Reducere cuantum despagubiri materiale. Legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.

Prin sentinta penala nr. 121/04.03.2008 a Judecatoriei Sibiu, inculpatul T.R. a fost condamnat, în baza art. 2151 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru savârsirea infractiunii de delapidare.

În baza art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 37 lit. b Cod penal, acelasi inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prevazute de art. 64 lit. a – c Cp.

Sub aspectul laturii civile instanta a admis actiunea civila formulata de partea civila si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 62.697,09 lei cu titlu de daune materiale catre SC P P SRL  reprezentând: - 27.725,29 lei contravaloarea produselor lipsa din gestiunea inculpatului T R si suma de 34.971 lei - diferentele constatate între documentele justificative si cele depuse la contabilitate de catre inculpat ,anulandu-se facturile fiscale

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca inculpatul TR a fost angajat la SC P P SRL  în calitate de agent de vânzari produse textile, conform fisei postului  în baza contractului de munca nr.457492/22.06.2005, cu principale atributii de „a urmari încasarea sumelor datorate de catre clienti si sa ia toate masurile, astfel încât sa nu prejudicieze în nici un fel societatea”.

În perioada iunie-noiembrie 2005 inculpatul T R a ridicat marfa de la sediul societatii comercializând-o fara a elibera facturi fiscale cumparatorilor, sumele de bani încasate fiind însusite si folosite în interes personal de catre acesta. Pentru a acoperi lipsa de gestiune a completat o serie de facturi fiscale si chitante fictive catre diversi clienti ai  SC P P SRL  în care se regasesc înscrise sumele de bani reprezentând valoarea bunurilor vândute în interes personal. Prin aceste modalitati, în repetate rânduri inculpatul si-a însusit produse si sume de bani apartinând partii vatamate  prejudiciind societatea cu suma de 47.653,46 lei. Un exemplar al facturilor si chitantelor fictive a fost depus de inculpat la compartimentul contabilitate al societatii, însa acestea nu se regasesc la clientii înscrisi pe facturi si chitante, sumele de bani mentionate nefiind datorate de acestia din urma.

, Inculpatul încasa contravaloarea produselor livrate în numele SC P P SRL Sibiu de la diverse clienti ai societatii, însa nu a predat sumele respective la casierie.

O alta modalitate uzitata de inculpat consta în încasarea sumelor echivalente marfurilor vândute  eliberând chitante reale clientilor  si predând la compartimentul contabilitate la SC P P SRL  copii falsificate ale chitantelor  respective însotite  de sume mai mici de bani.

Retinând vinovatia inculpatului în savârsirea infractiunii de delapidare si fals în înscrisuri  sub  semnatura privata, fapte savârsite în forma continuata si, aflate în concurs real, instanta de fond a aplicat  acestuia o pedeapsa de 2 ani  închisoare pentru delapidare si 1 an închisoare  pentru fals în înscrisuri sub semnatura privata.

La individualizarea judiciara a pedepsei, instanta de fond a avut în  vedere criteriile art. 72 Cod penal, modalitatea de savârsire a faptelor, prejudiciul  mare de 62.697,09 lei nerecuperat si persoana inculpatului, care  este recidivist postexecutoriu, fiind  condamnat anterior pentru fapte  de acelasi gen si care nu a recunoscut  decât comiterea infractiunii de fals sub semnatura privata.

În schimb, s-a apreciat ca fata de împrejurarile  savârsirii faptei si de datele personale ce-l caracterizeaza pe inculpat, exista suficiente  temeiuri pentru a concluziona ca realizarea scopului pedepsei e posibil si prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

În ceea ce priveste latura civila, instanta de fond  a obligat inculpatul  la plata sumei de 62.697,09 lei catre SC P P SRL Sibiu, reprezentând 27.725,29 lei contravaloarea produse lipsa din gestiune si 34.971 lei  diferenta constatata  între documentele justificative si cele depuse de inculpat la contabilitate.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel inculpatul solicitând în principal, achitarea pentru infractiunea  de delapidare iar în subsidiar , aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu consecinta  respingerii daunelor materiale pretinse de partea civila.

În motivarea scrisa a apelului, inculpatul invoca inexistenta laturii  obiective a infractiunii de delapidare în conditiile în care trebuia clarificata, pe calea unei expertize contabile , problema lipsurilor în gestiune, a raportului dintre  lipsurile constatate în gestiune si, însusirea, folosirea, traficarea bunurilor de catre inculpat.

Cu ocazia dezbaterii apelului formulat, inculpatul a invocat existenta unor avize de retur a marfii care nu au fost semnate de inculpat si, care nu sunt valabile , astfel ca a solicitat înlaturarea acestora.

Examinând sentinta  apelata prin prisma motivelor de apel formulate, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit  dispozitiilor art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, tribunalul constata ca acesta este fondat, si în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala îl va admite desfiintând în parte sentinta apelata, urmând a judeca în fond, pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta penala nr. 121/2008 a Judecatoriei Sibiu, inculpatului i s-au interzis, în baza art. 71 Cod penal, drepturile civile prevazute de art. 64 lit. a – c Cod penal.

Însa potrivit dispozitiilor art. 71 aliniat 2,3 Cod penale si, a Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a – c Cod penal nu se va face  automat, prin efectul legii, ci se va aprecia asupra oportunitatii interzicerii acestor drepturi în functie de criteriile prevazute de art. 71 alin. 3 Cod penal.

