Revendicare imobiliară

Decizie 1801 din 14.12.2010


Prin actiunea civila înregistrata la Judecatoria Cîmpulung Moldovenesc la data de 11 iulie 2007 si precizata ulterior, reclamantii Z. N. si C. au chemat în judecata pe pârâtii C. V. si C. R., solicitând obligarea acestora la a le recunoaste dreptul de proprietate si a le preda posesia terenului în suprafata de 4241 mp pasune împadurita (toloaca) situat în Comuna Izvoarele Sucevei, parcela 1.p O.S. Brodina si obligarea de asemenea a pârâtilor la plata despagubirilor civile reprezentate de contravaloarea materialului lemnos exploatata de pârâti de pe terenul pretins de reclamant precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii reclamantii au aratat ca sunt proprietarii terenului de 1,25 ha pasune împadurita, mostenita de la defunctul T. I. a R., teren din care 4241 mp au fost ocupat si fara nici un drept începând cu luna mai 2003 de catre pârâti, care refuza sa le recunoasca dreptul de proprietate si sa le restituie posesia, pârâtii exploatând material lemnos de pe teren si cauzându-le astfel prejudicii de natura materiala.

Pârâtul C. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului invocând lipsa calitatii procesuale pasive în ce-l priveste cu motivarea ca fiul sau C. R. este cel care poseda terenul din litigiu, în baza contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.1477 din 14 mai 2003 de catre notarul public Fomin Simion, precizând ca el a vândut fiului sau 7600 mp padure din care face parte si suprafata în litigiu de 4241 mp. A mai precizat pârâtul ca sustinerile din actiunea reclamantului nu au corespondent în realitate, ca terenul în cauza provine de la M. I., ca este consemnat în titlul de proprietate 896/2003 si reclamantul pretinde un bun care nu-i apartine.

La termenul din 16 noiembrie 2007 reclamantul Z. N. si-a precizat pretentiile cu privire la despagubirile civile aratând ca solicita cu acest titlu 5000 lei ron, reprezentând contravaloarea materialului lemnos taiat de pe teren de pârât. Cu aceeasi ocazie – prin precizari la actiune – reclamantul a mentionat ca terenul care a apartinut lui M. I. este vecin cu terenul proprietatea lui si ca pârâtii s-au extins peste proprietatea lui mentionând totodata ca el foloseste terenul din 1979 fiind zestrea sotiei sale de la tatal sau T. I..

Urmare a întâmpinarii pârâtului reclamantul si-a precizat pretentiile în sensul introducerii în cauza în calitate de reclamant a sotiei sale Z. C. si în calitate de pârât a lui C. R. (initial acestia nefigurând în actiune introductiva la instanta).

Partile au depus la dosar diverse memorii si precizari.

Pârâtul C. R. a depus si el la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii cu motivarea ca el este proprietarul terenului din litigiu, ca l-a cumparat de la tatal sau, care la rândul lui l-a dobândit de la M. I., conform titlului de proprietate 896/2003 si a formulat totodata cerere reconventionala prin care a solicitat ca Z. N. sa fie obligat sa-i plateasca cu titlu de despagubiri civile suma de 7474 lei ron reprezentând contravaloarea a 14 arbori taiati de pe terenul din litigiu si care îi apartine, în volum de 34,59 mc.

