Inadmisibilitatea acţiunii în revendicare după apariţia Legii nr. 10/2001, viziune asupra acesteia prin prisma practicii cedo. Respectarea regulii unanimităţii în promovarea acţiunii în revendicare. Calitatea de succesor al proprietarului tabular do...

Inadmisibilitatea acţiunii în revendicare după apariţia Legii nr. 10/2001, viziune asupra acesteia prin prisma practicii CEDO. Respectarea regulii unanimităţii în promovarea acţiunii în revendicare.

Calitatea de succesor al proprietarului tabular dovedită printr-un act oficial emanând de la autorităţile altui stat (Element de extraneitate şi incidenţa Legii nr. 105/1992).

Prin cererea conexă nr.15770/2002 reclamantul G.J.M. a chemat în judecată pârâţii Municipiul Braşov, prin primar, SC RIAL SRL; C.G., C.E., C.C., C.D., G.C.T. şi G.C.M., solicitând ca instanţa  să constate că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, să admită cererea în revenidcarea imobilului în litigiu şi evacuarea pârâţilor din imobil; cu cheltuieli de judecată. De precizat că prima instanţă a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr.6900/2002 prin încheierea de şedinţă din 31.01.2003 (fila 132 din dosarul primei instanţe).

Conform extrasului de carte funciară imobilul înscris în CF 21600 Braşov  nr. top 2068/11/1/2/2 – casă de cărămidă cu subsol, parter şi etaj  – cu teren de 525,6 mp este proprietatea  tabulară a numitei G.V.L., născută A. – mama reclamantului, cu titlu de drept  cumpărare şi donaţie (act 6026/36 şi 7911/39 CF).

Reclamantul a solicitat să se constate că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, obligarea pârâţilor să-i predea în deplin proprietate imobilul şi evacuarea pârâţilor, cumpărători în baza Legii nr. 112/1995.

 Faţă de aceste petite, apelanţii pârâţi C. au invocat în cererea de apel excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, arătând că acesta nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitor.

Prin decizia civilă 376/2005 pronunţată de Tribunalul Braşov secţia civilă a dispus următoarele:

S-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei G.V.L. şi în consecinţă:

S-au admis apelurile declarate de apelantul reclamant G.J.M.  şi apelanţii pârâţi C.G.S., C.F., C.S. şi C.R. împotriva sentinţei civile nr.11115/12.12.2003 a Judecătoriei Braşov pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.C. şi C.D. în contradictoriu cu pârâţii SC RIAL SRL şi Municipiul Braşov prin primar şi în consecinţă:

S-a constatat că între reclamanţi şi pârâta SC RIAL SRL a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.21839/21.03.1997 având ca obiect apartamentul nr. 2 din  imobilul înscris în CF nr.21600 Braşov nr.top 2068/11./1/2/2.

S-au respins restul pretenţiilor formulate în contradictoriu cu pârâta G.V.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

S-a respins cererea reconvenţională  formulată, precizată şi completată de G.J.M. în contradictoriu cu pârâţii reconvenţionali Municipiul Braşov, prin primar, SC RIAL SRL, C.G., C.E., C.C., C.D., G.C.T., G.C.M., C.G.S., C.F., C.S. şi  C.R., ca fiind formulată de o terţă persoană în privinţa căreia nu a intervenit o transmisiune legală a drepturilor procesuale de la pârâta iniţială G.V.L.

S-a admis în parte cererea conexă din dosarul nr.6901/2002 al Judecătoriei  Braşov, formulată de reclamanţii C.G. şi C.E. în contradictoriu cu pârâţii SC RIAL SRL şi Municipiul Braşov, prin primar, şi în consecinţă:

S-a constatat că între reclamanţi şi pârâta SC RIAL SRL a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.20179/10.09.1996 având ca obiect apartamentul nr.1 din imobilul situat în Braşov, înscris în CF nr.21600 Braşov nr. top 2068/11.1/2/2.

S-au respins restul pretenţiilor formulate în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

S-a anulat acţiunea formulată de reclamanţii C.G. şi C.E. în contradictoriu cu pârâta  G.V.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate  procesuală de folosinţă.

S-a admis acţiunea conexă formulată în dosar nr.15770/2002 de reclamantul G.J.M. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov prin primar, SC  RIAL SRL, C.G., C.E., C.C., C.D., G.C.T. şi G.C.M. şi în consecinţă:

S-a constatat că imobilul situat în Braşov, înscris în CF nr.21600 Braşov, nr. top 2068/11/1/2/2 a fost preluat de stat fără titlu valabil, autoarea reclamantului, G.V.L., păstrându-şi calitatea de proprietar avută la data preluării.

A obligat pârâţii să predea în deplină proprietate imobilul reclamantului.

