Decizie de impunere emisă de Casa judeţeană de Asigurări de Sănătate pentru stabilirea contribuţiei de asigurări de sănătate datorată ca urmare a producerii de venituri din profesia de avocat

Inexistenta unui contract încheiat între casa de asigurări de sănătate şi avocat.

Obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuţia sub pretextul că nu au încheiat un contract cu casa de asigurări. Încheierea respectivului contract este o obligaţie derivată din obligativitatea asigurării. După încheierea contractului şi în temeiul acestuia, decurg obligaţiile părţilor aşa cum şi le-au asumat, în limitele prescripţiilor legale, inclusiv obligaţia prevăzută de art. 215 alin.  3 din Legea nr. 95/2006 pentru persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, cum sunt avocaţii, şi care constă în depunerea obligatorie la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare a declaraţiilor privind obligaţiile faţă de Fond.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 381/CA/24.01.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. 6475/62/2013 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.V.P. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. a Judeţului B. şi în consecinţă: a fost anulată în parte Decizia de impunere nr.49976/12.06.2012, emisă de pârâta C.A.S. a Judeţului B., în ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate aferentă anilor 2005 - 2007, majorările/dobânzile şi penalităţile calculate prin decizia de impunere contestată şi  exonerează  reclamantul  de  la plata acestor obligaţii; s-au respins restul pretenţiilor reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul D.V.P. şi pârâta C.A.S. a Judeţului B.

Primul recurent a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii introductive sau trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 Noul Cod de procedură civilă.

Criticile aduse au constat în următoarele:

Calitatea de avocat şi de membru al Casei de asigurări a Avocaţilor, precum şi dispoziţiile art. 323 din Statutul profesiei de avocat, art. 28 lit. c şi 33 din Legea nr. 51/1995 conduc la înfrângerea susţinerii din considerentele sentinţei civile atacate prin care se arată că reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens. Recurentul arată că a apreciat, faţă de dispoziţiile legale menţionate, că nu este necesară efectuare de probe, însă, dacă i s-ar fi pus în vedere, ar fi făcut dovada cotizării de peste 30 de ani la casa de pensii a avocaţilor.

De asemenea, s-a mai arătat că nu s-a avut în vedere faptul că între acesta şi C.A.S. nu există nici un contract.

Recurenta C.A.S. a Judeţului B. a solicitat modificarea sentinţei civile atacate şi, în consecinţă, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului au fost reluate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării şi s-au mai precizat următoarele:

S-a făcut referire la  dispoziţiile art. 208,  art. 211 din Legea nr. 95/2006, arătându-se că una dintre obligaţiile asiguraţilor este achitarea contribuţiei datorate fondului.

De asemenea, s-au invocat prevederile O.U.G. nr. 150/2002 şi ale Ordinului nr. 221/2005, arătându-se că şi aceste acte normative reglementează obligaţia contribuabilului de a declara şi plăti contribuţia de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile precum şi termenele de plată a acestor contribuţii şi calculul de dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul depăşirii acestor termene.

Încadrarea în tipul de venituri realizate o face ANAF-ul conform prevederilor codului fiscal, în prezenta cauză fiind vorba despre venituri din profesii libere şi comerciale, aşa cum intimata recunoaşte în acţiune realizarea acestor venituri. În acest sens, C.A.S.J. B. este obligată să înscrie în titlul de creanţă categoria veniturilor realizate de către contestator. Din acţiune rezultă că nu se contestă veniturile realizate şi nici natura acestora.

C.A.S.J. B. poate să îşi îndeplinească obligaţia prevăzută de Legea nr. 95/2006 cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligaţiilor către FNUASS doar în condiţiile în care are cunoştinţă despre aceştia şi despre nivelul veniturilor realizate de ei.

Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informaţi şi îndrumaţi în condiţiile în care se înregistrează la organul fiscal. Intimata nu s-a prezentat la sediul C.A.S.J. B. pentru a se înregistra ca persoană care realizează venituri şi să procedeze la declararea acestora şi plata către fondul de sănătate. Faptul că intimatul nu a fost informat cu privire la astfel de obligaţii nu are relevanţă juridică sub aspectul obligaţiei acestea de a plăti la scadenţă contribuţia către fondul de sănătate, această obligaţie rezultând din lege.