S-au depus la dosar: un plan de situatie invocat în actiunea reclamantului pentru suprafata de 4241 mp cu plan de încadrare în zona, corespondenta între I.T.R.S.V. Suceava si Z.N. cu privire la terenul din litigiu, copie dupa harta cadastrala, contractul de vânzare cumparare 1477 din 14 mai 2003 autentificat, prin care M. I. vinde lui C. R. diverse bunuri între care si suprafata de 7600 mp teren care face parte din suprafata totala de 37.000 mp teren forestier, intrat în proprietatea vânzatorului prin titlul de proprietate 896 din 18.03.2003 emis de Comisia de fond funciar Suceava cu plan de situatie aferent, corespondenta cu Ocolul Silvic Brodina si Politia Izvoarele Sucevei purtata de catre parti, copii dupa documentatia din cererea de fond funciar, act de control de fond din 3 octombrie 2005 încheiat de I.T.R.S.V. Suceava privind pe C. R. pentru teren cumparat de la M. I., documentatie silvica privind arbori exploatati de pe teren, declaratii date la organe de urmarire penala de catre C. V., plângeri si sesizari adresate Parchetului de catre Z. N. si de asemenea ocolului Silvic Brodina, adresa Ocolului Silvic Brodina cu nr.81 din 9.01.2008 conform careia „terenul din litigiu este Izlaz particular cuprins între bornele 5,3,2, si nu face parte din parcela 359 A conform hartii amenajistice U.P.III Brodina de Sus”, extras pentru CF 18 ned.Izvoarele Sucevei, parcela 120/2 padure de 7600 mp intabulata pentru C. R. în baza contractului de vânzare cumparare 1477 din 14 mai 2003 autentificat de BNP Fomin Simion-Radauti, adeverinta privind înregistrarea lui C. R. cu acest teren în registrul agricol, contract prestari serviciu încheiat de C. R. V. cu ocolul Silvic Brodina pentru acest teren, proces verbal de punere în posesie a lui M. I. cu 3 suprafete de teren între care suprafata de 37.000 mp U.P.III u.a.359 învecinat cu C. V., O.S.Brodina si Pârâul Brodina, plan de situatie si de amplasament pentru acest trup de teren, identificat fiind ca facând parte din u.a 359-1 (parcela silvica), declaratii extrajudiciare date de B. P., S. T. si C. V..

Au fost efectuate în cauza doua expertize tehnice pentru identificarea terenului din litigiu, atât sub aspect silvic cât si din punct de vedere al evidentelor de carte funciara de catre expertii Bergheva Gheorghe si Susinschi Florinel.

Au fost audiati la propunerea partilor martorii: P. I., B. P., B.I., M. I., D. P..

Prin sentinta civila nr.571 din 20.04.2010 Judecatoria Cîmpulung Moldovenesc a admis actiunea, în parte si în consecinta a obligat pe pârâtii C. V. si C. R. sa recunoasca reclamantilor Z. N. si Z. C., dreptul de proprietate si sa le predea posesia suprafetei de teren de 3.278 m.p. delimitata din punct de vedere topometric în expertiza Bergheva Gheorghe depusa la dosar si din punct de vedere silvic în expertiza Susinschi Florinel depusa de asemenea la dosar.

S-a respins ca nefondata cererea reclamantilor pentru obligarea pârâtilor la despagubiri civile.

S-a respins ca nefondata cererea reconventionala formulata de pârâtul C. R. pentru despagubiri civile.

Au fost obligati pârâtii  sa plateasca reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 5.000 lei.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Au fost obligati pârâtii C. V. si C. R. sa recunoasca reclamantilor Z. N. si Z. C., dreptul de proprietate si sa le predea posesia suprafetei de teren de 3.278 m.p. delimitata din punct de vedere topometric în expertiza Bergheva Gheorghe depusa la dosar si din punct de vedere silvic în expertiza Susinschi Florinel depusa de asemenea la dosar.

Cu toate ca pârâtul C. R. pretinde ca el este singurul proprietar al terenului din litigiu, instanta s-a pronuntat în ce-l priveste pe pârâtul C. V. întrucât din probe rezulta ca cei doi sunt tata si fiu, ca se ocupa împreuna de terenul din litigiu, astfel încât se impune ca hotarârea sa fie opozabila ambilor pârâti.

Potrivit probatoriului administrat în cauza, rezulta, în raport de înscrisurile de la filele 6, 19, 20, 21, 22, 52-54, ca între parti a existat o stare conflictuala care dateaza de ceva timp, soldata cu diverse plângeri, sesizari si reclamatii, toate referitoare la terenul din litigiu.

Pârâtul C. R. se prevaleaza în justificarea dreptului sau asupra terenului, pe care recunoaste ca îl poseda de un contract de vânzare cumparare conform caruia a cumparat acest teren de la M. I., care la rândul lui l-a dobândit prin titlu de proprietate conform legilor fondului funciar si a fost si pus în posesie.

Reclamantul a sustinut ca terenul din litigiu este o pasune împadurita care constituie zestrea sotiei sale de la tatal sau T. I., ca terenul este proprietate particulara si nu a facut obiectul legilor fondului funciar fiind ocupata în mod nejustificat si nelegal de catre pârâti.

