Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 6113/ 22 Octombrie 2009 a Judecătoriei SIBIU  a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea D. M.  în contradictoriu cu intimatul Biroul executorului judecătoresc C. I., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi împotriva intimaţilor  M. M. şi R. D. J., ca neîntemeiată.

A fost obligată  contestatoarea la plata către intimata M. M. a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5153/2005 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă prin decizia civilă nr. 444/2006 a Tribunalului Sibiu, imobilul înscris în CF „X"  nr. top 1/A/B/C a fost atribuit copărtaşului R. D. J., iar intimatei M. M. i s-a stabilit un drept de creanţă de 45.000 lei. Cum imobilul fusese deja vândut înainte de pronunţarea hotărârii de către R. D. J., s-a dispus atribuirea imobilului către acesta din urmă,  menţinerea ca valabile a actelor de înstrăinare făcute anterior şi obligarea lui la plata sumei de 45.000 lei. Contestatoarea din prezenta cauza a fost parte în acel dosar de sistare indiviziune şi a avut cunoştinţă de faptul că pentru imobilul în litigiu numitul R. D. J. datorează intimatei M. M. suma de 45.000 lei.

Prin sentinţa civile nr. 469/2007 a Judecătoriei Sibiu s-a admis plângerea formulată de petenta M. M. împotriva încheierii de respingere nr. 24089/2006 şi s-a dispus înscrierea în CF „X” nr. top 1/A/B/C a privilegiului copărtaşului pentru plata sumei de 45.000 lei, conform dispoziţiilor sentinţei civile  nr.  5153/2005 şi a deciziei civile nr. 444/2006.

Intimata M. M. a formulat cerere de executare silită la data de 10.10.2008, iar Biroul Executorului Judecătoresc C. I. a format dosarul execuţional nr. 272/2008, în cadrul căruia a întocmit procesul-verbal de constatare din data de 13.10.2008 stabilind valoarea cheltuielilor de executare la suma de 6442,90 lei.

Ulterior, în acelaşi dosar de executare au fost emise: procesul-verbal de constatare din 20.10.2008 şi procesul-verbal de situaţie din 22.10.2009, precum şi somaţia nr. 272/22.10.2008 prin care debitoarei D. M. i s-a pus în vedere să plătească suma de 63596,76 lei.

Potrivit  dispoziţiilor art. 1737 pct. 3 Cod civil, copărtaşul are instituit de drept un privilegiu asupra bunurilor supuse împărţelii, tocmai pentru a i se garanta plata sumelor de bani datorate în urma partajului de ceilalţi copărtaşi. Bunul supus împărţelii era un bun imobil şi în favoarea intimatei s-a instituit prin lege un privilegiu imobiliar, deci o garanţie cu caracter real, garanţie care urmăreşte şi grevează bunul imobil indiferent în proprietatea cui s-ar afla.

În conformitate cu prevederile art. 1741 Cod civil, copărtaşul privilegiat ca şi creditor al unei sulte, îşi conservă privilegiul prin inscripţia privilegiului în cartea funciară, ceea ce s-a realizat în cauză prin încheierea nr. 47081/2008 CF „X” nr. top 1/A/B/C .

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea D. M. solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestaţiei la executare.

În motivarea recursului arată în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 5153/2005 nu s-a stabilit o obligaţie de plată în sarcina lui D. M. şi nu există titlu executoriu împotriva sa, că actul juridic de vânzare-cumpărare prin care ea a dobândit imobilul nu a fost desfiinţat, că s-a reţinut buna-credinţă neechivocă a recurentei, că ea a achitat integral preţul imobilului cumpărat, astfel încât nu mai poate avea nicio obligaţie de plată către intimata M. M. şi că privilegiul copărtaşului îi este inopozabil deoarece nu a fost notat în cartea funciară anterior dobândirii, de către ea, a dreptului de proprietate. Mai arată că  dispoziţiile privind privilegiul coerezilor nu operează în sistemul de carte funciară şi nu există nici un temei pentru ca sumele datorate de numitul R. D. J. să fie realizate din executarea silită asupra imobilului său.

Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează:

 Executarea silită s-a declanşat în baza privilegiului de care beneficiază coindivizarul şi care-i conferă acestuia dreptul de a urmări bunul asupra căruia s-a făcut partajul, în mâinile oricui s-ar afla, pentru realizarea  creanţei provenind din cota sa parte asupra bunului. În aceste condiţii nu se poate susţine că nu există un titlul executor împotriva contestatoarei, pentru că titlul îl constituie hotărârea judecătorească prin care coindivizarul R. D. J., a fost obligat la sultă, hotărâre care în virtutea privilegiului prevăzut de art. 1737 pct. 3 C. civil poate fi executată împotriva oricărui proprietar al bunului ce a format obiect de partaj.

 Pentru a putea fi exercitate drepturile derivate din calitatea de creditor privilegiat, respectiv pentru ca privilegiul să fie opozabil terţilor, este necesar ca acesta să fie supus formelor de publicitate înainte de dobândirea imobilului de către terţ. În speţă,dobândirea imobilului s-a făcut la un moment în care asupra imobilului nu era notat nici un privilegiu. Nici nu ar fi putut fi notat deoarece la momentul în care contestatoarea şi-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, privilegiul nici nu era născut.

În condiţiile în care contestatoarea a dobândit cu bună-credinţă un drept de proprietate asupra unui imobil cu privire la care în cartea funciară nu figura  înscris nici un privilegiu, drepturile conferite de acesta din urmă nu-i sunt opozabile. Este adevărat că s-ar putea susţine că din moment ce privilegiul este înscris în cartea funciară se prezumă că există şi trebuie să fie opozabil, însă această înscriere s-a făcut în condiţii care nu-l fac opozabil recurentei contestatoare. Astfel, la data la care s-a făcut notarea privilegiului, contestatoarea fiind proprietară a imobilului referitor la care urma să se facă înscrierea, notarea se putea face numai împotriva acesteia şi deci litigiul în care beneficiara privilegiului se plângea împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de notare a acestuia, trebuia purtat şi în contradictoriu cu proprietara. Altfel, hotărârea respectivă nu-i este opozabilă şi este normal să fie aşa pentru că nici unei persoane nu i se poate afecta un drept printr-o judecată, fără ca aceasta să fie parte în litigiul respectiv. Cum notarea privilegiului s-a făcut în condiţiile menţionate, el nu poate fi considerat opozabil contestatoarei aşa încât contestaţia sa era admisibilă.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 şi 3041  Cod proc. civ. s-a admis  recursul,  cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare. Urmare a admiterii  recursului în sensul arătat, în baza art. 274 Cod proc. civ. intimata M. M. a fost obligată  să plătească contestatoarei  500 lei cheltuieli de judecată la fond. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată în recurs, nefiind dovedite.

Domenii speta

Spete similare