Pretenţii

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal sub nr. 3028’/86/2010 din data de 17.03.2010, reclamantul T.R. a chemat în judecata pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Suceava - Administratia Finantelor Publice Suceava solicitând: 1) obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de poluare în valoarea de 883 lei, conform chitantei TS4 A nr. 9319287 2) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, în primul rând,  la data de 10.08.2009 a achizitionat un autoturism marca VOLKSWAGEN cu numarul de identificare WVWYYY1HYSP242713, an fabricatie 1995, care a fost adus din Germania. În baza contractului de vânzare-cumparare, reclamantul a demarat procedura înmatricularii autovehiculului în România, înmatriculare ce a fost conditionata de achitarea unei taxe speciale de poluare, taxa ce rezulta din prevederile OG nr. 50/2008.

Potrivit reglementarii legale în vigoare la data importului autoturismului, taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei înmatriculari în România a unui autoturism sau autovehicul comercial astfel ca s-ar pastra conceptul de „taxa de prima înmatriculare”, instituit initial prin prevederile art. 2141 – 2143 cod fiscal, care au fost declarate de instantele românesti ca fiind neconforme cu dispozitiile art. 90 din Tratatul UE.

În al doilea rând, taxa de poluare instituita prin dispozitiile legale amintite este contrara reglementarilor internationale în materie si, în mod expres, dispozitiilor art. 25, 28 si art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene, deoarece taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeana si reînmatriculate pentru prima data în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o noua înmatriculare taxa nu mai este perceputa. Dispozitiile comunitare amintite anterior prevad ca „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Prevederile mentionate în Tratat limiteaza libertatea statelor în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea unor taxe discriminatorii si protectioniste. Este interzisa în mod expres discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare provenind de pe piata interna.

Scopul general al art. 90 este acela de a sigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, în comparatie cu produsele interne.

În al treilea rând, conform reglementarii interne, taxa de poluare prevazuta în ordonanta de urgenta a guvernului din 18.02.2009 se datoreaza cu ocazia primei înmatriculari în România a unui autoturism sau autovehicul comercial.

Aceasta taxa este discriminatorie si contrara dreptului comunitar deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxa pentru autovehicule produse si înmatriculate ori reînmatriculate în tara noastra, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România dupa aducerea acestora, constându-se o diferenta de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozitiilor mentionate din Tratatul C.E.E. Aceste dispozitii se opun unei taxe speciale de prima înmatriculare pentru achizitiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul national, astfel încalcându-se principiul libertatii circulatiei marfurilor – adica dezavantajeaza direct sau indirect masinilor din celelalte tari membre U.E. în competitia cu produsele autohtone similare.

În al patrulea rând, prin aceasta taxa s-a încalcat Tratatul Comunitar European, art. 90, paragraful 1, prin aceea ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor similare nationale.

S-au încalcat, de asemenea, si prevederile art. 148 alin. 2 din Constitutia României, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Legal citata, prim pârâta nu a formulat întâmpinare si nici nu a desemnat un reprezentant în fata instantei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul, pentru înmatricularea  unui autoturism marca Volkswagen, achizitionat în cursul anului 2009 din Germania,  a achitat la Trezoreria Suceava, suma de 883 lei reprezentând taxa de poluare, conform chitantei seria TS4 A nr. 9319287.

Prin cererea de chemare în judecata reclamantul a invocat incompatibilitatea dreptului national, OUG nr. 50/2008 cu dispozitiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 din TCE.

Se cuvine pentru început sa stabilim locul pe care dispozitiile art. 90 alin. 1 CE îl ocupa în sistemul prevazut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanima a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23 -25 TCE, respectiv  realizarea unei uniuni vamale si a unei piete unice.

Asadar, daca art. 23 stabileste faptul ca sunt interzise, în relatiile dintre statele membre, taxele vamale la import si export si oricare alte taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea interna discriminatorie. Mai exact, asa cum a aratat Curtea Europeana de Justitie în cauza C- 393/04 si C¬41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 ,,art. 90 reglementeaza dispozitiile referitoare la stabilirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre".

Aceasta nu înseamna ca statele membre trebuie sa adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta sa se aplice fara discriminare produselor similare importate.

Taxa de poluare introdusa prin dispozitiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranitatii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în aceasta cauza nu poate  fi decât verificarea identitatii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralitatii taxei.