Urmare a identificarii terenului din litigiu, atât de catre expertul topometru Bergheva Gheorghe cât si de catre expertul silvic Susinschi Florinel, conform expertizelor depuse la dosar,, s-a constatat ca terenul din litigiu din punct de vedere silvic, este cuprins între bornele cu nr.5,3,2, teren care, conform hartilor amenajistice – silvice, nu a facut parte din fondul forestier, ci din teren particular, context în care – asa cum confirma de altfel si Ocolul Silvic Brodina prin adresa la care s-a facut referire mai sus – desi în procesul verbal de punere în posesie emis conform legilor fondului funciar pentru vânzatorul M. I., terenul trebuia sa faca parte din u.a.359 A, în realitate, respectiv în teren, suprafata în litigiu nu face parte din aceasta parcela si predarea posesiei catre M. I. a fost eronata fiind facuta pe teren particular.

Potrivit expertizelor efectuate în cauza, s-a stabilit ca se confirma sustinerile reclamantului în sensul ca terenul din litigiu este teren particular care a apartinut lui T. I., autorul reclamantilor.

Mai rezulta din expertizele efectuate în cauza ca exista o problema de identificare în teren a suprafetei reconstituita lui M. I. si care conform documentatiei de punere în posesie (fila 127), facând parte din suprafata de 37.000 mp, acest teren trebuia sa fie pe un alt amplasament decât cel pe care s-a facut efectiv punerea în posesie.

Conform precizarilor intervenite pe parcurs în dosar, terenul revendicat de reclamant este de 0,81 ha, respectiv este mai întins decât suprafata de 0,76 ha, cumparata de pârât de la M. I..

Potrivit mentiunilor de la fila 186 dosar, o suprafata de 0,345 ha cuprins între bornele 5,3,2 nu face parte din terenul fost proprietate a statului si deci nu putea fi reconstituit conform legilor fondului funciar si nici pus în posesie asa cum în mod eronat s-a întâmplat.

Potrivit înscrisului de la fila 2124 dosar si relatiilor de la Institutia prefectului se confirma faptul ca Z. N. detine teren de padure – pasune împadurita - care nu a facut parte din fondul forestier national, teren identificat de expertul topo ca fiind în suprafata de 3278 mp, ocupat de pârâti.

Conform documentatiei existente la dosar rezulta ca reclamantul pretinde teren mai mult decât detine efectiv pârâtul si în acest context, fiind dovedite pretentiile reclamantului cu restrângerea la suprafata identificata prin expertiza, astfel s-a admis în parte actiunea, în limita suprafetei de 3278 mp delimitata din punct de vedere topometric de expertul Bergheva Gheorghe si din punct de vedere silvic Susinschi Florinel, teren detinut nelegal de pârâti si pe care acestia au fost obligati sa-l predea reclamantilor si sa le recunoasca dreptul de proprietate.

S-a aratat  ca nu poate fi imputat reclamantului faptul ca punerea în posesie pentru terenul cumparat de pârâtul C. R., este partial eronata, pe teren care nu a fost niciodata sub bornele silvice.

În consecinta, actele care atesta proprietatea pârâtilor pentru suprafata de 3278 mp identificata prin expertiza topo, nu corespund cu amplasamentul pe care acestia îl detin în mod efectiv în teren si care se suprapune peste terenul proprietatea reclamantilor.

Conform expertizei topo se concluzioneaza ca planul de situatie de care se prevaleaza pârâtul a fost realizat fara o identificare concreta în teren si ignorându-se limitele parcelelor silvice si cadastrale.

Chiar daca pârâtul s-a intabulat cu terenul, pentru suprafata identificata în ambele expertize(existând niste mici diferente ca întindere dar care nu sunt semnificative) intabularea acestuia este eronata si eroarea deriva din documentatia de punere în posesie si de reconstituire a dreptului de proprietate pentru vânzatorul M. I., partial eronata.

In acest context instanta a apreciat  ca pârâtul nu are titlu valabil pentru cei 3278 mp ocupati din terenul reclamantului si care trebuiau sa-i fie predati lui M. I., conform legilor fondului funciar si pe cale de consecinta si cumparatorului C. R., pe un alt amplasament.

