Revendicare

Prin cererea adresata Judecatoriei Falticeni la 16 decembrie 2005 reclamanta M. A. a chemat în judecata pe pârâtii C. C. L.,  I. V. si S. J. solicitând obligarea primilor doi pârâti sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.500 mp teren intravilan situat în parcela nr. 30 în suprafata de 5.022 mp din tarlaua „Tarincuta” si stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati pe locul vechiului amplasament, deoarece pârâtii prin depasirea liniei de hotar au ocupat o fâsie de teren din lotul sau.

 A solicitat de asemenea sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1271/21.04.2005 încheiat între pârâtii C. C. L. si I. V., în calitate de cumparatori si pârâta S. J., în calitate de vânzatoare deoarece acesta a vândut aproximativ 1.500 mp din terenul sau.

În motivare a aratat ca este proprietara suprafetei de 5.022 m.p. aflata în tarlaua „Tarincuta”, parcela 30, aflata în intravilanul Municipiului Falticeni, din care ½ a dobândit-o prin înzestrare de la parinti si ½ prin act de vânzare-cumparare.

Pentru aceste terenuri i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991 si i s-a eliberat T.P. nr. 1395/1996 pentru trupul de 5.022 m.p

În urma partajului succesoral dupa parinti, acest loc a ramas în proprietatea sa.

Cu prilejul aceluiasi partaj succesoral, în vecinatatea parcelei sale, a primit pârâta S. J., suprafata de 1 ha, care în realitate însuma doar 0,85 ha, asa cum a rezultat si din raportul de expertiza judiciara întocmit în dosarul de partaj (2440/2002 al Judecatoriei Falticeni).

Desi au cunoscut despre aceasta lipsa, mostenitorii au tranzactionat si au acceptat ca S. J. sa primeasca 1 ha conform T.P. nr. 2035/2002, urmând ca aceasta sa rezolve cu privire la diferenta de 1.500 m.p. cu organele în drept, abilitate pentru aplicarea Legii 18/1991.

Partajul a ramas definitiv prin Decizia nr. 2044/29.06.2004 a Curtii de Apel Suceava, pârâtei S. J. revenindu-i parcela de 1,00 ha, desi îi lipseau 1.500 m.p. si fara a rezolva aceasta problema, s-a grabit si a înstrainat parcela de 1,00 ha în cote egale de ½ pârâtilor I. V. si C. C. L..

La întocmirea actelor de vânzare-cumparare si celor pentru intabulare, diferenta de 1.500 m.p. s-a completat si masurat din suprafata de teren a sa (a reclamantei) de 5.022 m.p.

În temeiul art. 115-118 Cod procedura civila, pârâtii C. C.- L. si I. V., au formulat întâmpinare (filele 21-13) prin care au solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, din urmatoarele motive:

Prin  contractul de vânzare - cumparare nr. 1271/21.04.2005 încheiat la B.N.P. Dragos Nicolae Apostol, au cumparat în cote egale de câte ½ suprafata de 10.000 m.p. (1,00 ha) intravilan pe raza municipiului Falticeni, în parcela „Tarincuta 30” cu vecinii: mostenitori T., drum exploatare si M. A. pe doua laturi, identica cu parcela 1 A , nr. Cadastral al corpului de proprietate 3361 al comunei cadastrale Falticeni, si suprafata de 3600 m.p. teren arabil, intravilan în parcela „Tarincuta 30” pe raza municipiului Falticeni, cu vecinii: hotar comuna Radaseni, I. C., str. Ion Creanga si N. N., identica cu parcela 1 A, nr. Cadastral al corpului de proprietate nr. 3376 al comunei cadastrale Falticeni, de la numita S. J., pârâta în cauza.

Vânzatoarea, S. J., a dobândit aceste terenuri în urma partajului succesoral dupa parinti, solutionat prin Decizia nr. 2044/29.06.2004 a Curtii de Apel Suceava, ramasa irevocabila la 12 aprilie 2005.

Din sentinta de partaj a rezultat ca pârâta S. J. si reclamanta M. A. au fost parti în acest partaj si au tranzactionat cu privire la aceste terenuri, înscrise ca suprafete si vecinatati în T.P. nr.2035/2002 si T.P. 879/1995.

Reclamanta, M. A., în urma acelei tranzactii nu a primit niciun teren în tarlaua „Tarincuta”.

Terenurile au fost masurate si identificate prin schite cadastrale si în baza actelor legal emise si apoi intabulate, intrând în circuitul civil.

Reclamanta, desi a semnat tranzactia, prin actiunea de fata, a contestat dreptul de proprietate al pârâtei S. J. pentru 1,00 ha teren, aratând ca în realitate erau 8.500 m.p. conform raportului de expertiza care însa nu le este opozabil si ca diferenta de 1.500 m.p. urma sa fie dobândita „în conditii ce urmau sa fie ulterior cercetate si stabilite de cei în drept”.

În aceste conditii, prin contractul de vânzare-cumparare au cumparat exact suprafetele pentru care vânzatoarea poseda acte de proprietate, s-au delimitat suprafetele prin schitele de plan cadastral, încât ei nu ocupa teren al reclamantei si actiunea este neîntemeiata, solicitând a fi respinsa.

Pârâtii prezenti în instanta si-au mentinut cele aratate în întâmpinare si au solicitat respingerea actiunii.

Reclamanta, reprezentata prin mandatar – B. E. si asistata de avocat Mamaliga Sergiu, si-a mentinut actiunea cu toate capetele de cerere, solicitând admiterea ei.

Vazând întâmpinarea pârâtilor, a solicitat admiterea probei cu expertiza judiciara topo, proba admisa de instanta.

Pârâtul I. V., prezent în instanta, la al doilea termen de judecata, a aratat ca a vândut o suprafata de teren la 3 persoane si a depus în copie contractul de vânzare-cumparare autentice (filele 41-43).

Urmare acestor aratari, reclamanta – prin avocat, a solicitat introducerea în cauza, pentru opozabilitate si a cumparatorilor M. S. D., M. P., S. D. M. si G. O., în calitate de pârâti si citarea acestora cu mentiunea „personal la interogatoriu”.

Pârâta S. J., desi legal citata, nu s-a prezentat în instanta si nu a formulat întâmpinari, cereri reconventionale sau de probe, fiind reprezentata dupa al 3-lea termen si solicitând încuviintarea probei cu expertiza topo, prin mandatar G. M. - care este de acord cu expertiza judiciara depusa (fila 48).

Abia la al 5-lea termen, în afara termenelor procedurale, pârâta S. J., prin mandatar, a depus întâmpinare (note scrise) prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei, aratând ca aceasta are terenul învecinat cu str. Ion Creanga si s-a largit mult, iar pentru terenul luat din parcela ei a fost despagubita.

Pentru a dovedi sustinerile sale, reclamanta, prin mandatar si avocat, a solicitat admiterea si a probei cu martorii M. E. si V. C., proba admisa de instanta.

Martora M. E. (fila 95) a declarat ca a cultivat din anul 1997 un teren al numitei S. J. de la Bucuresti, care era de 48 prajini, adica 8800 m.p., desi aceasta i-a spus ca terenul este de 1 ha, terenul nefiind delimitat cu garduri, borne sau alte elemente, alaturi având lucerna. Initial a avut cu aceasta o întelegere pentru cumpararea a jumatate din suprafata, de 23 prajini încheind si un precontract la notar pentru care a achitat 2.350 lei, însa fara acceptul sau, pârâta S. J. a vândut terenul alte persoane.

Martorul V. C., prin declaratia data (fila 96) a aratat ca a avut în arenda si a cultivat terenul apartinând reclamantei, în suprafata de 30 prajini. La data primirii terenului proprietara a aratat ca limite razorul dintre ogoarele învecinate, terenul sau si cel al pârâtei S. J. nefiind delimitat.

În anul 2008, în august, s-a construit un gard înspre terenul pe cere-l detine, la aproximativ 4 m.l. de la razor, gard construit de persoanele care au cumparat terenul învecinat.

Nu a participat la vreo masuratoare cadastrala. 