Iar aceasta analiza nu poate sa înceapa decât de la a observa ca, verificarea neutralitatii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, carora deja le-a fost aplicata taxa. Aceasta pentru ca, asa cum afirma Curtea Europeana de Justitie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi si C-333/2005, "o comparatie cu autoturismele second-hand plasate in circulatie in statul membru inainte de intrarea in vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre sa introduca noi impozite sau sa schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Si nu este inutil de observat ca aceasta hotarâre a Curtii a fost pronuntata la cererea unei instante din Ungaria, tara care, la data intrarii în UE, se afla în aceeasi pozitie ca si România, aceea de a nu  fi avut anterior o taxa de prima înmatriculare (sau echivalenta), asa încât valoarea reziduala a acesteia sa fie inclusa în pretul autoturismelor aflate în circulatie cu care intra în concurenta autoturismele second-hand nou importate (acestea din urma fiind dezavantajate prin faptul ca includ valoarea reziduala a taxei, având teoretic un pret mai ridicat).

Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozitiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România si cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 si nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008 supuse taxei de prima înmatriculare.

În cadrul acestei analize trebuie precizat ca, la data la care reclamantul  a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. II din OUG nr. 218/2008 care dispun  ca „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele NI cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008."

Printre argumentele care au stat la baza adoptarii acestei masuri legislative se afla protejarea pietei interne prin" pastrarea locurilor de munca în economia româneasca, iar un loc de munca în industria constructoare reprezinta patru locuri de munca în industria furnizoare", asa cum rezulta din preambulul OUG nr. 218/2008.

De asemenea, scopul protejarii pietei interne de autovehicule rezulta implicit din faptul ca în România, piata este dominata de producatorii autovehiculelor ale caror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.

În aceasta modalitate de reglementare, prin modul în care este formulata legislatia româneasca, se urmareste un efect protectionist la nivelul industriei nationale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudenta constata a Curtii de Justitie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferentiata a unor produse similare, cu conditia ca aceasta sa se bazeze pe criterii obiective si sa nu aiba ca efect protejarea productiei nationale.

În urma cerintei de "prima înmatriculare" toate masinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intra direct pe piata masinilor de ocazie din România, circula fara sa fie impuse taxei de poluare.

 Aceasta masura a fost prelungita cu 45 de zile prin OUG nr. 117/29 decembrie 2009.

Pe de alta parte, autovehiculele de o calitate asemanatoare, care urmeaza sa fie înregistrate în România în aceeasi perioada, dar nu pentru prima data, si care intra în concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supune unei taxe substantiale.

Pentru aceste considerente, tribunalul constata ca actuala forma de reglementare nationala a taxei de poluare, conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, însa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, încalca dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.

De altfel, cu aceeasi argumentare, Comisia Europeana a transmis României o "scrisoare de somare" ca prima etapa a procedurii de încalcare a dreptului comunitar prevazuta de art. 226 din Tratatul CE.

Jurisprudenta Curtii de Justitie Europene - cauza Costal Enel (1964) ¬a stabilit ca legea care se îndeparteaza de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii însasi sa fie pusa la îndoiala. Mai mult aceeasi decizie a definitivat relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre, aratând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare în fata dreptului national.

De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit ca judecatorul national  este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminare acestora pe cale administrativa sau unei alte proceduri  constitutionale.

Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca cererea reclamantului de restituire a contravalorii taxei de poluare este întemeiata, fiind perceputa cu încalcarea dispozitiilor art. 90 alin. 1 din TCE, motiv pentru care o va admite, în sensul obligarii pârâtei la plata catre reclamant a sumei de 883 lei.

Cu privire la dobânda  legala fiscala solicitata, aceasta se aplica în baza art. 124 Cod procedura  fiscala, care stipuleaza ca pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda care este la nivelul majorarilor de întârziere prevazute de acest cod si care se calculeaza din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dupa caz.

În speta, se aplica termenul prevazut la art. 70 alin. 1 din OG nr. 93/2002 potrivit caruia, cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de organul fiscal în 45 de zile de la înregistrare.

Pentru cele ce preced, instanta urmeaza a admite solicitarea formulata de reclamant privind obligarea pârâtei la acordarea dobânzii legale calculate în conformitate cu dispozitiile art. 124 alin. 2 Cod procedura civila.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila va fi obligate pârâta, care au cazut în pretentii, la plata sumei de 42 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare