Temeiul de drept al arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală

Temeiul de drept al arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală

Constată că, prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 1110/2006, Tribunalul Braşov a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C. C., motivând că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea arestării preventive, motivând că temeiurile care impus luarea măsurii au încetat să mai existe.

Recursul este nefondat.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 14 aprilie 2006 pentru săvârşirea infracţiunii de vânzare, fără drept, a drogurilor de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reţinându-se că, la data de 13 şi 17 februarie 2006 şi 13 aprilie 2006 a vândut unui investigator sub acoperire diferite cantităţi de haşiş, ultima oară fiind şi prins în flagrant. Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute în art.148 lit. b, e şi h Cod procedură penală, respectiv infracţiunea este flagrantă, din datele existente rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a mai săvârşi alte infracţiuni şi legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Curtea constată că, în realitate, subzistă numai temeiurile prevăzute în art.148 lit. e şi h Cod procedură penală. Împrejurarea că inculpatul a fost prins în flagrant la săvârşirea ultimului act material din data de 13 aprilie 2006, nu poate conduce la concluzia că temeiul prevăzut în art. 148 lit. b Cod procedură penală mai există, întrucât starea de flagranţă nu se prelungeşte în timp, acest caz fiind temei de arestare numai când se urmează procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante, prevăzută în art. 465 şi următoarele din Codul de procedură penală. Numai în această situaţie, care presupune un termen scurt de soluţionare a procesului penal şi prezenţa inculpatului, se impune arestarea inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal în condiţiile de celeritate ale procedurii speciale.

În ce priveşte temeiul prevăzut în art.148 lit. e Cod procedură penală, este de observat că săvârşirea a trei acte materiale de vânzare, fără drept, a unor droguri de risc constituie date din care rezultă necesitatea menţinerii arestării preventive pentru a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni.

De asemenea, probele care dovedesc săvârşirea infracţiunii constituite tot atâtea probe certe că lăsarea inculpatului constituite un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 are o puternică rezonanţă în opinia publică.

Având în vedere cele arătate şi ţinând seama că prima instanţă a fost de curând sesizată cu judecarea cauzei, durata arestării preventive fiind rezonabilă, curtea constată că menţinerea măsurii arestării preventive este justificată de buna desfăşurare a procesului penal, motiv pentru care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, urmând ca, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, să dispună obligarea inculpatului  la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

(Decizia penală nr.285/R  din 12 mai 2006 )

Domenii speta

Spete similare