A aratat ca reclamanta a vândut primariei o portiune de teren pentru largirea drumului spre Radaseni, teren care face parte din alta parcela si nu cea în litigiu.

Pârâta S. J., desi citata cu aceasta mentiune, si cu adresa, nu s-a prezentat la interogatoriu, motivând vârsta si starea de sanatate (fila 121), aratând ca mandatarul sau este împuternicit sa o reprezinte si sa raspunda cu „Nu” la întrebarile puse prin interogatoriul civil comunicat de instanta.

În cauza s-a dispus efectuarea expertizei judicare topo.

Initial a fost numit expertul Alexandrov Paul, caruia i s-a acordat mai multe termene pentru executarea expertizei.

Desi împotriva acestuia s-a formulat o cerere de recuzare de catre reclamanta, instanta a respins cererea.

Motivat de întârzierea efectuarii lucrarii, instanta a admis cererea de înlocuire cu expert Rachitneanu Natalia Iuliana, care însa a solicitat la rândul ei înlocuirea pe motive de sanatate (fila 204).

Între termenele acordate, expertul Alexandrov Paul a depus decontul de cheltuieli si o parte (scrisa si desenata) a expertizei (filele 216-218) si a mentionat ca va depune lucrarea integrala dupa achitarea decontului.

Cum reclamanta a refuzat sa plateasca valoarea decontului si a renuntat la avansul platit, insistând în efectuarea expertizei de catre expert Rachitneanu Iuliana, a achitat pe numele acesteia avansul si onorariul.

Din raportul de expertiza comunicat (filele 245-251) si urmare a obiectivelor formulate de parti, cenzurate de instanta, consultarea actelor de proprietate depuse la dosar si masuratorile efectuate în teren, concluziile expertizei au fost acelea ca :

s-a identificat terenul de 5.022 m.p. conform TP 1395/1996 al reclamantei, cu o latime de 14,62 m.l. si o lungime de 314 m.l., însa la aceasta lungime, suprafata de 371 m.p. este din teritoriul administrativ al comunei Radaseni (anexa IV) si configuratia din anexa I la raportul de expertiza;

s-au identificat parcelele de 10.000 m.p. si 3.600 m.p. primite de pârâta S. J. în urma partajului si înscrise în TP nr. 2035/2002 si 879/1995 si experta detaliaza (fila 247) suprafetele vândute conform actelor autentice de vânzare-cumparare de pârâta S. J. pârâtii C. L. si M. si I. V. si G. si apoi de acestia la alte trei persoane – pârâtii S. M., M. D. si P. si G. O., întocmind planuri de situatie (fila 251).

 Experta a constatat ca în teren, reclamanta detine doar 3577 m.p. din cei 5022 m.p. din titlu, însa punerea în posesie a reclamantei este gresita, parte din teren fiind pe raza comunei Radaseni (371 m.p.) si 1104 m.p. se regasesc la vecina P. M..

 Concluzia expertei a fost ca terenul pârâtei S. J., în prezent dobândit de ceilalti pârâti urmare vânzari-cumpararii, nu se suprapune pe terenul reclamantei, lipsa terenului invocata de reclamanta datorându-se punerii în posesie în mod defectuos cu suprafata de 5.022 m.p. conform TP 1395/1996.

 Conform actelor si masuratorilor în teren, experta a delimitat linia de hotar dintre terenurile partilor ca fiind prin punctele si bornele cadastrale  120- B54- B49-B68-B67 si 122.

 Experta a atasat si un plan de încadrare a terenurilor în zona (fila 263), planul de situatie privind punerea în posesie a proprietarilor în tarla „30 – Tarincuta” – fila 266.

 Reclamanta, prin aparator, a formulat obiectiuni la expertiza (filele 278-280) dar care au facut referire la cu totul alte obiective si carora expertul nu  le poate raspunde, respectiv cu privire la largirea cu cca. 4 m.l. a drumului de exploatare 305, dupa punerea în posesie initiala a mostenitorilor lui B. C. si momentul expertizei.

 Reclamanta a criticat si concluziile expertizei privind punerea în posesie a ei si ca terenul pârâtilor nu are legatura cu terenul reclamantei.

 Pe motivele invocate, reclamanta a cerut ca experta sa refaca întreaga lucrare si a anexat în copie TP 1395/1996 (fila 281), fisa proces verbal de punere în posesie (fila 282) cu plan de situatie verso, planul de situatie parcelar „Tarincuta – parcela 30” (filele 283-284).

 Comunicând obiectiunile, expertul, prin suplimentul întocmit si comunicat (filele 307-308) si-a mentinut constatarile si concluziile raportului întocmit, sustineri facute si prin nota comunicata ulterior (fila 320), dar si noul supliment comunicat (filele 336-337).

 Înainte de dezbaterile în fond, pârâta S. J. a comunicat instantei declaratia autentica prin care a retras mandatul numitului G. M. (fila 341).

 Vazând retragerea mandatului, numitul G. M. si în numele sotiei G. T. si a numitei C. M., a formulat cerere de interventie în interes propriu (fila 347) motivat de faptul ca si ei au în acea tarla un drept de proprietate pentru 0,67 ha teren, ocupat de alte persoane si doresc ca expertiza sa le lamureasca si situatia terenului lor.

 De asemenea s-a depus o cerere de interventie si în interesul propriu al numitului M. I. (fila 357) prin care a sustinut ca este vecin cu terenul reclamantei si ca nu ocupa teren din terenul acesteia.

 Desi reclamanta prin avocat a insistat în efectuarea în continuare a expertizei cu solicitarile lor, instanta a constatat ca expertiza si actele dosarului sunt suficiente pentru solutionarea cauzei pe fond.

Prin sentinta civila nr. 484 din data de 2 martie 2009, Judecatoria Falticeni a  respins cererea de repunere pe rol a cauzei, a anulat ca netimbrata cererea de interventie formulata de intervenientii G. M. si G. T., a respins cererea de interventie a intervenientului M. I., ca nefondata, a respins – ca nefondata – actiunea civila având ca obiect revendicare imobiliara formulata de reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâtii : S. J., C. C. L., I.V.,  M. S. D., M. P., S. D. M., G.O. si intervenientii în nume propriu G. M., G. T. si M. I. si a obligat reclamanta sa plateasca pârâtilor I. V. si  C. C. L., 500 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca pârâta S. J. dobândit legal, dupa partajul succesoral si tranzactia încheiata cu reclamanta, suprafata de 10.000 m.p. teren în parcela „Tarincuta – 30” si suprafata de 3.600 m.p. teren în parcela „Tarincuta – 30”, terenuri înscrise în T.p. nr. 2035/2002 si T.P. 879/1995 si care apoi au fost vândute prin acte autentice de vânzare-cumparare celorlalti copârâti, terenuri care au fost intabulate si au intrat în circuitul civil.

Faptul ca reclamanta a sustinut ca în realitate suprafata de 10.000 m.p. teren nu exista în teren, trebuia sa faca obiectul unor eventuale cereri de anulare a titlului sau sau de punere în posesie cu diferenta de teren, încât sa nu tranzactioneze în cadrul partajului succesoral.

Punerea în posesie cu suprafata de 10.000 m.p. s-a dovedit cu „planul parcelar Tarincuta – 30” întocmit de Comisia Municipala Falticeni (filele 336-337) care nu a fost atacat si anulat.

Delimitarea terenului pârâtilor de al reclamantei s-a efectuat prin bornele dispuse la masuratorile cadastrale si prin planurile de situatie ale corpului de proprietate intabulate.

Cererea de anulare a contractului de vânzare cumparare dintre pârâta S. J. si pârâtii C. C. L. si I. V. si cele ulterioare dintre acestia doi din urma si pârâtii M. S. D., M. P., S. D. M. si G. O., a fost nefondata, deoarece s-a vândut suprafata de teren dobândita de prim-vânzatoarea prin acte legale, neatacate si neanulate, încât nu a fost data aratarea reclamantei ca s-a vândut un bun al altuia, respectiv terenul sau.

Pe de alta parte, instanta a constatat ca toate punerile în posesie în parcela „Tarincuta – 30” încep de la drumul de exploatare 305, parcela de 10.000 m.p. dobândita la partaj de pârâta Savulescu Jana fiind prima si are înscrisa aceasta suprafata.

