Rejudecarea după extrădare

Prin sentinta penala nr. 8 din data de 20 ianuarie 2009, pronuntata de Judecatoria Vatra Dornei în dosarul nr. 1407/334/2009, în baza art.5221 C.pr.pen., s-a respins cererea de rejudecare dupa extradare, formulata de petentul A. V. T., fiul lui …, nascut la data de … în localitatea …., domiciliat în …, în prezent detinut în Penitenciarul Botosani, ca nefondata.

În baza art.1601 C.pr.pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibila.

A fost obligat petentul sa plateasca statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut în esenta ca, prin sentinta penala nr.122 pronuntata în data de 4.04.2007, în dosarul nr.225/334/2007, Judecatoria Vatra Dornei l-a achitat pe inculpatul A. V. T. pentru infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211, alin.2, lit.b) si alin.21, lit.a) C.pen., pentru care a fost trimis în judecata, si a dispus punerea sa în libertate, de îndata, întrucât se afla în stare de arest.

Prima instanta care l-a condamnat pe inculpat este Tribunalul Suceava, ca instanta de apel, care prin decizia penala nr.434 pronuntata în data de 5.11.2007, în dosarul nr.225/334/2007, a dispus ca acesta sa execute 6 ani de închisoare pentru infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211, alin.2, lit.b) si alin.21, lit.a) C.pen., solutie care a fost modificata de Curtea de Apel Suceava, ca instanta de recurs, prin decizia nr.133 pronuntata în data de 17.03.2008, în dosar nr.225/334/2007, în sensul ca inculpatul va executa 5 ani de închisoare pentru infractiunea pentru care a fost trimis în judecata.

Conform art.5221, alin.1 C.pr.pen. ”în cazul în care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului”, astfel ca, având în vedere ca legea nu instituie o obligatie în sarcina instantei de a rejudeca automat o cauza doar pentru ca persoana condamnata a fost extradata în vederea executarii pedepsei, o astfel de cerere trebuie analizata în raport de elementele concrete existente în dosarul cauzei, din care trebuie sa reiasa ca cel condamnat nu a avut la cunostinta ca împotriva sa a fost pusa în miscare o actiune penala, nu a avut aparator ales sau din oficiu care sa-i asigure o aparare calificata în fata organelor judiciare, sau, altfel spus, ca împotriva celui condamnat a fost pronuntata o hotarâre judecatoreasca cu încalcarea drepturilor procesuale recunoscute de lege.

În fata organelor de cercetare penala, precum si în fata instantelor de judecata inculpatului A. V. T. (petentul din prezenta cauza) i-au fost respectate toate garantiile procesuale prevazute de lege, fiind asistat de avocat atât pe parcursul urmarii penale (în momentul aducerii la cunostinta a faptei pentru care este cercetat, în momentul când a dat declaratii, în momentul când i s-a prezentat materialul de urmarire penala), cât si pe parcursul procesului penal.

Faptul ca petentul a parasit tara dupa ce a fost achitat, nu poate conduce la concluzia ca nu a stiut ca împotriva sa se exercita o actiune penala de tragere la raspundere penala pentru faptele de care era acuzat prin rechizitoriul parchetului care i-a fost adus la cunostinta, având în vedere declaratia acestuia data în fata instantei (fila 44 din dosarul de fond).

Instanta constata pozitia nesincera a petentului fata de motivele prezentate în cerere si aspectele mai sus mentionate raportate la declaratia data în cauza de fata si înscrisul depus de acesta la dosar.

Astfel desi acesta a sustinut ca a plecat la munca în Slovacia în data de 29.07.2007, din contactul de individual de munca încheiat cu angajatorul slovac rezulta ca petentul a început munca în data de 5.05.2008, ceea ce înseamna ca, aproape un an de zile a ales sa se sustraga de la judecata si sa nu se prezinte în fata instantei, desi a fost legal citat, la adresa indicata de acesta în dosarul de urmarire penala.

Conform art.70, alin.4 C.pr.pen. inculpatul este obligat sa înstiinteze instanta de judecata, în scris, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal, în vederea citarii si comunicarii actelor de procedura, în caz contrar urmând a se proceda conform art.177 C.pr.pen., astfel ca petentul nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a solicita rejudecarea cauzei pe motiv ca nu a cunoscut ca împotriva sa se continua procesul penal, motiv pentru care instanta, în baza art.5221 C.pr.pen., va respinge cererea de rejudecare dupa extradare, formulata de petentul A. V. T., ca nefondata.

