Drepturi salariale

6. drepturi salariale

La 17 02 2009 reclamantul I.M. s-a adresat Tribunalului Dolj cu o cerere de chemare in judecată a pîrîtei SC TREIRO SRL  Chiajna , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i plătească salariul conform contractului individual de muncă şi sporurile aferente începând cu luna noiembrie 2008 la zi ,sume actualizate cu indicele de inflaţie până la momentul plătii efective ,cu cheltuieli de judecată .

In fapt a arătat că a fost angajatul pârâtei in funcţia de şofer pe autocamion la punctul de lucru din Craiova , şi că , deşi a desfăşurat activitate nu a primit salariul din luna noiembrie 2008 până la zi .

A invocat dispoziţiile art 39 din Codul muncii privind dreptul la salarizare pentru munca depusă , şi art 157 din Codul muncii , potrivit căruia salariul se plăteşte înaintea oricăror alte obligaţii ale angajatorului .

La 4 03 2009 , pârâta a formulat întimpinare in care a solicitat respingerea cererii, arătând că  la 2 12 2008  unitatea a fost sesizată de detectivii particulari angajaţi pentru supravegherea şoferilor că reclamantul şi-a însuşit 15 canistre cu motorină , faptă probată cu înregistrarea video .

Ca urmare in perioada 3 12 2008 – 01 02 2009 contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat in baza art 52 lit a din Codul muncii , pe durata cercetării pentru abaterea disciplinară comisă .

Începând cu 01 02 2009  reclamantul a fost concediat in baza art 61 lit a din Codul muncii .

Pe durata suspendării contractului de muncă nu i se cuvine salariul deoarece nu a muncit, iar după data concedierii nu i se mai cuvine salariul deoarece nu mai este salariatul unităţii .

A depus la dosar copia carnetului de muncă ,convocările la cercetare prelabilă disciplinară nr 1 / 16 12 2008 , nr 2/23 12 2008 , procesul verbal nr 1 / 14 01 2009 , privind rezultatul cercetării prealabile ,decizia nr 22/4 02 2009 de concediere , notificarea privind suspendarea contractului de muncă , plângere penală formulată împotriva reclamantului pentru furt , dovada expedierii convocărilor, a notificării de suspendare , a procesului verbal cu rezultatul cercetării disciplinare , a deciziei de concediere , ştate de plată pentru lunile noiembrie, decembrie, ianuarie,.

La solicitarea reclamantului, instanţa a încuviinţat proba cu un martor , fiind audiat martorul Tudor Costică , in şedinţa publică de la 2 04 2009.

Din oficiu, instanţa a luat un interogatoriu reclamantului, consemnat şi ataşat la dosar din care rezultă că a prestat activitate doar până la data de 2 12 2008.

Prin sentinţa Nr. 1243/ 02 Aprilie 2009 intanta a admis in parte cererea , a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 01 11 2008 – 2 12 2008 , actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective , numai astfel realizându-se acoperirea integrală a prejudiciului produs prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite, iar pentru perioada 3 12 2008 la zi a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând următoarele :

Reclamantul a fost angajatul pârâtei , ca şofer de autocamion , cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată , de la  17 03 2008 până la 01 02 2009 , aşa cum rezultă din carnetul de muncă şi din decizia de concediere nr 22 / 4 02 2009 .

In această calitate a desfăşurat activitate pentru pârâtă la punctul de lucru din Craiova, toată luna noiembrie 2008 şi 2 zile din luna decembrie 2008 aşa cum rezultă din interogatoriul reclamantului , din declaraţia martorului Tudor Costică şi din faptul că pârâta nu a negat acest lucru .

Pentru munca prestată reclamantului i se cuvenea plata drepturilor salariale ( salariul şi sporuri ) in cuantumul prevăzut in contractul individual de muncă în conformitate cu art 154 din Codul muncii .

Potrivit art 163 din Codul muncii, dovada plătii salariului se face prin semnarea statelor de plată sau cu orice alte documente din care să rezulte acest lucru .

Pârâta nu a plătit drepturile salariale cuvenite fapt ce rezultă din împrejurarea că ştatele de plată nu sunt semnate  de salariat , iar unitatea căreia îi revine sarcina probei conform art 287 din Codul muncii nu a făcut dovada plătii cu alte documente ( ordine de plată pe card , documente bancare , etc..).

Ca urmare instanţa va admite in parte cererea , va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 01 11 2008 – 2 12 2008 , actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective , numai astfel realizându-se acoperirea integrală a prejudiciului produs prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite.

Pentru perioada 3 12 2008 la zi, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Pârâta a făcut dovada că de la 3 12 2008 până la 01 02 2009 , contractul individual de muncă a fost suspendat , conform art 52 lit a din Codul muncii ( pe durata cercetării pentru abatere disciplinară , aşa cum rezultă din menţiunile din carnetul de muncă , din notificarea adresată reclamantului , prin care i se aducea la cunoştinţă acest lucru, din convocările  la cercetare prealabilă disciplinară. nr 1/16 12 2008 şi nr 2 / 23 12 2008 , cărora reclamantul  nu le-a dat curs .

Pe durata suspendării contractului de muncă ,sunt suspendate toate drepturile şi obligaţiile părţilor, rezultând din contractul de muncă .

Astfel, reclamantul nu a mai pretat activitate in acea perioadă , aşa cum singur recunoaşte şi cum declară şi martorul şi ca urmare nu are dreptul la salariu. Salariul se cuvine şi se plăteşte numai in măsura in care salariatul prestează activitate aşa cum arată art 154 din Codul muncii potrivit căruia „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse„.

Instanţa nu va reţine afirmaţia reclamantului că nu ar fi avut cunoştinţă de suspendarea contractului, deoarece din notificare şi din convocările trimite se pârâtă , rezultă cert că a ştiut de această situaţie .

Chiar dacă nu ar fi avut cunoştinţă de suspendare , tot nu i s-ar fi cuvenit salariul cită vreme nu a prestat activitate , fapt cunoscut şi acceptat de reclamant.

Acesta nu a fost interesat să afle de ce timp de două luni nu i se cere să facă nimic, nu a acţionat pentru a fi primit la lucru .

După data de 01 02 2009 , data concedierii reclamantului nu i se mai cuvin drepturile salariale deoarece nu mai are calitatea de salariat .

1

Domenii speta

Spete similare