Contestaţie în anulare

Contestaţie în anulare.

- Cod procedură civilă, art. 318

Recurs anulat ca netimbrat. Dezlegarea pricinii în recurs este rezultatul unei erorii materiale deoarece s-a constatat că dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar s-a ataşat din eroare la un alt dosar.

Prin contestaţia în anulare formulată de C.A.S. Mureş la data de 5 octombrie 2011 în dosarul nr. 336/43/2011, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 1471/R din 8 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii s-a arătat că pentru termenul de judecată din 8 septembrie 2011, C.A.S. Mureş, în calitate de recurentă pârâtă în dosarul nr. 210/102/2011, a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei, iar anexat adresei nr. 23.131/22.08.2011 a fost depusă atât taxa judiciară de timbru, cât şi timbrul judiciar. La termenul din 8 septembrie 2011, conform portalului instanţei, recursul formulat de C.A.S. Mureş împotriva sentinţei civile nr. 226/17.02.2011 a Tribunalului Mureş a fost anulat ca netimbrat. Pentru aceste considerente, s-a invocat incidenţa prevederilor art. 318 Cod procedură civilă şi s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecarea recursului.

Analizând cererea de contestaţie în anulare, Curtea constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, pentru termenul de judecată din data de 8 septembrie 2011, recurenta C.A.S. Mureş a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru în valoare de 5 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei.

La data de 23 august 2011, C.A.S. Mureş a depus la dosarul cauzei (nr. 210/102/2011) atât taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, cât şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.

Cu toate acestea, potrivit procesului verbal aflat la fila 7 dosar, taxa de timbru şi timbrul judiciar au fost ataşate, din eroare, la dosarul nr. 201/43/2010.

Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea dată pricinii de către instanţa de recurs (care a anulat cererea ca netimbrată) este rezultatul unei erori materiale, Curtea a admis contestaţia în anulare formulată de C.A.S. Mureş şi a anulat Decizia nr. 1471/R din 8 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. 210/102/2011.

Rejudecând calea de atac a recursului, Curtea de Apel reţine următoarele :

Decizia de impunere nr. 1412/19.11.2011 a fost emisă de C.A.S. Mureş pentru stabilirea contribuţiei la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în baza veniturilor impozabile realizate de reclamantul intimat G.A.. Conform protocolului încheiat între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi C.A.S. Mureş, A.N.A.F. a comunicat, în format electronic, veniturile realizate din cedarea folosinţei bunurilor pentru anul 2005, venit la care reclamantul nu a achitat contribuţia la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. S-a reţinut că reclamantul nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru anul 2005, cu toate că avea această obligaţie imperativă prevăzută de lege.

Reclamantul intimat a solicitat, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor actului administrativ atacat, dovedind îndeplinirea celor două condiţii expres prevăzute de textul legal: existenţa unui caz „bine justificat” şi „prevenirea unei pagube iminente”.

Paguba iminentă rezultă din aceea că, astfel cum susţine reclamantul, chiar dacă suma pentru care s-a declanşat executarea silită (1.217 lei) nu este una consistentă, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei şi la persoana reclamantului, valorificarea pretinsei creanţe este de natură a-l prejudicia grav. Reclamantul a invocat faptul că este pensionar ca efect al Deciziei nr. 208772/29.06.2000 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacităţii de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate. Ca atare, pretinsa creanţă are un cuantum extrem de ridicat prin raportare la veniturile reclamantului şi la condiţiile concrete de trai ale acestuia.

În ceea ce priveşte condiţia „existenţei cazului bine justificat”, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că petiţionarul nu are calitatea de beneficiar al sumelor încasate cu titlu de chirie, acestea neconstituind venituri proprii ale sale, reclamantul având doar calitatea de administrator al imobilului situat în Sângeorgiu de Mureş, str. Principală nr. 1020/B, jud. Mureş, în temeiul procurii de administrare autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociaţi G.I.. În baza mandatului menţionat, reclamantul a fost împuternicit să administreze în mod corespunzător imobilul de către proprietarul real al acestuia, cetăţeanul de naţionalitate italiană G.B.B..

Prin raportare la calitatea de administrator a reclamantului cu privire la imobilul aducător de venituri cu titlu de chirii şi în considerarea cetăţeniei italiene a proprietarului real al imobilului, există un serios dubiu cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.

Faţă de aceste considerente, Curtea a respins recursul declarat de C.A.S. Mureş împotriva Sentinţei nr. 226/17.02.2011, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 210/102/2011.

Domenii speta

Spete similare