S-a dispus evacuarea pârâţilor persoane fizice din imobilul descris mai sus.

s-a respins cererea reclamantului G.J.M. de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

S-au păstrat dispoziţiile primei  instanţe privind respingerea excepţiilor invocate  de reclamanţii C.C., C.D., C.G., C.E. şi de pârâţii G. şi C.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât moştenitorul proprietarului tabular cât şi subdobânditorii care invocă printre alte motive de recurs lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, inadmisibilitatea acţiunii în revendicare după apariţia Legii nr. 10/2001 şi nerespectarea regulii unanimităţii în promovarea acţiunii în revendicare.

În ceea ce priveşte recursul formulat de  recurenţii chiriaşi, având în vedere că sunt identice sub  aspectul criticilor privitoare la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare după apariţia Legii 10/2001 şi  pentru nerespectarea regulii unanimităţii  instanţa va analiza cu prioritate aceste critici  concluzionând în sensul respingerii lor pentru următoarele motive.

Practica CEDO în deciziile recente sprijină foştii proprietari în procesul de  redobândire a imobilelor preluate de stat abuziv cu considerarea că inadmisibilitatea unei acţiuni de drept comun în redobândirea unui astfel de imobil ar echivala cu o încălcare a art.6 din Convenţie.

Este adevărat că imediat după apariţia Legii 10/2001 practica judiciară naţională  s-a cristalizat în sensul considerării ca inadmisibile a  unor astfel de acţiuni, însă date fiind soluţiile CEDO de condamnare a  Statului Român în cazuri de nerestituire a imobilelor  preluate de stat abuziv, s-a constatat cel puţin în cursul anului 2006 o reorientare  a practicii naţionale sub acest aspect, confirmată de soluţii ale Î.C.C.J. în sensul că „interpretarea Legii 10/2001 conduce la concluzia că numai  o acţiune în revendicare împotriva Statului este  inadmisibilă, nu şi cea împotriva chiriaşilor cumpărători în baza Legii 112/1995” (decizia 122/2005 a Curţii de Apel Bucureşti), aşa cum este şi cea dedusă judecăţii în prezentul litigiu.

Justificarea admisibilităţii acţiunii în revendicare  a fostului proprietar  sau a moştenitorilor acestuia împotriva subdobânditorului după apariţia  Legii 10/2001 rezultă din aceea că, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, persoanele îndreptăţite  la restituire trebuie  să urmeze procedura administrativă prevăzută de această  lege specială de separaţie. Această procedură este însă condiţionată de deţinerea imobilului solicitat la data  intrării în vigoare a Legii 10/2001  de una din persoanele juridice prevăzute la alin.1 şi 2 din art.20 din lege.

Ori în speţă, la data intrării în vigoare  a Legii 10/2001 (14.02.2001) imobilul revendicat  din Braşov,  nu mai era deţinut de una din persoanele juridice prevăzute de lege, întrucât fusese anterior  înstrăinat chiriaşilor reclamanţi din acţiunea 6900/2002 şi acţiunea conexă 15770/2002  înregistrată la Judecătoria Braşov conform contractului de vânzare-cumpărare 21839/21.03.1997 şi respectiv 20179/19.09.1996.

În consecinţă acţiunea în revendicare este admisibilă, dispoziţiile art.46 Legea 10/2001 neexcluzând acţiunea în revendicare a bunului  (Decizia 4202/2005 a Î.C.S.J.).

Faţă de aceste consideraţii excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului G.J.M. este nefondată motivele de recurs formulate sub acest aspect  sunt neîntemeiate.

Cu privire la criticile din recursurile  subdobânditorilor faţă de lipsa calităţii procesuale active a reclamantului G.J.M., se constată că acţiunea în dosarul conex 15770/2002 este formulată de acesta ca  unic moştenitor al proprietarei tabulare G.V.L.

Instanţa de apel şi-a fundamentat respingerea excepţiei pe efectele certificatului de atestare a calităţii de moştenitor 69/2005 dată fiind precizarea de la fila 8 (încheierea din 16.09.2005) din dosarul 1402/2005  al Tribunalului Braşov din care  rezultă că recurentul reclamant nu înţelege să se mai folosească în cauză de înscrisul  defăimat respectiv testamentul L.G.V.  rămânând relevantă în cauză hotărârea Curţii  Superioare a Statului California din 8.10.2002 cu privire la distribuţia finală a averii defunctului.

În cadrul prezentului recurs fiind contestat certificatul 69/2005, recurentul G.J.M. a declarat că îşi justifică calitatea procesuală activă prin această hotărâre  care respectă dispoziţiile Legii 105/1992 fiind apostilată conform  Convenţiei de la Haga şi prezentată în original cât şi în copie legalizată.