Conform probatoriului administrat în cauza a rezultat ca cererea reclamantilor pentru obligarea la despagubiri civile a pârâtilor pentru arbori exploatati de pe teren apare ca nefondata, având în vedere ca din probatoriu rezulta ca pârâtii nu au taiat material lemnos de pe terenul din litigiu, cei 14 arbori taiati fiind taiati chiar de Z.N..

De asemenea apare ca nefondata cererea pentru despagubiri civile formulata de C. R. împotriva lui Z. N., având în vedere ca cei 14 arbori exploatati provin de pe terenul proprietatea lui si nu a pârâtului C. R..

Asa fiind, au fost respinse ca nefondate atât pretentiile reclamantilor cât si pretentiile pârâtilor cu privire la despagubirile civile, context în care nici taxele de timbru achitate pentru aceste despagubiri nu au fost luate în considerare la calculul cheltuielilor de judecata.

Referitor la cheltuielile de judecata pretinse în cauza, în raport de solutia mai sus, având în vedere faptul ca reclamantul justifica cheltuieli cu plata onorariului de avocat, contravaloarea expertizelor topo si silvica, deplasari la sediul instantei si parte din taxa de timbru achitata, potrivit art.274 cod procedura civila instanta i-a obligat pe pârâti sa plateasca reclamantilor cu acest titlu suma de 5.000 lei.

Împotriva sentintei au formulat  recurs reclamantii si pârâtul C. R..

În motivare, pârâtul-reclamant a aratat ca reclamantul nu are calitate de proprietar neposesor. Asa cum arata în cerere, el îsi întemeiaza pretentiile pe o adresa de la ITRSV Suceava. Or, o simpla adresa nu poate face în niciun mod dovada dreptului de proprietate. Din extrasul din legea cadru, în care se indica fara  echivoc ca, în caz de litigiu, un înscris care dovedeste dreptul de proprietate nu poate fi combatut decât de un înscris cu aceeasi valoare probatorie. Proprietarul acestei suprafete de teren padure de 4241 m.p. este el, C. R..

Arata ca a cumparat , prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1477 din 14.05.2003 , la B.N.P Fomin Simion, suprafata de 7600 m.p., teren forestier, situat în extravilanul comunei Izvoarele Sucevei, Ocolul Silvic Brodina, de la numitul M. I.. Din acest teren fac parte si cei 4241 m.p. solicitati de catre reclamant, ca el, pârâtul este  adevaratul proprietar al terenului, cumparând imobilul de la fostul proprietar, conform titlului de proprietate nr.896/2003.

Întrucât  în cauza nu sunt date conditiile admisibilitatii actiunii în revendicare, reclamantul neavând calitatea de proprietar neposesor, solicita respingerea actiunii ca nefondata.

Mai arata ca, instanta de fond a motivat hotarârea pe concluziile confuze ale celor doua expertize,faptul ca reclamantul nu si-a justificat titlul de proprietate a facut ca proba cu expertiza sa nu fie utila în cauza, aceste expertize tergiversând doar solutionarea cauzei. Prima instanta trebuia sa se limiteze doar la a verifica daca reclamantul îsi justifica dreptul de proprietate pe baza înscrisurilor, expertizele nefiind necesare, din moment ce reclamantul nu a indicat un mod derivat sau originar de dobândire a dreptului de proprietate.

Reclamantul Z. N. este un individ fara scrupule, cu care a avut numeroase conflicte, întrucât a intrat de mai multe ori pe suprafata lor de teren în scopul sustragerii de material lemnos.

În ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de el, solicita admiterea recursului si sa fie obligat reclamantul-pârât Z. N., la despagubiri civile în cuantum de 7474 ron, reprezentând c/val pagubei pricinuita de taierea a 14 arbori cu un volum de 34.59 m.c.  de pe suprafata terenului aflat în proprietatea sa.

