Liberarea provizorie sub control judiciar.

Liberarea provizorie sub control judiciar.

Constată că, prin încheierea de şedinţă din 4 mai 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 563/2006, Tribunalul Braşov a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului L. I., motivând că subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de inculpat, de liberare provizorie sub control judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând, în principal, revocarea arestării preventive, motivând că temeiurile iniţiale au încetat să mai existe, iar în subsidiar, liberarea sa provizorie sub control judiciar, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege în acest sens.

Recursul este nefondat.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 11 ianuarie 2006 pentru săvârşirea a şapte infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin.1 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a reţinut că, în perioada decembrie 2004 – decembrie 2005, sub pretextul că le poate facilita îndeplinirea unor servicii prin intermediul unor funcţionari publici, pe lângă care ar avea influenţă, a pretins şi primit de la şapte persoane diferite sume de bani în valută şi lei, obţinând în total 1.550 euro, 150 dolari SUA şi 1.350 lei RON. Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute în art.148 lit. e şi h Cod procedură penală, respectiv din datele existente rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârşi alte infracţiuni şi pentru infracţiunile săvârşite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Faţă de numărul mare al infracţiunilor săvârşite, de natura acestora şi impactul lor în rândul opiniei publice, este evident că sunt întrunite condiţiile de existenţă a cazurilor prevăzute în art.148 lit. e teza a II-a şi lit. h Cod procedură penală, temeiuri care nu s-au schimbat şi nu au încetat să existe, timpul scurs de la data luării arestării şi până în prezent nefiind de natură a dilua pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Potrivit art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă, printre altele când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni.

Deşi acest caz de împiedicare a acordării liberării provizorii nu permitea admiterea în principiu a cererii, având în vedere că este identic cu cazul de arestare prevăzut în art. 148 lit. e teza a II-a Cod procedură penală, prima instanţă nu l-a observat şi a  soluţionat cererea în fond, considerând-o neîntemeiată.

Întrucât curtea este sesizată numai cu recursul inculpatului, fiind ţinută de efectul neagravării situaţiei în propriul recurs, prevăzut de art.385/8 Cod procedură penală, va analiza, la rândul ei, pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Liberarea provizorie sub control este incompatibilă cu cazul de arestare prevăzut în art. 148 lit. h Cod procedură penală, întrucât obligaţiile de respectat, prevăzute în art. 160/2 alin. 3 Cod procedură penală, pe care instanţa le poate impune inculpatului nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.

Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

(Decizia penală nr.275/R din 12 mai 2006 )

Domenii speta

Spete similare