Pentru aceste motive, s-a constatat ca pârâtii nu ocupa teren mai mult decât au dobândit prin actele legale pe care le poseda, acte neatacate si neanulate.

Privind cererea de interventie în nume propriu a intervenientului M. I., aceasta este nefondata, atâta timp cât nici una din parti nu au înteles sa i se masoare proprietatea sa si sa se constate daca detine sau nu terenuri în plus si în ce temei.

Fata de cererea de interventie a numitilor G. M. si în numele sotiei G. T. si a numitei C. M., instanta a dispus acestora sa taxeze si sa timbreze legal cererea înainte de a pune în discutie admisibilitatea ei si cercetarea în fond.

 Cum pâna la încheierea dezbaterilor intervenientii nu au îndeplinit aceasta dispozitie, în baza Legii 146/1997 privind taxele judiciare si de timbru, aceasta cerere a fost  anulata ca netimbrata.

Vazând si prevederile art. 480 si urmatoarele Cod civil, art. 584, 984 si urmatoarele Cod civil;

 În temeiul art. 274 Cod procedura civila reclamanta a fost obligata sa plateasca pârâtilor I. V. si C. C. L., cheltuielile de judecata reprezentând onorar avocat.

Împotriva acestei sentinte au formulat recurs intervenientii G. M. si T.prin care au solicitat admiterea acestuia, pentru urmatoarele motive:

În motivare au aratat în esenta ca nu contesta dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1 ha al numitei S. J. pe care au mandata-o si au sustinut-o în desfasurarea judecatii.

Dreptul acesteia la proprietate a fost stabilit prin acte definitive, respectiv titlu de proprietate si hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila în aceasta tarla, precum a fost stabilit si dreptul de proprietate al numitei M. A. si a celorlalti beneficiari.

Acestia îsi justifica proprietatea cu acte în regula, dar instanta, în baza unor afirmatii false, ale cumparatorului si a unor expertize, care nu redau realitatea din teren, fara a analiza  sustinerile intervenientilor.

Constatarea instantei ca toate punerile în posesie în parcela „Tarancuta 30” încep de la drumul de exploatare 305 este complet falsa, ele au fost facute în anul 1992-1994 când nu era acel drum, iar acest plan este eronat si neconform cu realitatea, deoarece instanta si expertii aveau obligatia de a lua în considerare toate actele de punere în posesie si nu asa cum a facut obtinând avize pe planuri false, lucru sesizat de expertul Alexandrov.

Comisia Municipala Falticeni de acordare a dreptului de proprietate se impunea a fi chemata în instanta, pentru ca s-au facut multe abuzuri si greseli care trebuie reparate.

Exista si întelegerea dintre parti si comisie, dar aceasta hotarârea este nelegala si netemeinica.

În ceea ce priveste cererea lor de interventie, ei au solicitat-o pentru a se clarifica cu Comisia Municipala Falticeni, deoarece si lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o diferenta de 0,27 ha cu care nu au fost pusi în posesie, desi este hotarâre judecatoreasca definitiva în acest sens, dar tot din cauza superficialitatii comisiei si a unor interese incorecte se refuza rezolvarea.

Solicita a se face o verificare pentru toata tarlaua cu cei ce au acte legale si a se da suprafetele pe care se-au avut nu altora.

Reclamanta a formulat apel, iar tribunalul a înregistrat calea de atac ca fiind recurs.

admiterea  acestuia,  schimbarea in tot a sentintei civile atacate în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata

În motivare a aratat ca  instanta nu s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a

cerut: granituirea suprafetelor de teren.

S-a solicitat granituirea proprietatilor. În considerentele sentintei in mod expozitiv se prezinta linia de hotar stabilita de expert, expertiza energic combatuta de apelanta.

Instanta nu analizeaza in contradictor cele doua sustineri si nu trage o concluzie privitoare la linia de hotar prezentata de experta, linie de hotar vehement negata de ea. Lipsesc orice argumente in fapt si în drept, de asemenea lipseste o analiza a instantei privitoare la sustinerile partilor.

Acest aspect este pregnant lecturând dispozitivul, unde instanta nu se pronunta ad voces si in terminis asupra acestui capat de cerere. Nu exista in dispozitiv pronuntarea pe capatul de cerere granituire.

Nu cunoaste pronuntarea pe acest capat de cerere, nu cunoaste linia de hotar stabilita.

In toata perioada de timp dintre data punerii in posesie a reclamantei si pâna la întocmirea schitei cadastrale de catre pârâtii C. C. L. si I. V. nu au existat conflicte între vecini cu privire la limitele de hotar (fapt confirmat de toti martorii audiati in dosar, dar si de comisia de fond funciar a mun. Falticeni).

Actiunea în granituire trebuia admisa, instanta de fond trebuind asa cum este legal sa restabileasca hotarul initial intre proprietati, conformându-se elementelor din titlurile initiale de proprietate: nr. 1395/20.12.1996 si nr. 2035/29.05.2010 si nu un hotar ca urmare  a unei expertize.

Stabilirea unui alt hotar decât cei initial,  existent în momentul dobândirii terenului  - în speta anul 1996 pentru reclamanta -  nu poate fi pretinsa si nici abtinuta, chiar daca se invoca date din planul de situatie cadastral (schita cadastrala întocmita în  iunie 2005 de catre pârâtii C. C. L. si I. V. fiind întocmita în mod eronat, fara verificarea limitelor proprietatilor învecinate, luându-se ca reper pe latura de est drumul de exploatare D.E. 305 care a suferit o largire neautorizata în ultimii ani). Enunturile din planurile cadastrale nu constituie, în materia granituirii, o proba decisiva, ci doar simple prezumtii ce pot fi coroborate cu continutul înscrisurilor prin care se atesta dobândirea proprietatii.

Reaminteste ca la încheierea vânzarii vânzatorul a fost reprezentat prin mandatar si ca la  acea data nu se întocmise schitele cadastrale în vederea intabulatii, cumparatorii cumparând pe riscul propriu. Ulterior,  în iunie 2005, se întocmesc si documentele cadastrale pentru teren, ocazie cu care la delimitarea terenului pârâtii C. C. L. si I. V.  încalca linia de hotar vizibila dintre terenuri si ocupa fara drept o suprafata de cea 1500 mp din terenul reclamantei. La scurt timp pârâtii dezmembreaza terenul si înstraineaza o parte din parcelele astfel dezmembrate.

In fapt, de la lipsa analizei asupra capatului de cerere granituire a plecat eroarea în pronuntare:

-in mod absurd, in loc sa se stabileasca linia de hotar în partea de est a proprietatii în suprafata de 5.022 mp din t.p. nr. 1395/20.12.1996, respectiv pe linia de hotar initiala din momentul punerii în posesie, hotar care a fost respectat de vecini pâna în vara anului 2006;

- se stabileste linia de hotar existenta dupa vara anului 2006 când a fost ocupat fara teren de catre pârâtii C. C. L. si I. V.;

Se ajunge la o situatie absurda în care linia de hotar pe care a fost pusa în posesie apelanta sa fie modificata printr-o  expertiza care a judecat ea prezentul proces, iar nu instanta de judecata.

Instanta nu s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut pronuntându-se asupra a ce nu s-a cerut

Suprafetele de teren ce fac obiectul prezentului litigiu sunt:

-suprafata de 5022 mpsituata în tarlaua Tarincuta parcela 30 din t.p. nr.  1395/20.12.1996 emis pe numele M. C. A., dobândit ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate (la data preluarii abuzive a terenului pe rolul agricol figurând personal M. C. A.);

- suprafata de teren de 10.000 mp  (în fapt 8.500 mp), suprafata situata in parcela 310 din tarlaua Tarancuta, provenita din t.p. nr.2035/29.V.2002 emis pe numele mostenitorilor lui B. E., dobândit ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, teren ce a facut obiectul unui partaj judecatoresc fiind atribuit prin tranzactia încheiata între mostenitorii lui B. E. în lotul lui S. J. (tranzactie de care s-a luat act prin hotarârea de

expedient a Curtii de Apel Suceava nr. 2044/2004). Ulterior terenul a fost înstrainat pârâtilor C. C. L. si I. V. prin contract de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1271/21.04,2005 la BNP Apostol Nicolae din mun. Falticeni.

