Contestare decizie de concediere

Sentinţă civilă 3727 din 18.11.2010


Prin actiunea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 3321/87/2010  la data de 01.07.2010, reclamantul D.N. a solicitat  anularea deciziei de concediere nr. 15/22.06.2010 emisa de pârâta SCM „Unirea” Alexandria si suspendarea executarii silite dispuse prin decizia nr. 96/27.05.2010 pâna la ramânerea definitiva a deciziei pronuntata în cauza.

În temeiul dispozitiilor art. 112 Cod proc civ. au fost atasate  cererii înscrisurile pe care reclamantul îsi întemeiaza actiunea, respectiv: decizia nr. 15/22.06.2010 si carnetul de munca seria A.Y. nr. 203584 (filele 3-7).

La data de 05.10.2010, prin serviciul registratura, pârâta SCM „Unirea” Alexandria a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care  a solicitat respingerea actiunii.

În aparare, pârâta a aratat  ca prin decizia nr. 96/27.05.2010 s-a decis mutarea activitatii dintr-un spatiu în altul al Cooperatiei, hotarâre motivata pe considerente economico-financiare, decizie prin care nu a fost afectat dreptul la munca al reclamantului si nu i s-a creat nici un prejudiciu ireparabil.

Reclamantul a primit sub semnatura aceasta decizie în data de 27.05.2010, însa a refuzat sa se conformeze si sa îsi desfasoare activitatea în  noua locatie.

Precizeaza pârâta ca prin relocarea activitatii de radio - tv a garantat si a respectat dreptul la munca al reclamantului cât si dreptul de a continua activitatea în cadrul  Cooperatiei, însa într-un alt spatiu si nu i-a fost creat nici un prejudiciu.

Se mai arata ca în data de 17.06.2010 a avut loc Adunarea Generala Extraordinara a Cooperatiei întrunita statutar si cu un cvorum valid a decis desfiintarea sectiei radio – tv ca urmare a pozitiei reclamantului de refuz total fata de decizia nr. 97/27.05.2010 de relocare a activitatii.

Reclamantul a participat la Adunarea Generala Extraordinara a Cooperatiei din data de 17.06.2010 si a votat contra.

Hotarârea de desfiintare a activitatii a fost validata de ORC Teleorman prin rezolutia nr. 2542/22.06.2010, executorie de drept si definitiva prin neatacarea sa în termenul de 15 zile prevazut de lege.

Se precizeaza ca reclamantul avea posibilitatea, conform art. 44 alin. 3 din Legea nr. 1/2005, de a ataca aceasta hotarâre cu o cerere în anulare la sectia comerciala a Tribunalului Teleorman, însa nu si-a exercitat acest drept.

Întrucât decizia nr.  15/22.06.2010 este întemeiata pe hotarârea AGEA neatacata în termen, considera pârâta ca este legala si temeinica.

În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite a deciziei nr. 96/27.05.2010,  pârâta solicita respingerea întrucât spatiul a fost deja evacuat, toata baza materiala a Cooperatiei fiind mutata în noua locatie destinata activitatii de radio – tv, spatiul fiind încuiat si sigilat, accesul fiind total blocat pâna la o alta decizie  AGA.

În dovedirea celor aratate în întâmpinare, pârâta de depus la dosar înscrisuri (filele 16-21).

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport cu dispozitiile legale incidente, instanta apreciaza ca fiind nefondata actiunea reclamantului pentru  considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Asa cum rezulta din mentiunea aflata la pozitia 71 din carnetul de munca al reclamantului, prin decizia SCM „Unirea” Alexandria nr. 14/02.10.2008, a fost cooptat la cerere.

Potrivit mentiunilor cuprinse în procesul verbal al Adunarii Generale Extraordinare a SCM „Unirea” Alexandria în urma analizei activitatii desfasurata de sectia radio - tv, consiliul de administratie a hotarât în sedinta din 14.05.2010 mutarea acestei sectii în cadrul spatiului liber al fostei sectii foto. Decizia de desfiintare a acestei sectii a fost determinata de refuzul  celor doi membri cooperatori de a respecta hotarârea consiliului de administratie de a se muta în spatiul desemnat.

De retinut este faptul ca cei doi membrii cooperatori, în speta reclamantul Dumitrascu Niculae si Ivan Niculae au votat împotriva, însa nu au facut nicio obiectie în ceea ce priveste refuzul de a se muta în noul spatiu.

Prin hotarârea nr. 1/17.06.2010 a Adunarii Generale Extraordinare a SCM „Unirea” Alexandria (fila 18) s-a decis  scoaterea din functiune a mai multor puncte de lucru, printre care si reparatii  radio – tv 5245 – reparat si vândut aparate radio si tv – str. Libertatii, bl. K3, parter, Alexandria, hotarâre comunicata reclamantului sub semnatura.

Hotarârea nr. 1/17.06.2010 a Adunarii Generale Extraordinare a SCM „Unirea” Alexandria a fost înregistrata la ORC Teleorman, asa cum rezulta din rezolutia ORC Teleorman nr. 2542/22.06.2010 (fila 17) si certificatul de înregistrare mentiuni eliberat la data de 13.07.2010 (fila 16).

