Contestaţie la executare. Suspendarea executării silite

Decizie 354 R din 14.05.2010


Prin  cererea înregistrată la Judecătoria R V la data de 3 iulie 2009 la nr. 2302/292/2009, contestatorul C C a formulat contestaţie la executare , în contradictoriu cu intimata Gh V, solicitând anularea formelor de executare silită, pornită împotriva sa, suspendarea executării silite.

 În motivarea contestaţiei formulate se arată că,  s-a pornit executarea silită în baza sentinţei civile nr. 997/2008 a Judecătoriei R V la cererea intimatei Gh V, că în fapt, intimata i-a acaparat ilegal o suprafaţă de teren proprietatea sa, motiv pentru care a formulat acţiune în revendicare.

Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 2379 din 16 decembrie 2009 a respins ca nefondată  atât cererea de suspendare a executării  cât şi contestaţia la executare.

Instanţa a motivat că  în speţă, există un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, pe care în mod corect şi legal, creditoarea a pus-o în executare silită, împotriva debitorului , iar motivele invocat de contestator, nu  se încadrează între cele prevăzute de lege pentru a formula contestaţie la executare, în procesul în care contestatorul s-a judecat cu intimata a avut posibilitatea valorificării acestor motive, pentru a stabili situaţia care corespunde realităţii.

Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatorul C C.

 A motivat că :

 1. instanţa a încălcat dispoziţiile art . 131 alin ( 1 )  Cod procedură civilă, în sensul că nu  a încercat împăcarea părţilor; a încălcat dispoziţiile art . 129 al. 5 din Cod, nestăruind prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.

2. Instanţa nu a ţinut seama că pe  rolul  aceleiaşi  judecătorii se află  o acţiune în revendicare a  reclamantului care vizează  proprietăţile în litigiu, aşa încât instanţa trebuia să aprobe cel puţin capătul de cerere  privind suspendarea executării, până la  soluţionarea cererii de revendicare .

3.Sentinţa este motivată laconic, situaţie ce echivalează cu nemotivarea încălcându-se astfel dispoziţiile art . 261 ( 1) pct. 5 Cod procedură civilă.

4. Titlul executoriu din speţă nu corespunde cu  expertiza tehnică;

5. Imobilul asupra  căruia poartă executarea este coproprietatea recurentului şi a numiţilor C Ş şi  H M, iar executarea încalcă dreptul de proprietate al acestora;

6.Sentinţa atacată nu s-a pronunţat în şedinţa publică iar din acest motiv este lovită de nulitate.

Recursul este neîntemeiat.

1.Într-adevăr, din sentinţă nu rezultă dacă s-a încercat împăcarea părţilor. Dar, chiar dacă acest lucru nu s-ar fi făcut, dispoziţiile art . 131 din Codul de procedură civilă  nu sancţionează omisiunea respectivă  cu nulitatea, nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii. Iar o eventuala nulitate,relativă, conform disp. Art 105 din codul de proc. Civ. nu a fost invocata şi dovedită în speţă.

Instanţa şi –a manifestat rolul activ, lămurind pricina sub toate aspectele aşa încât susţinerea că s-au  încălcat dispoziţiile art . 129 alin 5 din Cod nu poate fi primită.

2.Împrejurarea că pe rolul  Judecătoriei R V se află o acţiune în revendicare intentată de recurent, cu referire la imobilul  în litigiu, nu poate duce nici la suspendarea nici la anularea executării. Aceasta pentru că, în procesul de revendicare aflat pe rol nu se poate desfiinţa sentinţa dată în grăniţuire, care constituie titlul executoriu din speţă.

3.Sentinţa atacată este motivată  suficient, în fapt şi în drept  cuprinzând toate elementele în baza cărora instanţa  şi – a formulat convingerea  asupra soluţiei. O  motivare completă nu este  neapărat o motivare amplă, iar lipsa unei motivări voluminoase , adică o motivare „laconică” nu echivalează cu nemotivarea, cum susţine recurentul .

4.În contestaţia la executare, instanţa nu era îndreptăţită să  verifice concordanţa dintre titlul executoriu şi o expertiză tehnică. Titlul se execută în forma în care se prezintă, neputând fi  modificat de către instanţă.

5.Din sentinţa pusă în executare şi deciziile instanţelor de control judiciar care  o confirmă, nu rezultă că ar mai  exista şi alţi coproprietari asupra imobilului - respectiv numiţii  C  Ş şi H  M, iar  recurentul – contestator nu face  nicio dovadă în acest sens. Oricum , aşa cum s-a motivat mai sus,  sentinţa se execută în forma în care există, fără a putea fi  modificată cu prilejul executării.

6.Susţinerea că sentinţa nu  s-a pronunţat în şedinţa publică  este o simplă afirmaţie a recurentului ,  neprobată. Iar din minuta sentinţei şi dispozitiv rezultă, dimpotrivă că hotărârea a fost pronunţată în şedinţa publică.

Faţă de aceste consideraţii recursul va fi respins, în temeiul art . 312 al. 2 teza a II –a Cod procedură civilă , cu cheltuieli de judecată.