Astfel, tribunalul tinând seama de natura faptei savârsite, (o infractiune contra patrimoniului), de gravitatea acesteia ( fapta prezentând  un grad mediu de pericol social) de împrejurarile în care a fost savârsita si de persoana inculpatului care  a mai fost condamnat pentru fapte de acelasi gen, va aprecia ca interzicerea dreptului de a alege, care este  un drept fundamental garantat de constitutie, este excesiva, motiv pentru care va fi înlaturata.

În ceea ce priveste latura civila, tribunalul constata ca, prin sentinta apelata, inculpatul a fost obligat  la plata sumei de 62.697,09 lei  catre partea civila SC Primus Prod SRL  cu titlu de daune materiale, admitând constituirea de parte civila astfel cum a fost formulata, fara a proceda la efectuarea unei expertize contabile în cauza astfel cum s-a solicitat.

În apel, tribunalul a procedat la efectuarea unei expertize contabile ocazie cu care s-a constatat ca, totalul prejudiciului creat partii vatamate prin fapte de natura penala se ridica la suma de 22.370,82 lei . O parte din acest prejudiciu este reprezentat de facturi emise de inculpat care nu fac obiectul  rechizitoriului Prejudiciul reprezentat de aceste  facturi si chitante care nu se regasesc în rechizitoriu  se ridica la suma de 5.060,88 lei, suma care urmeaza  a fi scazuta  din prejudiciul stabilit de expert, de 22.370,82 lei, ramânând  astfel, un prejudiciu real de 17.309,94 lei, la plata caruia va fi obligat inculpatul.

În ceea priveste diferenta de la suma stabilita de expert ca si prejudiciu si, suma  pretinsa de partea civila, tribunalul constata ca, o contributie însemnata la aparitia  debitorilor din facturi neîncasate apartine si partii civile care nu a urmarit încasarea integrala  a facturilor si chitantierelor, fapt ce a determinat reconstituiri de sume si chitante, nu a supravegheat modul de lucru  al inculpatului în perioada de proba si ulterior, si nu a respectat dispozitiile legale privitoare la întocmirea documentelor contabile ( filele 5,8 expertiza).

De asemenea, o contributie importanta la acest prejudiciu l-a avut si întocmirea unui numar  însemnat de avize de însotire a marfii  centralizate ca transfer de marfa din gestiunea magaziei centrale  în gestiunea inculpatului, fara ca aceste avize sa fie semnate  de primire a marfii, aceste avize însumând o valoare de 80.560,27 lei ( fila 5 expertiza), în acest fel fiind vânduta marfa clandestin prin întocmirea  avizelor de retur marfa, situatie ce a devenit necontrolabila ( fila 8 expertiza).

În mod asemanator, la inventarul efectuat în 19.08.2005 asupra stocului de marfa din gestiunea inculpatului, nu s-a stabilit nici o situatie de gestiune, nu s-a stabilit lipsa de 16.355 lei care nu a putut fi contabilizata, situatie în care, la predarea gestiunii, apare lipsa în gestiune per total perioada de gestiune ( filele 10,12 expertiza).

Toate aceste inadvertente si deficiente în activitatea partii civile  nu pot fi imputate exclusiv inculpatului, neputându-se face dovada  existentei unei legaturi de cauzalitate între acest prejudiciu si faptele ilicite ale inculpatului, motiv pentru care, restul pretentiilor partii civile vor fi respinse.

În consecinta tribunalul a redus cuantumul despagubirilor materiale la plata carora a fost obligat inculpatul, catre partea civila, de la 62.697,09 lei la suma de 17.309,94 lei.

Pe cale de consecinta, tribunalul a înlaturat din sentinta apelata si dispozitia privitoare la anularea de chitante: ,  întrucât  nu s-a facut dovada existentei unei legaturi de cauzalitate între sumele cuprinse în aceste facturi si fapta ilicita a inculpatului, astfel încât nu se impune desfiintarea acestor înscrisuri, în baza art. 348 Cod procedura penala.

În schimb, s-a impus anularea, în baza art. 348 Cod procedura penala, a  unor facturil fiscale si chitante fiscale, acestea nefiind anulate de  instanta de fond desi  prin acestea s-a creat un prejudiciu partii civile, inculpatul fiind obligat  la plata sumelor aferente acestor facturi.

Celelalte dispozitii ale sentintei apelate au fost  mentinute.

Desi, în considerentele sentintei apelate  instanta de fond a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, tribunalul a constatat  ca, data fiind  condamnarea anterioara a inculpatului prin sentinta penala nr. 97/2002 a  Tribunalului Timis, nu sunt îndeplinite, în speta, dispozitiile legale privitoare la suspendarea conditionata  sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Pt aceste considerente  tribunalul a admis apelul inculpatului T.B. si a desfiintat in parte sentinta penala nr 121 din 04.03.2008 , pronuntata de judecatoria Sibiu , inlaturand aplicarea pedepsei accesorii prevazuta de art 64 , lit a , teza 1 , cod penal si reducand cuantumul despagubirilor materiale la care inculpatul a fost obligat  sa le plateasca catre partea civila

Domenii speta

Spete similare