În fapt, asa cum rezulta din sesizarea Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.7608, numitul Z. N. , se face vinovat de taierea ilegala de arbori nemarcati din suprafata de teren aflata în proprietatea privata a sa, paguba fiind cuantificata la 7474 ron. Din actele de control si sesizarea mentionata care indica fara dubiu ca reclamantul pârât Ziub Nicolae i-a cauzat un prejudiciu cert printr-o fapta ilicita, aceste aspecte fiind confirmate si de martorii Berla Pavel si Buceac Ion, ambii din com.Izvoarele Sucevei, sat Brodina deSus,jud.Suceava.

În motivare, reclamantii recurenti au aratat ca  , în realitate, pârâtii le-au ocupat 8100 m.p. si nu numai 3278 m.p., cum în mod gresit s-a aratat în sentinta. În mod gresit instanta de fond a respins ca nefondata cererea lor pentru obligarea pârâtilor la plata despagubirilor civile. În realitate, pârâtii le-au sustras lemnul de pe terenul proprietatea lor, intrând abuziv pe terenul proprietatea lor.

În drept, au invocat prevederile art.299-316 Cod procedura civila.

Reclamantii recurenti au formulat întâmpinare, în care au solicitat respingerea recursului pârâtului, ca nefondat.

Au aratat ca, terenul proprietatea lor nu a fost nationalizat , nu a facut parte din terenul proprietatea statului ,  nu putea fi reconstituit conform legilor fondului funciar si nu putea fi pus în posesie altor persoane asa cum eronat s-a întâmplat prin planurile de situatie întocmite.

Înainte de aparitia Legii 1/2000 ei, reclamantii, mosteneau suprafata de teren împadurita ce a apartinut lui T. I. si se învecinau pe una din laturi cu pârâtii. Situatia s-a schimbat dupa aparitia Legii 1/2000, contractele încheiate între pârâti , care le-au ocupat o suprafata din cei 81 de ari , respectiv suprafata de 3278 m.p., iar ulterior i-au ocupat întreaga suprafata de 81 ari pe care ei o revendica .

Expertizele efectuate dovedesc ca pârâtii le ocupa suprafata de teren revendicata, ca acestia cunosteau în momentul cumpararii terenului ca suprafata de 3278 le apartinea reclamantilor cu acte autentice, facând parte din trupul lor de proprietate, cu toate acestea au acceptat, iar ulterior le-au ocupat suprafata de 81 de ari, trecând la recoltat masa lemnoasa.

Expertizele efectuate au încercat sa demonstreze în primul rând ca prin planul de situatie întocmit lui M. li s-a încalcat proprietatea pentru suprafata de 3278 m.p. teren ce nu a facut obiectul vreunei legi a fondului funciar, aceasta fiind proprietatea lor, fiind mostenire fara sa fi fost nationalizata. Restul suprafetei pâna la 81 de ari a fost ocupata de cei doi pârâti ,  în mod abuziv.

Desi legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fata instantei si nu a formulat întâmpinare.

S-au depus la dosar înscrisuri.

Examinând recursurile ce se subsumeaza prevederilor art.304 pct.9, 3041 Cod procedura civila, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei recurate si a criticilor invocate, tribunalul retine urmatoarele:

Actiunea în revendicare reprezinta actiunea proprietarului neposesor îndreptata împotriva posesorului neproprietar.

Astfel, reclamantul trebuie sa justifice dreptul sau de proprietate cu dovezi, conform art.1169 Cod civil.

În speta, reclamantii recurenti invoca un drept de proprietate, aratând ca terenul în litigiu, padure, nu a fost nationalizat, fiind zestrea reclamantei de la tatal sau T. I., zestrea a fost data verbal si prin înscrierea în registrul agricol al comunei.

Deci, reclamantul recurent nu este proprietar, întrucât se invoca zestrea sotiei de la parintii ei, putând fi eventual terenul acesteia. Nu se face dovada proprietatii nici în beneficiul acesteia : s-au depus adeverinte si adrese care însa nu fac dovada dreptului de proprietate având eventual rol de evidente.

Se invoca dobândirea dreptului de proprietate de la T. I., fara însa a se dovedi proprietatea acestuia conform art.1169 Cod civil.

Se invoca, asa cum rezulta din actiune (f.2 prima instanta), în principal, adresa Primariei Comunei Izvoarele Sucevei nr.1268/2007 (f.5, prima instanta), însa aceasta atesta doar evidenta în registrul agricol, fara a face în sine dovada dreptului de proprietate.