Se confirmă prin această hotărâre că asupra averii defunctei, recurentul reclamant a fost  desemnat executor testamentar, împuternicire ce nu a fost revocată şi că „proprietatea bunurilor moştenite este distribuită lui M.J.G., D.B., L.G.K., M.G. şi M.J.G.,  custodele C.G. aşa cum  se arată şi în anexa A „– anexă ce recunoaşte  că  beneficiar al moştenirii este recurentul  reclamant în procent de 60% primind o anumită sumă în dolari, iar ceilalţi moştenitori  au un procent de câte 10% din proprietăţile  defunctei”.

Se precizează că „orice altă proprietate  care ar face parte din moştenire sau care ar putea fi revendicată (ex.imobilul în speţă) va fi distribuită aceloraşi persoane din anexa mai sus amintită”.

Această hotărâre poate produce efecte în cauză. Deşi în hotărâre imobilele din masa succesorală se află pe teritoriul altui stat decât cel românesc, fiind aplicabilă legea locului unde bunul este situat (art.66 Legea 105/1992), totuşi  hotărârea confirmă cu efecte şi asupra raporturilor juridice din  prezenta cauză că recurentul reclamant are vocaţia de a moşteni, face dovada filiaţiei, confirmând calitatea de moştenitor a reclamantului (art.161 Legea 105/1992).

În cauză nu se pune în discuţie legea aplicabilă moştenirii, ci problema dovedirii  calităţii de moştenitor a reclamantului  ca efect  al unui act autentic emis pe teritoriul altui stat.

Or, proba acestei calităţi a fost făcută  de recurentul reclamant în conformitate cu art.161 din Legea 105/1992 în raport cu care „forţa probantă a actului de notorietate este aceea recunoscută de legea locului unde actul a fost întocmit, care prin art.669 Cod civil  echivalează actul de notorietate cu certificatul de moştenitor şi-i acordă putere doveditoare  în privinţa calităţii de moştenitor” (decizia civilă  1142/21.12.2004 Curtea de Apel Bucureşti).

În consecinţă nici aceste motive de recurs nu pot fi primite şi  pentru aceleaşi  argumente instanţa va înlătura ca neîntemeiate şi motivele de recurs cu privire la  prescripţia dreptului de opţiune succesorală a reclamantului, lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.

În legătură cu motivele de recurs invocate de recurenţi faţă de inadmisibilitatea acţiunii în revendicare promovată numai de un coindivizar pe motiv că se încalcă regula unanimităţii, în cadrul acţiunii în revendicare şi evacuare, instanţa constă că şi aceste critici sunt nefondate  pentru următoarele motive:

Chiar dacă susţinerile celorlalţi recurenţi sunt adevărate, în sensul că în afară de recurentul reclamant  există şi nepoţi care au acceptat moştenirea defunctei din Statul California, totuşi  regula unanimităţii prezentei acţiuni nu-i poate fi opusă în scopul respingerii ca inadmisibilă  a acţiunii. Practica şi doctrina de specialitate  recente au prevăzut că „în cazul în care exercitarea prerogativelor dreptului real este încălcată de către un terţ prin luarea abuzivă în  posesie a bunului, oricare dintre coproprietari poate  introduce acţiune în revendicare, în caz contrar, dreptul de proprietate rămânând văduvit de caracterele sale esenţiale – caracter exclusiv şi absolut, iar în cazul în care proprietarul câştigă în revendicare, hotărârea judecătorească  este benefică şi celorlalţi coindivizari” (Revista Dreptul 9/2006).

Pe de altă parte, potrivit Î.C.C.J. – decizia 2330/23.03.2005 – Buletinul casaţiei 1/2006) „acţiunea în revendicare nu va fi respinsă ca inadmisibilă, ci i se va da curs, dacă între  timp ea este confirmată de ceilalţi coindivizari întrucât este  aplicabil principiul  conform căruia  ratificarea valorează mandat”. Ori în speţă  putem interpreta că prin formularea intervenţiei în interesul apelantului formulate în apel de către cele patru nepoate menţionate în anexa A a hotărârii pronunţate de Statul  California de distribuire finală a moştenirii defunctei proprietare tabulare în speţă, prin  care s-a arătat că acestea au cunoştinţă de acţiunea în revendicare şi că îşi dau consimţământul la promovarea şi susţinerea acestei acţiuni până la obţinerea hotărârii judecătoreşti în vederea redobândirii imobilului.

Faţă de aceste considerente se apreciază că nu este inadmisibilă nici o acţiune în administrare  şi dispoziţie întreprinsă de reclamant cu privire la imobilul în cauză, deci nici acţiunea în  evacuare, cu atât mai mult acţiunea în revendicare.

(Decizia civilă nr. 476/R din 30 octombrie 2006 )

Domenii speta

Spete similare