Obligaţia plăţii contribuţiei pe care reclamantul o datorează bugetului FNUASS nu se naşte de la data primirii de la C.A.S.J. B. a scrisorilor/deciziilor prin care este înştiinţat, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare.

Reclamantul a obţinut, începând cu anul 2005, venituri din profesii liberale şi comerciale, informaţiile fiind puse la dispoziţie de către A.N.A.F..

La data de 01.10.2008, intimatul a fost notificat în sensul depunerii la C.A.S.J. B.  a documentelor doveditoare realizării veniturilor din exercitarea profesiei de avocat şi implicit a completării declaraţiei anuale privind constituirea contribuţiei către FNUASS. La data de 07.04.2010, intimatul s-a prezentat la sediul C.A.S.J. B. şi a depus declaraţiile aferente perioadei 2005-2008.

În baza acestor declaraţii şi cu respectarea prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, au fost emise decizii de impunere cu obligaţii aferente anilor 2005, 2006, 2007 şi 2008.

Urmare a preluării, la data de 01.06.2010, pe baza protocolului încheiat între C.N.A.S. şi A.N.A.F., a veniturilor estimate ale intimatului pentru anii 2009 şi 2010, a fost emisă decizia de impunere cu obligaţii aferente perioadei 2009-2010.

Recurenta apreciază ca netemeinică afirmaţia instanţei de fond potrivit cu  care s-ar fi prescris dreptul C.A.S.J. B. de a stabili obligaţii fiscale aferente anilor 2005, 2006 prin prisma aplicării art. 92 al 1 lit. c Cod procedură fiscală.

În opinia recurentei, prin depunerea documentelor la data de 04.04.2010, aferente anilor 2005-2008, din care reiese natura veniturilor realizate, cuantumul acestora şi nivelul contribuţiei la FNUASS, contribuabilul a efectuat un act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat, situaţie care a întrerupt şi termenul de prescripţie al C.A.S.J. B. de a stabili obligaţiile fiscale, la momentul înregistrării veniturilor din documentele depuse începând să curgă un alt termen de prescripţie.

Întrucât intimatul nu a procedat la achitarea obligaţiilor de plată, s-a procedat la începerea executării silite, actele de executare fiind anulate prin sentinţa civilă nr. 876/2011 a Judecătoriei Făgăraş.

Recurenta a criticat şi afirmaţia instanţei de fond potrivit cu care nu ar fi adus la cunoştinţă intimatului debitul stabilit, arătând că nu i se poate imputa acest fapt întrucât instituţia nu a avut la cunoştinţă despre nivelul veniturilor realizate decât după preluarea bazelor de date de la A.N.A.F.

Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informaţi în condiţiile în care se înregistrează la organul fiscal, respectiv, în prezenta cauză, la C.A.S.J. B..

Obligaţia plăţii contribuţiei nu se naşte la data primirii de la C.A.S.J. B. a scrisorilor/deciziilor prin care este înştiinţat asupra acestor obligaţii, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare.

Motivele invocate de către instanţa de fond nu justifică sancţiunea extremă a anulării deciziei de impunere contestată sub aspectul debitului principal aferent anilor 2005-2006 şi nici exonerarea de la plata contribuţiei constând în accesoriile calculate pentru neplata la scadenţă a debitului total principal, cel mult putând intra în discuţie modalitatea de stabilire a accesoriilor până la data confirmării de primire a deciziilor de impunere emise la data de 07.04.2010.

Recurenta nu a indicat temeiurile de drept ale motivelor pentru care a solicitat admiterea recursului, fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă potrivit cu care sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Din analiza considerentelor recursului, se constată că singurul motiv de casare ce poate fi incident în cauză este cel prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

În recurs nu s-au formulat întâmpinări.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantul D.V.P. şi a dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 Noul Cod de procedură civilă şi prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta C.A.S. a Judeţului B. şi a dispoziţiilor art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

În prezenta cauză, obiectul cererii de anulare îl constituie o decizie de impunere referitoare la venituri realizate în anii 2005-2012.