Cauza  nulitatii absolute partiale invocate nu este vânzarea lucrului altuia, care nu este o cauza de nulitate, ci frauda la lege comisa de notar privitor la temeiul  proprietatii si diferenta de suprafata de pe titlul originar de proprietate - tp nr.2035/29.05.2001emis pe numele mostenitorilor lui B. E. - în drept si în fapt.

Titlul originar de proprietate al pârâtilor este nr.2035/29.V.2002 si nu Decizia Curtii de Apel Suceava nr. 2044/2004 (hotarâre de expedient care nu face altceva decât sa constate o tranzactie intervenita între mostenitorii lui B. E.), asa cum în mod eronat, a retinut notarul care a întocmit contractul de vânzare cumparare.

Motivul de nulitate absoluta este invocarea unui titlu de proprietate inexistent, iar nu vânzarea lucrului altuia.

Instanta insa nu a mai rasfoit lucrarile din dosar  si sustinerile pârtilor, pentru a cugeta si cumpani la argumentele prezentate si a alege pe cele întemeiate.

Instanta a confundat cererea de nulitate cu cerere de  anulare, respingând ceea ce nu s-a cerut.

Instanta nu s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut, interventia în interes  propriu  numitului M.I..

Exemplu tipic de abordare procesuala in prezentul dosar, instanta nu abordeaza in fapt si în drept interventia legala a numitului M. I., la argumentele expuse in interventie, instanta apreciaza ca este nefondata, „deoarece nici una din parti nu au înteles sa i se masoare proprietatea si sa se constate daca detine sau nu  terenuri in plus".

Tocmai acesta este rolul unei instante civile, sa aiba rol activ in propunerea si administrarea probelor, sa ordone orice masura considera optima in vederea aflarii adevarului  pentru care petitionarii s-au dus în justitie.

Este prezenta lacuna procesuala de motivare, lipseste orice argument in respingerea acestei interventii, care se impune a fi cercetata temeinic în apel.

Lipsa de semnificatie si relevanta juridica acordata mijloacelor de proba.

A) înscrisuri imagini

În cauza s-a probat atât prin înscrisuri (raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de expert ing. Gafincu Constantin în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2440/2002 al Judecatoriei Falticeni - filele 8-10 dosar, schita expertiza efectuata la fond în dosarul de partaj a mostenitorilor numitei B. E. - fila 311, memoriu G. M. - fila 236),  precum si prin depozitiile martorilor M. E. (fila 95), V.C. (fila 96), ca pârâtii C. C. L. si I. V. au cumparat o suprafata de teren care în fapt masura doar 8500 mp.

S-au depus la dosar fotografii din care se vede clar ca hotarul initial dintre proprietati era altul decât cel din prezent, prin diferentierea de culturi agricole care au fost cultivate pe cele doua parcele În litigiu.

B) marturisirea judiciara a mandatarului paratei S. J.

Este ignorata recunoasterea judiciara pe care a facut-o mandatarul pârâtei S. J. (filele 106 si 236) în sensul tuturor sustinerilor reclamantei referitor la largirea drumului DE 305 si ocuparea fara drept de catre pârâtii C. C. L. si I. V. a unei suprafete apartinând reclamantei, ulterioara revocare a procurii de catre S. J. neputând anula actele procesuale (si nici recunoasterile) efectuate pâna la acea data de catre mandatar.

C). recunoasterea avocatei paratilor

Recunoasterea pe care a profesat-o avocata pârâtilor N. L. ce a admis ca în tarlaua Tarincuta nu se mai regasesc cca. 0,13 ha de teren datorita largirii drumului, chiar daca a sustinut ca la partaj reclamanta a înteles sa renunte în favoarea surorii sale pârâta S.J  la aceasta suprafata care era in minus în tarla. Ultima afirmatie a aparatorului nu poate fi retinuta din simplu motiv ca titlul de proprietate invocat de reclamanta, cu suprafata de 5022 - T.P. nr. 1395/20.12.1996 a fost emis pe numele M. C. A. si nu a facut obiectul tranzactiei dintre mostenitorii lui B. E., fapt ce se poate lesne verifica din lecturarea diapozitivului deciziei nr. 2044/2004 a Curtii de Apel Suceava.

Antejudecarea procesului de catre expert. Prejudecarea cauzei

Proba cu expertiza tehnica judiciara administrata în cauza, mijloc de proba care ar trebui sa fie neechivoca datorita caracterului sau stiintific, se transforma in instrumentul de împartire a dreptatii, în regina probelor.

Fata de calitatea expertizei s-a opus în sedinta din 16 februarie 2009

începerii dezbaterilor deoarece a considerat probatoriul incomplet în lipsa unui

supliment de expertiza

Raportul de expertiza efectuat trebuia înlaturat în cauza

Expertul, desi avea obligatia legala, nu mentioneaza în cuprinsul raportului de expertiza înscrisurile si explicatiile pe care le-au dat partile pe durata desfasurarii expertei.

Mandatara reclamantei M. A., B. E., a predat expertului un set întreg de acte printre care si titlurile de proprietate ale reclamantei, ale pârâtei S. J., procesul verbal de punere în posesie, planul de situatie al parcelelor din tarlaua "Tarincuta", raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de expert ing. Gafincu Constantin în cauza ce a format

obiectul dosarului nr. 2440/2002 al Judecatoriei Falticeni (filele 8-10 dosar), cauza în care a fost generat titlul de proprietate a pârâtei S. J. care a vândut ulterior celorlalti parati.

Expertul Rachitneanu Iuliana, nu mentioneaza si nici nu tine cont de înscrisurile descrise mai sus,  nu mentioneaza expertul nici explicatiile date de parti cu privire la largirea drumului D.E. 305. Mai mult chiar, insista pe tot parcursul raportului de expertiza cu solicitarea ca reclamanta sa-i puna la dispozitie schita de punere în posesie. În aceste conditii, se naste firesc întrebarea:  cum si în baza caror acte a efectuat expertul expertiza si a formulat concluziile în lipsa unor  înscrisuri atât de importante.

Absenta oricaror mentiuni în raportul de expertiza cu privire la actele depuse si în special la expertiza efectuata în dosarul nr. 2440/2002 al Judecatoriei Falticeni are ca scop evitarea constatarii unui fapt cunoscut in zona - largirea cu cca 4 m a DE 305 din momentul punerii în posesie  a mostenitorilor lui B. C. si pâna în momentul de fata, largire neautorizata care s-a produs dupa cum era si logic din trupul terenului atribuit la partaj pârâtei S. J. de la care au cumparat si ceilalti pârâti.

Procuratorul pârâtei S. J. – G. M. confirma acest aspect, confirmat si printr-un înscris separat - memoriu depus la dosar, fila 106, dar si de catre reprezentantii Primariei Falticeni unde partile s-au deplasat pe durata expertizei. In raspunsul la obiectiuni (depus în sedinta din 07.10.2008) expertul nu neaga faptul ca s-a produs o largire a drumului, ci sustine ca în conditiile în care largirea a fost  neautorizata, autoritatile vor proceda la o noua punere in posesie.

Nedorind sa tina cont de un fapt notoriu în zona, si anume largirea DE 305,  largire care a afectat terenul paratilor care este pe latura de est învecinat cu acel drum, experta propune reluarea punerii în posesie pe întreaga tarla  dorind sa deplaseze cu cca 4 m spre vest nu mai putin de17 parcele din tarla, desi în zona nu au mai existat alte conflicte cu privite la suprapuneri de teren, iar pârâtii C. C.-L. si I. V. au cumparat si ei un teren la vest, teren pe care l-au si intabulat în cartea funciara, ocazie cu care au putut constata ca nu exista divergente cu privire la limitele de hotar.