În ceea ce priveste cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a respins ca inadmisibila, având în vedere ca aceasta institutie procesuala este admisibila în cursul urmarii penale si al judecatii, conform prevederilor art.1601 si urm. C.pr.pen., ori, conform celor mai sus mentionate, cererea de rejudecare formulata de petent a fost respinsa ca nefondata, iar petentul se afla în executarea pedepsei stabilite prin decizia nr.133 pronuntata în data de 17.03.2008, în dosar nr.225/334/2007 de Curtea de Apel Suceava.. 

Împotriva acestei sentinte a declarat apel în termen legal petentul A. V. T., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând desfiintarea sentintei si pe fond admiterea cererii de rejudecare, motivat de faptul ca nu  s-a aflat în tara la data judecarii cauzei, precum si admiterea cererii de liberare sub control judiciar.

 Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 371, 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, Tribunalul constata ca prima instanta a facut o analiza riguroasa si temeinica a cererii formulata de catre petentul-condamnat, întemeiata în drept pe disp. art. 5221 Cod procedura penala astfel ca, raportându-se la reglementarile aici înscrise, a pronuntat o solutie corecta, facând o motivare bine argumentata, cu observarea tuturor elementelor circumscrise ariei de interes vizate într-o astfel de procedura, la care Tribunalul achieseaza.

În completarea celor expuse de instanta de fond, instanta de control judiciar va puncta câteva aspecte functie de criticile aduse de catre petentul-condamnat. Asadar, pentru început se evidentiaza ca pentru admisibilitatea unei cereri de rejudecare întemeiata în drept pe prevederile art. 5221 Cod procedura penala se cer a fi îndeplinite  trei conditii esentiale, respectiv: persoana condamnata sa formuleze cerere de rejudecare adresata instantei care a judecat într-un prin grad de jurisdictie fondul pricinii, persoana în cauza sa fi fost judecata si condamnata în lipsa si sa se fi cerut extradarea persoanei condamnate.

Din perspectiva acestor conditii legale nu poate fi sustinut în speta ca inculpatul a fost judecat în lipsa, în conditiile în care a fost prezent la judecata la prima instanta si în cursul urmaririi penale, a dat si declaratii, fiind chiar arestat preventiv în cauza. De asemenea, desi inculpatul a fost achitat de prima instanta, parasirea teritoriului tarii a fost un act voluntar în conditiile în care nu putea ignora caracterul nedefinitiv al sentintei si continuarea procesului penal.

Dreptul persoanei extradate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restrictionat în cazurile în care judecata în lipsa este consecinta renuntarii voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent în instanta pentru a-si face apararile. Astfel, acest drept al inculpatului la redeschiderea procedurii este recunoscut doar în conditiile în care el a lipsit de la judecarea cauzei din motive dincolo de vointa sa, cauze de forta majora sau alte motive întemeiate (a se vedea cauzele Colozza vs. Italia, Demebeikov vs. Bulgaria, Medenica vs. Elvetia, Sejdovic vs. Italia etc.). Daca nu sunt îndeplinite aceste conditii se poate vorbi de o conduita procesuala culpabila a persoanei extradate, care nu poate fi invocata în sustinerea cererii de rejudecare, conduita neprotejata de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala si Conventia pentru extradare.

Sub aspectul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul constata ca în sistemul codului român de procedura penala aceasta institutie opereaza în cazul învinuitului sau inculpatului arestat preventiv, iar în speta petentul se afla în executarea unui mandat emis în baza unei hotarâri definitive. În consecinta, în mod corect a procedat prima instanta la respingerea cererii ca inadmisibila.

Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. tribunalul va respinge apelul declarat de inculpatul apelant A. V. T. împotriva S.p.8 din 20.01.2010, ds.1407/334/2009 al Judecatoriei Vatra Dornei, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obliga inculpatul apelant A. V. T. la plata sumei de 300 lei catre stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justitiei în fondul Baroului Suceava).

Domenii speta

Spete similare