Contestaţie în anulare. Examinarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1980/87/2010 din 14.04.2010 la această instanţă, contestatorul L M. A a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 121 din 19 martie 2010 a Tribunalului T, solicitând anularea deciziei mai sus menţionate, pentru următoarele motive:

Curtea de Apel Bucureşti, prin  decizia nr. 515 din 02.12.2008 a  anulat  decizia civilă nr. 270 din 16.05.2008  pronunţată de Tribunalul T, în contradictoriu cu  intimaţii-pârâţi Comisia  Judeţeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar  M, L Gh. M, L Gh. B, B L, A C-N şi L Gh. A.

Instanţa Curţii de Apel Bucureşti reţine că prin sentinţa civilă nr. 57/2007 instanţa de fond a dispus în mod greşit ca pe noul  titlu de  proprietate să fie trecuţi numai moştenitorii defunctului L V. B, respectiv L M. A, L B. Gh şi L B. N, deşi din  adeverinţa nr.  95 din 18.01.2008 eliberată de Primăria M rezultă care sunt moştenitorii adevăraţi ai autorului B V. L.

Prin sentinţa civilă nr. 135 din 12.02.2008, Judecătoria V a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei  faţă  de dispoziţiile art. 323 alin. 2 Cod Procedură Civilă care prevăd că în cazul articolului 322 pct. 7, cererea de revizuire se soluţionează de instanţa mai mare în grad. Acest capitol al articolului 322 pct 7 a fost rezolvat de instanţa Tribunalului T prin sentinţa civilă nr. 93 din 15 iunie 2009 în dosar civil nr. 1178/87/2009, iar instanţa de  revizuire  nu  s-a pronunţat asupra laturii materiale  cerute în cererea  în revizuire care se referea la acordarea  dreptului ce se cuvenea moştenitorilor  autorului  defunct B V. L din anularea titlului  de proprietate nr. 4800045/2002 suprafaţa de 3.95 ha şi din anularea titlului de proprietate 48000746/1999 suprafaţa  de 6.05 ha şi anume: M L, A M. L, S M, B L, A C-N, P F, V A, L M. I şi L B. Gh în conformitate  cu noua probă, adresa Primăriei M nr. 95 din 18.01.2008 şi care îndeplinea  cerinţele articolului 322 punctele 1, 2 şi 5.

Instanţa de recurs, în mod nelegal trece să analizeze şi  să judece fondul,  mai  cu seamă  că  titlul de proprietate nr. 4800045/2002 şi  nr. 48000746/1999 erau deja anulate prin sentinţa nr. 57/2007 a Judecătoriei V, menţinută prin decizia de recurs nr. 972 din 26.10.2007  a Tribunalului T.

Motivele invocate de instanţa de recurs nu  se încadrează în motivele de revizuire prevăzute de lege, drepturile materiale ce au  făcut obiectul adresei nr. 95 din 18.01.2008 este o măsură greşită care ştirbeşte din dreptul  material cuvenit celor în drept, iar instanţa de recurs era obligată  de lege să judece pe fond,  mai  cu  seamă că  a intervenit decizia nr. 972/26.10.2007 a Tribunalului T pentru  că moştenitorii autorului nu  sunt numai L M. A, L B Gh, L B. P şi prin această adresă se face şi  dovada că moştenitorii înscrişi în această adresă le este confirmată şi  dovada că  au cerut legal această  moştenire de la  defunctul B V. L.

Această eroare a instanţei de recurs ar face ca  aceşti moştenitori de drept să-şi piardă un drept legal şi mai  mult ar însemna şi  nerespectarea parţială a deciziei nr. 515/2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

În drept,  contestatorul îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art. 317-318 Cod Procedură Civilă.

Examinând contestaţia în anulare formulată, prin prisma  dispoziţiilor art. 317 şi  art. 318 Cod Procedură Civilă, tribunalul  constată  că  aceasta este nefondată.

Potrivit  art. 318 Cod Procedură Civilă, hotărârile  instanţelor de recurs pot fi  atacate cu  contestaţie când dezlegarea  dată este rezultatul  unei greşeli materiale sau  când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l  numai în parte,  a omis din greşeală să cerceteze vreunul  dintre  motivele de modificare sau de  casare .

Astfel, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli  de fapt şi nu  greşeli de judecată, de interpretare a unor  dispoziţii legale  sau  de apreciere a probelor.

Pe această cale nu  este admisibil să se  examineze  justeţea  soluţiei pronunţate.

În sensul  textului de lege menţionat „greşeală materială” înseamnă  eroare materială evidentă în legătură  cu aspectele  formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu  este necesară o reexaminare a fondului sau o  reapreciere a probelor.

Contestaţia în anulare de drept  comun : art. 317 Cod Procedură Civilă poate fi admisă când:  judecarea pricinii s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură  privind  citarea  părţii, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de ordine  publică privind competenţa.

Prin contestaţia formulată, contestatorul L M. A nu invocă niciunul  din motivele prevăzute de art.  317 Cod Procedură Civilă.

În concluzie,  contestatorul invocând motive de netemeinicie, ce vizează reaprecierea probelor, contestaţia în anulare  formulată excede  condiţiilor impuse de art. 318 Cod Procedură Civilă.

În consecinţă, pentru  considerentele de mai sus,  reţinând că nu  sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317-318 Cod Procedură Civilă, se va respinge, ca nefondată,  contestaţia  în anulare formulată de  contestatorul L M. A.

Domenii speta

Spete similare