Deficiente ce pot fi constatate în efectuarea expertizei topo-cadastrale si in redactarea raportului de expertiza duc la concluzia ca acesta nu îndeplineste conditiile legale impuse unei asemenea probe si  nu este de natura a conduce la o justa solutionare a cauzei.

În acest dosar judecator a fost expertul.

În concluzie, instanta nu poate fixa un alt hotar decât cel existent initial in titlul de  proprietate indiferent de expertizele ce s-ar produce in dosar; in fapt se observa ca actul de dobândire a proprietatii de catre apelanta prevede o cu totul alta limita decât cea stabilita prin expertiza.

De la dobândire pana in prezent, nici un act juridic de reducere, cenzurare ori contractie a imobilului teren nu a intervenit, iar studiul istoricului proprietatii arata ca terenul apelantei nici nu a fost introdus in circuitul civil. Cu toate acestea, in mod misterios, expertiza din dosarul la fond stabileste un alt hotar.

În fapt,  expertiza creeaza o suprafata noua de teren. Expertul, netinând seama de actele fundamentale de stabilite a situarii si întinderii unei proprietati, respectiv titlurile de proprietate, resitueaza in spatiu terenul apelantei.

O schita a unei expertize, indiferent de care ar fi aceasta expertiza, cadastrala,  judiciara, extrajudiciara, nu poate modifica o suprafata de teren pe care apelanta a fost pusa in posesie.

O schita rezultata dintr-o expertiza care difera de starea de drept se numeste diferenta în fapt. Dar in cazul de fata nu este diferenta in fapt, ci pervertire, pentru ca in fapt apelanta a  fost pusa in posesie pe un teren cu alte megiesii decât cele indicare in expertiza.

Iar o granituire care nu cunoaste daca este admisa sau respinsa, dar ale carei hotare ce difera de actele de proprietate sunt utilizate in respingerea revendicarii este o eroare procedurala juridictionala.

In drept, a invocat disp. art.288 C pr. civ. si urm.

La termenul din 18 decembrie 2009 aparatorul reclamantei a invocat exceptia gresitei calificari a caii de atac, iar la termenul urmator instanta a respins aceasta exceptie fara a indica motivele.

Prin decizia civila nr. 216 din 26 ianuarie 2010 Tribunalul Suceava - Sectia civila a respins recursurile declarate în cauza ca nefondate.

Pentru a hotarî astfel, instanta de recurs a retinut ca, în conditiile în care intervenientii nu au înteles sa-si îndeplineasca obligatia de plata a taxei de timbru, în mod corect s-a anulat cererea.

Cât priveste recursul reclamantei s-a retinut ca instanta de fond a respins actiunea în  ansamblul ei aratând in subsidiar motivele pentru care a apreciat nefondate toate capetele de cerere asa încât nu se poate retine nepronuntarea cu privire la cererea de granituire.

Atâta timp cât înstarita a indicat considerentele pentru respingerea cererii de interventie s-a retinut ca s-a pronuntat asupra ei, iar in conditiile în care intervenienta în nume propriu nu a înteles sa formuleze recurs, reclamanta nu justifica formularea de critici în acest sens,

În ce priveste constatarea nulitatii contractului de vânzare - cumparare încheiat între parti s-a retinut ca reclamanta, în cererea de investire a instantei a invocat vânzarea terenului proprietatea sa, cerere apreciata de instanta ca neîntemeiata în conditiile în care vânzatoarea a prezentat un titlu de proprietate, obtinut cu acordul reclamantei.

Pe de alta parte, chiar din motivele de recurs rezulta ca finalitatea urmariti de reclamanta este de a obtine suprafata de 1500 mp pretins a fi uzurpata de pârâta asa încât nu se poate retine frauda la lege. Acest motiv nu a fost retinut si pe considerentul ca în contract a fost înscrisa hotarârea prin care vânzatoarea a dobândit terenul în proprietate exclusiva si nu titlul comun în care se afla în indiviziune.

Nici împrejurarea sugerata de recurenta ca instanta nu a apreciat probele în sensul dorit nu a fost retinuta în conditiile în care instanta a indicat pe larg considerentele pe care s-ar întemeia solutia de respingere a actiunii si care tin de modalitatile privind punerea în posesie în zona, aspect de altfel necontestat.

Împotriva deciziei de declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului a aratat ca în mod gresit tribunalul a calificat calea de atac cu care a fost investita ca fiind recurs atâta timp cât a declarat apei, calea de atac legala în speta.

Astfel,  conform jurisprudentei, în cazul în care actiunea are ca obiect atât granituirea, cât si revendicarea, calea de atac este apelul.

În al doilea rând a aratat ca în mod gresit a fost ignorata exceptia invocata atâta timp cât la trei termene consecutive a fost reiterata.

A aratat de asemenea ca, prin calificarea apelului ca fiind recurs s-a limitat nelegal probatiunea prin transformarea unei cai de atac devolutive în cale extraordinara.

S-a invocat încalcarea dreptului la aparare prin imposibilitatea sustinerii cererilor si administrarii probatoriului propus.

În ce priveste fondul cauzei, recurenta a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind granituirea si ca exista interes în a critica lipsa de solutionare a interventiei numitului M. I..

La termenul din data de 7 iulie 201,  aparatoarea pârât-intimatilor C. C. L.,  G. O., I. V., M. F., M. S. D.l, S. J., S. D. M., a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului declarat având în vedere ca Tribunalul Suceava a calificat corect calea de atac ca fiind recurs.

Aparatorul reclamantei a solicitat respingerea exceptiei ca nefondata.

Prin decizia civila nr. 183 din data de 7 iulie 2010, Curtea de Apel Suceava – Sectia civila si pentru cauze cu minori si familie a admis recursul, a casat decizia civila nr. 216/26 ianuarie 2010 a Tribunalului Suceava si a trimis cauza aceleiasi instante pentru a se pronunta ca instanta de apel.

Pentru a hotarî astfel, curtea a retinut ca instanta de fond a fost investita cu solutionarea a trei capete de cerere distincte, respectiv revendicare, stabilire linie hotar si constatare nulitate absoluta partiala a unui contract de vânzare-cumparare.

Prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul în interesul legii si s-a stabilit ca dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila se interpreteaza în sensul ca, în vederea determinarii competentei materiale de solutionare în prima instanta si în caile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.

Din considerentele deciziei rezulta ca a fost avuta în vedere situatia în care, pe calea actiunii în justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, real sau de creanta, evaluarea obiectului litigiului fiind posibila si necesara. Au fost exemplificate în acest sens actiuni ce trebuie considerate patrimoniale, iar actiunea în granituire excede acestei exemplificari.

Prin granituire, se întelege stabilirea hotarului prin semne exterioare si vizibile, hotar ce separa doua proprietati vecine. Desi granituirea este o actiune petitorie reala, ea este un atribut al proprietatii, neevaluabil în bani si care se deosebeste de revendicare, care este o actiune reala legata de un bun corporal evaluabil în bani.

Pe aceasta cale reclamantul urmareste delimitarea proprietatii sale de cea a pârâtului, în situatia în care se solicita si restituirea unei suprafete de teren cum este cazul în speta, actiunea presupune si revendicare, fara a avea relevanta sub aspectul calificarii actiunii ca fiind evaluabila în bani si implicita calificarii caii de atac ordinea formularii celor doua capete de cerere.

Întrucât actiunea în granituire, ca cerere principala de sine statatoare, nu se regaseste a exceptiile stabilite de art. 2821 Cod pr. civila, unde legiuitorul a gasit de cuviinta, ca în anumite materii, sa suprime apelul, calea de atac exercitata în cauza împotriva sentintei judecatoriei trebuie calificata ca fiind apel, iar competenta de solutionare revine Tribunalului Suceava.

Acest aspect a fost analizat de Comisia de unificare a practicii judiciare la întâlnirea din 12 noiembrie 2008 statuându-se ca prioritara este granituirea constituind o operatiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine implicând si revendicarea în situatia în care se cere o parte din terenul limitrof. În aplicarea art. 17 din Codul de procedura civila s-a retinut ca este principal capatul de cerere în granituire acesta având drept consecinta stabilirea caii de atac, revendicarea, indiferent de valoarea terenului fiind accesorie.

