Cerere de acordare drepturi salariale . Funcţionari publici. Nereglementarea cuantumului drepturilor băneşti solicitate. Netemeinicia cererii.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.1382/87/22.03.2010, reclamanţii Soare Daniela, Ciucă Iuliana, Floricica Constanţa, Cotea Maria, Gavrilă Mariana, Mitran Marin, Ţucmeanu Ovidiu Adrian, toţi cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei Plosca, judeţul Teleorman, în contradictoriu cu  pârâţii Primăria comunei Plosca, Consiliul Local al comunei Plosca, comuna Plosca, judeţul Teleorman, au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, fiecare, începând cu 01.11.2005 şi în continuare cu actualizarea sumelor în raport de indicele de inflaţie.

În motivarea hotărârii reclamanţii au arătat că au calitatea de funcţionari publici , astfel că potrivit prevederilor art.31 alin.1) lit.c) şi d) din legea nr.188/1999, republicată au dreptul la o compensaţie a salariului , la suplimentul postului şi la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În perioada anilor 2004-2006 aceste prevederi legale au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 şi OUG nr.2/2006 şi au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 potrivit art.XII din Legea nr.251/2006, însă nici până în prezent nu au primit aceste drepturi.

Prevederile legale de suspendare a exerciţiului acestor drepturi sunt neconstituţionale, însă în condiţiile în care acestea nu mai sunt în vigoare, nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale.

Din această cauză, instanţa de judecată are vocaţie să constate că sunt lipsite de efecte normele juridice de suspendare a prevederilor art.31 alin.1) lit.c) şi d) din legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.31 alin.1) lit.c) şi d) , art.109 din Legea nr.188/1999, art.38 şi art.39 din Codul muncii, art.15-16, art.41 şi art.53 din Constituţie şi Codul muncii.

Pentru dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosarul cauzei înscrisuri şi practică judiciară.

Analizând cererea în raport de probele administrate şi prevederile legale aplicabile, instanţa reţine că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.29 alin.1) lit.c) şi d) şi potrivit art.31 în forma republicată a Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, salariul acestei categorii de personal se compune din suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În perioada 2004-2006 aceste prevederi legale au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.76/2005 şi OUG nr.2/2006 aprobată de asemenea cu modificări şi completări prin Legea nr.417/2006.

În aplicarea prevederilor art.31 din Legea nr.188/1999 , republicată , Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcţionarilor publici care reglementa în mod unic mecanismul de stabilire a salariului funcţionarilor publici , inclusiv suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare , care cerea ca acestea să fie calculate în puncte.

Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există bază legală pentru calcularea şi acordarea drepturilor solicitate de reclamanţi.

Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici, este necesară existenţa unor dispoziţii în aplicarea art.31 alin.1) lit.c) şi d) din Legea nr.188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului , în cazul promovării unei hotărâri date în executarea legii.

În condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare , acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat – procentul de 25% din salariul de bază invocat de reclamanţi nu are temei legal - , iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanţă în raport de diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a deciziei nr.820/2008 a Curţii Constituţionale.

În fine, potrivit deciziei nr.20/21.09.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a dispus în sensul că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare .

Ori potrivit prevederilor art.329 alin.3) teza finală din Codul de procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.

În considerarea acestor motive, în baza art.18 din legea nr.554/2004, instanţa va respinge cererea reclamanţilor ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare