moral ulterior. Modalitatea in care victima a decedat a creat partilor civile o suferinta psihica care nu va putea fi acoperita doar prin acordarea unei compensatii banesti. Instanta remarca faptul ca la momentul comiterii infractiunii victima nu se gasea alaturi de parintii sai, ci in stare de detentie preventiva, motiv pentru care suferinta partilor civile este amplificata si o alta cauza, alta decat aceea a faptei inculpatului. Desi se constata ca viata victimei – intocmai ca a oricarei persoane - nu poate fi cuantificata in nici un mod, ca partile civile vor fi lipsite pentru viitor de confortul unei familii astfel cum era ea pana la data  de 2.05.2009, ca  suferinta pricinuita partilor civile nu se va putea repara nici prin trecerea timpului, instanta va obliga inculpatul la plata contravalorii in lei a sumei de 5000 euro la momentul efectuarii platii catre partile civile cu titlu de daune morale, suma apreciata  ca putand sa contribuie la acoperirea intr-o oarecare masura a prejudiciilor create partilor civile prin fapta inculpatului. Restul sumei solicitate cu titlu de daune morale se va respinge ca neintemeiata.

In baza art 191 Cpp inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauza.

Domenii speta

Spete similare