Asa fiind, apreciaza ca nu sunt incidente în cauza dispozitiile art. 2821 din Codul de procedura civila si ca Tribunalul Suceava a calificat gresit calea de atac ca fiind recurs. Calea de atac împotriva unei hotarâri este data de lege, iar partea nu poate fi privata de exercitarea ei datorita unei calificari gresite.

Chiar daca hotarârile irevocabile se bucura de puterea de lucru judecat calificarea gresita a caii de atac în speta în recurs în loc de apel da dreptul partii la exercitarea unui recurs la recurs fiind o situatie de exceptie care excede dispozitiile art. 377 alin. 1 respectiv art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila.

Solutia contrara ar determina o discriminare pentru partea care nu beneficiaza de aceleasi grade de jurisdictie ca si alte parti care au promovat actiuni similare si care au beneficiat de o calificare corecta a caii de atac, constituind în acelasi timp o încalcare a dreptului la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din CEDO. Aceste aspecte au fost analizate de asemenea de Comisia de unificare a practicii judiciare la întâlnirea din 12 martie 2010 statuându-se în sensul celor mai sus precizate.

Fata de cele aratate Curtea a apreciat ca recursul este admisibil si ca în mod gresit Tribunalul Suceava a solutionat cauza în recurs, iar în temeiul art. 312 din Codul de procedura civila raportat la art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila a  admis recursul, a casat decizia si a trimis cauza aceleiasi instante pentru a se pronunta ca instanta de apel

În cauza doamna judecator Timofte Cristina a formulat opinie separata, aratând urmatoarele:

Principala critica formulata de reclamanta în cadrul prezentului recurs vizeaza calificarea caii de atac declarate împotriva sentintei civile nr. 484 din 2 martie 2009 a Judecatoriei Falticeni.

Apreciaza ca la calificarea caii de atac ce putea fi exercitata de catre reclamanta, parte nemultumita de solutia primei instante, trebuie analizate si califícate capetele de cerere ale actiunii formulate de aceasta. Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat obligarea primilor doi pârâti sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de l .500 mp teren intravilan, situat în parcela nr. 30 în suprafata de 5,022 mp din tarlaua „Tarincuta” stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati pe locul vechiului amplasament deoarece pârâtii prin depasirea liniei de hotar au ocupat o fâsie de teren din lotul sau si constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1271/21.04.2005 încheiat între pârâtii C. C. L. si I. V., în calitate de cumparatori, si pârâta S. J., în calitate de vânzatoare, deoarece aceasta a vândut aproximativ 1500 mp din terenul sau.

In motivarea actiunii, reclamanta releva doar faptul ca i-a fost ocupat de catre pârâti parte din terenul sau, ca suprafata de teren ocupata a facut deja obiectul unei gresite înstrainari intre pârâti, demersul judiciar având scopul de a reda folosinta bunului proprietarului - reclamantei - si de a împiedica pârâtii sa revânda acest teren.

Din motivarea actiunii rezulta ca principalul obiectiv al actiunii promovate îl constituie recuperarea bunului imobil ocupat de catre pârâti, în vederea exercitarii prerogativelor dreptului de proprietate, capatul de cerere privind granituirea având un caracter subsidiar, lasând sa se înteleaga ca a fost formulat doar în scopul finalizarii conflictului dintre parti, respectiv de a preîntâmpina orice eventual litigiu cu un eventual subdobânditor al terenului de la pârâti. Desi reclamanta si pârâta S. J. au fost parti în litigiul având ca obiect iesirea din indiviziune dispusa prin decizia civila nr. 2044 din 29 iunie 2004 a Curtii de apel Suceava, în cauza nu s-a invocat punerea în executare a acestei hotarâri judecatoresti si nici nerespectarea limitelor suprafetei atribuite pârâtei prin aceasta hotarâre.

Considera ca în situatia unei actiuni civile cu mai multe capete de cerere este necesar a se stabili care este capatul principal al actiunii, aceasta calificare impunându-se a fi realizata în raport de solicitarile concrete ale partilor din fiecare cauza în parte. Nu se poate stabili aprioric, în afara cererilor formulate de partile în litigiu, ca un capat de cerere trebuie considerat principal în raport de un alt capat de cerere, litigiul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii partilor, vointa acestora fiind cea care trebuie identificata si respectata. În cazul în care prima instanta nu a stabilit care este capatul principal al actiunii, capetele accesorii urmând a fi suspuse cailor de atac legale în raport regimul juridic aplicabil acestuia, conform art. 17 din Codul de procedura civila, instanta de control judiciar are datoria de a califica caile de atac exercitate în urma identificarii capatului principal de cerere. Nu se poate exclude existenta mai multor capete de cerere principale de soarta carora sa depinda alte capete de cerere subsecvente, dar nu este de acord cu stabilirea unui capat de cerere ca fiind de sine statator, indiferent de vointa manifestata de parti, de cererile prin care si – au prezentat instantei solicitarile.

În prezenta cauza, fata de modul în care au fost formulate cererile reclamantei recurente, considera ca revendicarea constituie capatul principal de cerere al actiunii introductive de instanta, în raport de acesta trebuind a fi calificate caile de atac exercitate. Apreciind ca granituirea este în cazul de fata un capat de cerere accesoriu, în aplicarea dispozitiilor art. 17 si art. 2821 din Codul de procedura civila, în mod corect Tribunalul Suceava a calificat cererea reclamantei ca fiind o cerere de recurs, în baza art. 377 alin. 1, respectiv art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila, prezentul recurs fiind inadmisibil.

Cauza a fost reînregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la data de 11 august 2010 sub nr. 8478/86/2010.

Examinând apelul reclamantei, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei si a criticilor invocate, tribunalul retine urmatoarele:

A sustinut reclamanta ca cererea sa referitoare la constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1271/21 aprilie 2005 la BNP Apostol Nicolae încheiat între pârâta S. J., în calitate de vânzatoare si pârâtii C.C. – L. si I. V., în calitate de cumparatori, ar fi fost solutionata de catre prima instanta pe alte temeiuri decât cele invocate de catre ea.

Aceste critici nu pot fi însa retinute.

Astfel, asa cum rezulta din cererea introductiva, reclamanta a pretins ca actul contestat ar fi nul absolut motivat de faptul ca pârâta S. J. ar fi înstrainat pârâtilor C. C. – L. si I. V. suprafata de 1500 mp teren „Tarincuta” din terenul proprietatea sa, fara a se indica în drept motivul de nulitate invocat.

Asa fiind, este evident ca ipoteza de nulitate vizata de catre reclamanta era cea a vânzarii lucrului altuia, astfel ca fara temei se pretinde ca prima instanta s-ar fi pronuntat asupra unui alt motiv de nulitate decât cel invocat.

De altfel, chiar motivele de apel confirma cele mai sus aratate, din moment ce reclamanta apelanta pretinde ca motivul de nulitate invocat ar consta în inexistenta titlului de proprietate al vânzatoarei (a se vedea f. 10 din memoriul de apel).

Chiar daca apelanta face trimitere în apel la frauda la lege pretinsa a fi fost comisa de notar, este de retinut ca fata de disp. art. 129 Cod procedura civila judecatorul nu este tinut de calificarea juridica pe care o dau partile situatiei de fapt dedusa judecatii, acesta fiind obligat sa identifice temeiul juridic real al cererii.

Or, cum în mod incontestabil sustinerile constante ale reclamantei din prima instanta au vizat faptul ca terenul vândut de pârâta S. J. ar fi fost doar în parte proprietatea ei, în mod corect prima instanta a retinut ca ipoteza de nulitate invocata a fost cea a vânzarii bunului altuia.

De altfel, nulitatea absoluta pentru frauda la lege a contractului de vânzare-cumparare a fost invocata pentru prima oara în calea de atac, demers inadmisibil fata de prev. art. 294 al. 1 Cod procedura civila care stipuleaza ca în apel nu se pot formula cereri noi.