În mod corect a reţinut prima instanţă că dreptul C.A.S.J. B. de a stabili contribuţii de asigurări de sănătate este prescris pentru anii 2005-2006 întrucât la data emiterii deciziei de impunere, respectiv 12.06.2012, se împlinise termenul de 5 ani prevăzut de codul de procedură fiscală, acest termen nefiind întrerupt aşa cum susţine recurenta. Astfel, chiar dacă în anul 2010 a fost emisă o decizie de impunere pentru anii 2005-2008, formele de executare silită au fost anulate de către instanţă întrucât decizia de impunere nu a fost legal comunicată, fapt ce echivalează cu necomunicarea actului administrativ fiscal şi, implicit cu lipsa emiterii acestuia. De altfel, C.A.S.J. B. nu a procedat, ulterior pronunţării hotărârii Judecătoriei Făgăraş, la o comunicare legală a deciziei de impunere anterior menţionată, ci doar ulterior, în anul 2012, a emis o nouă decizie de impunere cu privire la anii 2005-2012. În atare condiţii, dreptul său de a stabili obligaţii fiscale aferente anilor 2005-2006 era prescris.

În continuare, se impune analiza dispoziţiilor legale în materie în vigoare în perioada anilor 2007-2012.

Conform prevederilor art. 208, art. 257 alin 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 şi art. 8 alin 1 din Anexa la Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară având obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare potrivit textelor de lege sus citate. Încheierea contractului de asigurare este consecutivă dobândirii calităţii de asigurat prin plata contribuţiei la fond, sens în care instanţa interpretează şi dispoziţiile art. 211 alin 1 din Legea nr.95/2006.

Potrivit art. 208 alin 1 şi 3 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei, sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

De asemenea, conform art. 211 alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege, „Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, (…), în condiţiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui C.N.A.S. cu avizul consiliului de administraţie. (2) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în România”.

Prin urmare, legea instituie ca regulă asigurarea obligatorie pentru fiecare român cu domiciliul în ţară. Asigurarea atrage plata unei contribuţii, cu anumite excepţii stricte prevăzute de art. 213.

Obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuţia sub pretextul că nu au încheiat un contract cu casa de asigurări. Încheierea respectivului contract este o obligaţie derivată din obligativitatea asigurării. După încheierea contractului şi în temeiul acestuia, decurg obligaţiile părţilor aşa cum şi le-au asumat, în limitele prescripţiilor legale, inclusiv obligaţia prevăzută de art. 215 alin 3 din Legea nr. 95/2006 pentru persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, cum sunt avocaţii, şi care constă în depunerea obligatorie la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare a declaraţiilor privind obligaţiile faţă de Fond.

Ca urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă obligativitatea plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate şi de către persoanele care sunt identificate cu venituri din exercitarea profesiei de avocat.

În privinţa accesoriilor, Curtea reţine că intimatul D.V.P. a declarat către o instituţie cu rol de organ fiscal, faptul că realizează venituri din profesii liberale şi comerciale. Statul, prin mijloacele sale prevăzute de lege, are obligaţia de a informa contribuabilii asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora. În acest sens, astfel cum arată şi recurenta, între C.N.A.S. şi A.N.A.F. au fost încheiate protocoale referitoare şi la asiguraţii din categoriile de persoane care realizează venituri, printre altele, şi din profesii liberale şi comerciale.

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale privind calcularea de majorări şi dobânzi, este necesar să existe un termen de scadenţă, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoştinţat, să poată plăti sau, eventual, sa poată contesta impunerea sumei.

Intimatului nu i-au fost respectate aceste drepturi la informare şi beneficiul termenului de scadenţă, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă dobânzile şi majorările de întârziere, instanţa de fond a înlăturat obligaţia de plată a acestora.

Pentru toate aceste considerente, criticile aduse prin cele două recursuri nu sunt în măsură să înlăture argumentele primei instanţe, urmând ca recursurile să fie respinse.

Domenii speta

Spete similare