Mai mult, se invoca înzestrarea reclamantei, ceea ce presupune o donatie, si deci întocmirea unui înscris autentic, cu atât mai mult cu cât obiectul acesteia ar fi un teren, transmiterea terenurilor fiind conditionata de forma autentica „ad validitatem”, adica sub sanctiunea nulitatii absolute.

Astfel, nu s-a facut nici dovada translatiei dreptului de proprietate de la T. I. la reclamanti.

Reclamantii recurenti invoca concluziile expertizei topo, care însa nu poate atesta dreptul de proprietate în lipsa unor dovezi în acest sens. Nici înscrisurile depuse la dosar  nu fac dovada dreptului de proprietate pentru reclamanti ( adeverinte, adrese, planuri de situatie, etc...).

Astfel, în mod gresit a fost admisa revendicarea formulata de reclamanti, nejustificându-se nici admiterea cererilor accesorii ( pentru despagubiri si cheltuieli de judecata), fata de principiul „ accesoriul  urmeaza soarta principalului ”.

Reclamantul recurent invoca sentinta penala nr.293/2006, a Judecatoriei Cîmpulung Moldovenesc, prin care a fost condamnat pentru savârsirea infractiunii prev.de art.32 alin.3 Legea 120/2004, retinându-se ca arborii taiati îi apartin, însa aceasta sentinta nu este opozabila pârâtului-recurent, deci nu poate fi retinuta în prezentul litigiu civil.

În schimb, pârâtul-recurent face dovada dreptului de proprietate, conform contractului de vânzare-cumparare, autentificat sub nr.1477/2003 (f.15 prima instanta) si titlului de proprietate nr.896/2003 (f.201,prima instanta) al vânzatorului fiind înscris în cartea funciara (f.103, prima instanta), înscriere care genereaza în favoarea acestuia o prezumtie de proprietate conform art.30 al.1 Legea 7/1996, care nu a fost rasturnata în speta.

Reclamantii-recurenti contesta dreptul de proprietate al pârâtului-recurent si invoca preferabilitatea dreptului lor de proprietate.

Nu se poate proceda la compararea drepturilor partilor si stabilirea preeminentei în favoarea uneia dintre parti, atât timp cât nu s-a dovedit dreptul de proprietate al reclamantilor, asa cum s-a aratat mai sus. Doar ca s-ar fi produs asemenea dovezi se putea proceda la compararea drepturilor, cu care ocazie s-ar fi verificat situatia juridica a terenului daca a fost sau nu supus nationalizarii,valabilitatea titlului de proprietate emis vânzatorului M. I., verificarea vechiului amplasament al acestuia, etc...

În cauza, conform art.1169 Cod civil s-a dovedit doar dreptul de proprietate al pârâtului-recurent, astfel ca, se va retine în beneficiul acestuia calitatea de proprietar.

În consecinta, acestuia i se cuvin despagubirile solicitate prin cererea reconventionala , reprezentând contravaloarea arborilor taiati de reclamant de pe terenul sau, fapta atestata de actul de control nr.7611/2005 si documentatia aferenta (f.47 si urm, prima instanta), din care rezulta si contravaloarea arborilor taiati. De asemenea, în baza art.274 Cod procedura civila se vor acorda acestuia si cheltuielile de judecata.

În consecinta, în baza art.312, al.1,2,3 Cod procedura civila, tribunalul va  respinge recursul reclamantilor, va admite recursul pârâtului C. R., va modifica în parte sentinta recurata în sensul ca, va respinge actiunea principala, fata de pârâtul C. R., ca nefondata, va admite cererea reconventionala formulata de pârâtul C. R., va obliga reclamantul pârât  Z. N. sa plateasca pârâtului reclamant C. R. suma de 7474 lei despagubiri civil,va obliga pe reclamantul pârât Z. N. sa plateasca pârâtului reclamant C. R. 531 lei cheltuieli de judecata , va respinge cererea de  obligare la cheltuieli de judecata a pârâtului reclamant C. R. catre reclamanti, ca nefondata mentinând celelalte dispozitii ale sentintei, care nu sunt contrare prezentei decizii.