Oricum, pentru a se retine frauda la lege era necesar a se dovedi reaua credinta a partilor contractante, în sensul ca ar fi cunoscut la data încheierii contractului ca bunul tranzactionat nu reprezenta în întregime proprietatea vânzatoarei, chestiune care în speta nu a fost dovedita, cel putin în ceea ce-i priveste pe cumparatorii C. C. – L. si I. V..

Astfel, în conditiile în care vânzatoarea si-a legitimat dreptul de proprietate cu titlul de proprietate nr. 2035/29 mai 2002 si cu decizia nr. 2044/29 iunie 2004 a Curtii de Apel Suceava (dosar nr. 1053/2004) în baza carora a devenit proprietar exclusiv cu efect retroactiv asupra întregii suprafete vândute de 1 ha teren „Tarincuta”, este evident ca pârâtii cumparatori sunt prezumati de buna credinta, nepunându-si problema ca aceste acte de proprietate ar putea fi afectate de vicii, cum încearca sa acrediteze reclamanta.

Tot sub acest aspect, este de retinut ca pentru a se retine frauda la lege intereseaza pozitia subiectiva a partilor la data încheierii contractului, iar nu cea a notarului, cum sustine reclamanta; în fine, nu intereseaza ca în contractul de vânzare-cumparare s-a mentionat drept act de proprietate al vânzatoarei doar decizia nr. 2044/2004 a Curtii de Apel Suceava pronuntata în partaj, iar nu si titlul ce a stat la baza partajului, nr. 2035/29 mai 2002.

A mai invocat reclamanta ca instanta nu s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut prin cererea de interventie în interes propriu formulata de numitul M. I..

Apreciaza tribunalul ca reclamanta nu justifica interes în a critica modul de solutionare a cererii de interventie în interes propriu, singurul interesat fiind titularul cererii.

Or, cum intervenientul în interes propriu nu a înteles sa declare apel, si cum între reclamanta si acest intervenient nu exista o situatie de coparticipare procesuala, în cauza opereaza principiul independentei procesuale consacrat de art. 48 al. 1 Cod procedura civila, conform caruia actele de procedura ale uneia dintre parti nu pot folosi, nici pagubi celorlalti, ceea ce înseamna ca reclamanta nu justifica vreun interes în a critica modul de solutionare a cererii incidentale.

În ceea ce priveste obiectiunile  la raportul de expertiza întocmit de catre experta Rachitneanu Iuliana, în mod corect au fost înlaturate de catre prima instanta.

Sub acest aspect, reclamanta a criticat concluziile raportului de expertiza, invocând faptul ca experta trebuia sa tina seama ca în realitate terenul pârâtei S.J. primit la partaj are doar o suprafata de 8500 mp, împrejurare de fapt retinuta de altfel si de expertul Gafincu Constantin numit în dosarul de partaj, si confirmata prin depozitiile martorilor M.E. si V. C..

Într-o prima opinie a reclamantei, aceasta diminuare a suprafetei înscrisa în titlul de proprietate ce a stat la baza partajului ar fi fost generata de o largire a drumului de exploatare cu care acest teren se  învecineaza, împrejurare de care experta ar fi trebuit sa tina cont.

Într-o alta opinie, sustinuta pe baza unui raport de expertiza extrajudiciara întocmita de catre expert Anton Costel si depusa în apel, diminuarea suprafetei primita la partaj de catre pârâta ar fi fost generata de punerea în posesie la locul în litigiu cu o suprafata de 1309 mp teren a mostenitorilor numitului T. T..

Apreciaza tribunalul ca aceste obiectiuni nu pot fi retinute.

Astfel, experta Rachitneanu Iuliana a tinut cont la efectuarea expertizei, cum de altfel era si corect, de punerea în posesie a partilor, ce s-a realizat conform planului de situatie parcelar întocmit de catre inginer Fodor Doina, Diaconita Gheorghe si Alexiu Ancuta pentru tarlaua „Tarincuta”, tarlaua 30 parcela 310, plan receptionat de Primaria mun. Falticeni si vizat de Oficiul de Cadastru Suceava.

În baza acestui plan, reclamanta M.A. a fost pusa în posesie cu suprafata de 5022 mp teren cu dimensiunile de 14,69 m (latime) si 341 m, respectiv 343 m (lungime), între vecinii most. B. C – N, strada Ion Creanga – E, P. M. – S si hotar Radaseni – V, eliberându-i-se titlul de proprietate 1395/1996 (f. 7, 76, 259, 262, 266).

De asemenea, în baza aceluiasi plan a fost pusa în posesie autoarea partilor dupa care s-a facut partajul, B. E., cu suprafata de 1 ha teren cu dimensiunile 34,60 m (latime) si 291,02 m (lungime), între vecinii drum exploatare – N, reclamanta M. A. – E, S, most. T. – V, eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 2035/29 mai 2002 (f. 260, 262, 266, 378).

A concluzionat experta ca, tinând cont  de punerea în posesie a partilor, nu exista suprapunere între terenul reclamantei si cel atribuit la partaj pârâtei S. J., si ca diferenta de teren ce-i lipseste reclamantei fata de punerea în posesie  se  regaseste partial (371 mp) dincolo de hotarul  cu Radaseni  si partial (1104 mp) la vecina P. M., aceasta situatie fiind generata de modul defectuos de punere în posesie în tarlaua „Tarincuta”.

Ceea ce intereseaza în speta în rezolvarea litigiilor între parti în tarlaua „Tarincuta” este procesul verbal de punere în posesie/planul parcelar anterior mentionat (f. 76, 266), iar nu procesul verbal de punere în posesie încheiat anterior, la data de 22 decembrie 1994 cu caracter provizoriu în favoarea autoarei pârâtei,  B. E. (f. 6, 7, dosar recurs – primul ciclu procesual).

Este adevarat ca în acest act apare ca vecin al autoarei pârâtei la V hotarul Radaseni, iar dupa emiterea lui, în planul parcelar ulterior apare ca vecin al aceleiasi autoare numitul T. T., ceea ce înseamna ca între timp a fost pusa în posesie si aceasta persoana, cum de altfel a semnalat si expertul Anton Costel, însa aceasta chestiune nu intereseaza câta vreme nu acest proces verbal a stat la baza eliberarii titlului de proprietate nr. 2035/2002, ci planul parcelar anterior mentionat dupa care s-a efectuat punerea în posesie a tuturor proprietarilor în tarlaua „Tarincuta”, inclusiv a reclamantei.

Or, este stiut ca în materia terenurilor supuse Legii nr. 18/1991, ceea ce intereseaza sub aspectul intinderii si configuratiei terenurilor sunt titlurile de proprietate si procesele verbale de punere în posesie ce au stat la baza eliberarii lor.

Tot sub acest aspect, o chestiune esentiala ce trebuie retinuta în speta si care de altfel a fost semnalata de catre pârâta S. J. este si faptul ca în sarcina reclamantei exista obligatia de garantie contra evictiunii reglementata prin art. 787 vechiul Cod civil.

Astfel, asa cum rezulta din pozitia procesuala a reclamantei, dar si din probele administrate si la care s-a facut referire anterior (raportul de expertiza întocmit de catre expert Gafincu Constantin în dosarul de partaj), împrejurarile invocate de catre reclamanta, anume ca pretinsa diminuare a terenului pârâtei, de la 1 ha la 8500 mp s-ar datora fie largirii drumului de exploatare limitrof, fie punerii în posesie peste terenul pârâtei a most. def. T. T., au fost cunoscute la pronuntarea deciziei nr. 2044/2004 a Curtii de Apel Suceava prin care s-a consfintit tranzactia încheiata de coindivizari, inclusiv de catre reclamanta si s-a consimtit ca pârâta S. J. sa primeasca în lot întreaga suprafata de 1 ha teren înscrisa în titlul de proprietate comun nr. 2035/2002.

Asa fiind si având în vedere obligatia de garantie contra evictiunii ce revine copartasilor conform art. 787 vechiul Cod civil, reclamanta nu poate pretinde ca pârâtei i-ar fi revenit la partaj în fapt numai 8500 mp teren în loc de 10.000 mp teren cât s-a consemnat în tranzactie si în hotarârea de expedient si nici nu poate revendica parte din terenul atribuit la partaj pe motiv ca suprafata revendicata îi apartinea în realitate ei în temeiul unui titlu emis anterior partajului.