Potrivit art. 31 lit. j) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, reclamantul avea dreptul sa atace în justitie hotarârile adunarii generale a membrilor cooperatori în conditiile prevazute de prezenta lege, iar potrivit art. 44 alin. (3) din acelasi act normativ, hotarârile adunarii generale contrare prevederilor prezentei legi si ale actului constitutiv pot fi atacate în justitie în termen de 15 zile de la data mentionarii în registrul comertului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generala si au votat împotriva sau care nu au participat la adunarea generala.

Hotarârea nr. 1/17.06.2010 a Adunarii Generale Extraordinare a SCM „Unirea” Alexandria nu a fost atacata de reclamant în conditiile prevazute de lege, motiv pentru care este definitiva si executorie.

În baza hotarârii nr. 1/17.06.2010 a Adunarii Generale Extraordinare,  SCM „Unirea” Alexandria a  emis decizia nr. 15/22.06.2010, decizie prin care,  începând cu data de 10.07.2010, conventia individuala de munca a reclamantului a încetat.

Conform art. 49 alin. (1)  din Hotarârea UCECOM nr. 11/2006, conventia individuala de munca poate înceta pentru motive care nu tin de persoana membrului cooperator, determinate de desfiintarea locului de munca ocupat de membrul cooperator ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.

Art. 1 alin.2 din Codul Muncii - Legea 53/2003,  prevede ca „prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai în masura în care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii”. În plus, art.295 alin.2 din Codul Muncii mai prevede ca acest act normativ se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca, în masura în care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective.

Art. 33 din Legea 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei prevede în mod expres ca, între societatea cooperativa si membrul cooperator pot exista raporturi de munca sau conventii individuale de munca, alaturi de raporturile patrimoniale sau conventii comerciale cooperatiste.

Prin urmare, prevederile Legii 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei nu contin dispozitii derogatorii de la Codul muncii, iar astfel cum s-a relevat anterior, de la prevederile acestuia se poate deroga numai prin legi speciale.

În aceste conditii, decizia de concediere nr. 15/22.06.2010 emisa de pârâta va fi analizata prin prisma prevederilor art. 65 si  74 din Codul muncii.

Decizia  de concediere emisa de pârâta concretizeaza o masura luata de  angajator pentru motive ce nu tin de persoana  salariatului si trebuie sa fie  deopotriva legala  si temeinica. Sub  aspectul conditiilor de  forma,  art. 74  din  Codul muncii prevede ca aceasta trebuie sa contina în mod  obligatoriu motivele  care determina  concedierea, durata preavizului, criteriile  de stabilire a ordinii de prioritate conform art. 70 alin.2 lit. d) din  Codul muncii, lista  tuturor locurilor de munca  disponibile în unitate si  termenul pe care salariatul l-a avut  la dispozitie pentru a opta pentru ocuparea unui loc de  munca vacant, în conditiile art. 64 din  Codul muncii.

Din analiza deciziei contestate în lumina textului de lege susmentionat, instanta constata ca decizia de concediere cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, inclusiv mentiunea ca nu exista locuri de munca disponibile, corespunzatoare pregatirii profesionale a reclamantului.

În conformitate cu prevederile art. 65 din  Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa  o constituie desfiintarea locului de munca determinata de dificultatile  economice  prin care trece angajatorul, de  transformarile  tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia.

Potrivit art. 65 alin (2) din Codul muncii si art. 49 alin (2) din Hotarârea UCECOM nr. 11/2006, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci când  acesta este suprimat din structura  functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata în statul de  functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii; are o cauza reala, când prezinta  un caracter obiectiv si este  serioasa când are la baza  studii temeinice  vizând îmbunatatirea activitatii si nu  disimuleaza realitatea.

Din analiza deciziei de concediere, instanta constata ca  desfiintarea locului de munca  al  reclamantului se impunea, dat fiind hotarârea nr. 1/17.06.2010 a Adunarii Generale Extraordinare a SCM „Unirea” Alexandria.

S-a facut dovada ca pârâta  a procedat la o reorganizare a activitatii sale, asa cum rezulta din procesul verbal al Adunarii Generale Extraordinare a SCM „Unirea” Alexandria din data de 17 iunie 2010 si din hotarârea nr. 1 adoptata la aceiasi data.

În conditiile în care postul ocupat de reclamant nu mai exista, concedierea are un caracter efectiv.

În consecinta, instanta constata ca decizia de concediere nr. 15/22.06.2010 emisa de pârâta SCM „Unirea” Alexandria este temeinica si legala.

În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite dispuse prin decizia nr. 96/27.05.2010, instanta constata ca reclamantul nu a depus la dosarul cauzei decizia contestata, nu a dovedit faptul ca aceasta decizie a fost executata silit si nu a aratat motivele pentru care solicita suspendarea executarii acestei decizii, motiv pentru care cererea va fi respinsa ca nefondata.

În raport de cele expuse actiunea reclamantului se apreciaza ca fiind nefondata, astfel ca actiunea va fi respinsa ca atare.

Cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces va fi respinsa având în vedere faptul ca  nu le-a probat sub aspectul întinderii.