Prin urmare, câta vreme obiectiunile reclamantei vizau o alta situatie de fapt decât cea stabilita de catre experta, dar care era anterioara încheierii tranzactiei consfintita prin decizia nr. 2044/2004 a Curtii de Apel Suceava, respectivele obiectiuni erau irelevante, prin ele tinzându-se a se modifica întinderea terenului atribuit printr-o tranzactie neanulata si consfintita  prin hotarâre de expedient.

Asadar, independent de faptul ca expertiza efectuata de catre expert Rachitneanu Iuliana este corecta câta vreme materializeaza terenurile partilor asa cum au fost puse în posesie, se mai impune a se retine acest aspect esential anume ca reclamanta nu poate initia nici un demers prin care sa o tulbure pe pârâta în dreptul de proprietate pe care i l-a recunoscut prin tranzactie si prin hotarârea de partaj pentru suprafata de 1 ha teren.

Nefondata este si sustinerea reclamantei în sensul ca pârâta S. J. ar fi recunoscut prin mandatar sau prin avocat ca terenul ce i-a revenit la partaj ar fi fost diminuat prin largirea drumului de exploatare, câta vreme apararile sale constante vizau împrejurarea ca terenul pe care l-a înstrainat este identic cu cel ce i-a fost atribuit prin decizia civila nr. 2044/2004 a Curtii de Apel Suceava.

Întemeiate sunt însa criticile în ceea ce priveste modul de solutionare a cererii de granituire.

În primul rând, se impune a se retine ca instanta s-a pronuntat pe acest capat de cerere câta vreme a respins actiunea reclamantei în întregul sau.

Împrejurarea ca în  minuta si respectiv dispozitivul sentintei nu au fost enumerate toate capetele de cerere nu poate conduce la concluzia omisiunii solutionarii lor, câta vreme în considerente s-a facut referire la toate aceste cereri, expunându-se temeiurile de fapt si de drept avute în vedere la darea solutiei.

Astfel, în ceea ce priveste cererea de granituire, s-a retinut ca exista o delimitare între terenurile proprietatea partilor, realizata prin bornele cadastrale si planurile de situatie ale corpurilor de proprietate intabulate, delimitare care s-a considerat a fi cea corecta.

Pe fond, solutia pronuntata este însa gresita.

Raportat la disp. art. 584 din vechiul Cod civil, granituirea presupune o operatiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietati, delimitare care, având în vedere caracterul petitoriu al cererii de granituire, trebuie sa respecte întinderea si configuratia proprietatilor limitrofe.

Actiunea este admisibila si în ipoteza în care limita despartitoare este materializata prin semne exterioare si corespunde aliniamentului real al hotarului.

A admite contrariul si a stabili ca într-o astfel de situatie cererea de granituire nu ar fi justificata si ca ar fi lipsita de interes, ar însemna sa se perpetueze controversele dintre parti sub acest aspect.

Prin urmare, si în ipoteza în care linia de hotar existenta corespunde celei reale, este necesar ca instanta sa statueze în acest sens.

În cauza, din raportul de expertiza întocmit de catre expert Rachitneanu Iuliana reiese ca hotarul dintre terenurile partilor se afla pe aliniamentul notat prin pct. 120-B54-B49-B68-B67-122 si trasat cu linie rosie pe planul de amplasament anexa la raportul de expertiza (f. 262 dosar prima instanta).

Acest aliniament delimiteaza terenurile partilor din titlurile de proprietate nr. 2035/2002 si nr. 1395/1996, respectând întinderea dreptului de proprietate al fiecareia astfel cum a fost stabilita cu ocazia punerii în posesie, reflectând dimensiunile din planul parcelar anterior mentionat.

Pentru toate considerentele de fapt si drept învederate, în baza art. 296 Cod procedura civila tribunalul va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentinta, în sensul ca va admite capatul de cerere având ca obiect „granituire”, va stabili linia de hotar dintre proprietatile  partilor pe aliniamentul notat prin  punctele 120-B54-B49-B68-B67-122 si trasat cu  linie rosie  pe planul de amplasament anexa  la raportul de expertiza întocmit de catre exp. Rachitneanu Iuliana(f.262 ds prima  instanta).

Va mentine celelalte  dispozitii  ale sentintei care  nu sunt contrare  prezentei decizii.

Fiind partial în culpa procesuala (ca urmare a înlaturarii criticilor din apel referitoare la solutia data capetelor de cerere având ca obiect „revendicare” si „constatare nulitate absoluta contract de vânzare-cumparare”), în baza art. 274 si art. 276 Cod procedura civila reclamanta apelanta va fi obligata sa plateasca pârâtilor-intimati  C. C. L. si  S. J. suma de 200  lei  cu  titlu de cheltuieli de judecata, parte din totalul de 500 lei dovedit cu chitanta de avocat nr. 5/14 ianuarie 2010 – f. 53 dosar recurs – primul ciclu procesual.

În ceea ce priveste  apelul declarat de catre intervenientii în interes propriu, în baza art. 296 Cod procedura civila urmeaza a fi respins ca nefondat, urmând a mentine solutia de prima instanta ca legala si temeinica.

Astfel, criticile formulate de catre acestia în legatura cu fondul cauzei se impun a fi înlaturate întrucât prin sentinta apelata cererea de interventie nu a fost solutionata pe fond, ci a fost anulata ca netimbrata, solutie justificata de împrejurarea ca intervenientii nu s-au conformat obligatiei de achitare a taxei de timbru si care nu a fost contestata prin prezentul apel.

Fiind în culpa procesuala, în baza art. 274 Cod procedura civila apelantii intervenienti în interes propriu vor fi obligati sa plateasca pârâtilor-intimati  C. C. L. si  S. J.  suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge apelul declarat  de catre  intervenientii  în  interes  propriu G. M. si G. T., ambii cu domiciliul în …, împotriva sentintei civile nr.484 pronuntata  la data de 02.03.2009 de Judecatoria Falticeni,în dosar  nr.75/227/2005,  intimati fiind pârâtii I. V., domiciliat în .., M. S. D., domiciliat în …, S. J., domiciliata în …, C. C. L. , domiciliat în …, M.P., domiciliata  în …,S. D. M. , domiciliat în …, G. O. domiciliat în … si intervenientul M. I., domiciliat  în …, ca nefondat.

Admite apelul declarat  de  catre  reclamanta  M. A., Aurelia cu domiciliul în … si cu domiciliul ales la Cabinet de Avoct”Mamaliga Sergiu” cu sediul în Iasi, str. Carpati, nr.14, bl. 912A, sc.B, et.1, ap.3, judetul Iasi, împotriva sentintei civile nr.484 pronuntata  la data de 02.03.2009 de Judecatoria Falticeni,în dosar  nr.75/227/2005,  intimati fiind pârâtii I. V., domiciliat în …, M. S. D., domiciliat în …, S. J., domiciliata în …, C. C. L. , domiciliat în …, M. P., domiciliata  în …,S. D. M. , domiciliat în …, G.O. domiciliat … si intervenientul M. I., domiciliat  în ….

Schimba  în parte sentinta civila 484/2.03.2009 a Judecatoriei Falticeni, în sensul ca:

Admite capatul de cerere având ca  obiect "granituire".Stabileste linia de hotar dintre proprietatile  partilor pe aliniamentul notat prin  punctele 120-B54-B49-B68-B67-122 si trasat cu  linie rosie  pe planul de amplasament anexa  la raportul de expertiza întocmit de catre exp. Rachitneanu Iuliana(f.262 ds prima  instanta).

Mentine celelalte  dispozitii  ale sentintei care  nu sunt contrare  prezentei decizii.

Obliga  pe apelantii - interveninti în interes propriu sa plateasca pârâtilor-intimati  C. C. L. si  S. J.  suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata

Obliga  pe reclamanta - apelanta sa plateasca  acelorasi pârâti-intimati  suma de 200  lei  cu acelasi titlu.

Definitiva.

Cu drept  de  recurs în  termen de  15 zile de  la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 15.11.2011.

Domenii speta

Spete similare