Constatare nulitate contract vanzare-cumparare

Dosar nr.2444/327/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA JUDETUL TULCEA

  Decizia Civilă nr. 29

Şedinţa publică din  16 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea la 8.05.2007, reclamanta (...) a  solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii, (...) si (...)constatarea nulitaţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6893/1993.

Prin sentinţa civilă nr.180 din 24 ianuarie 2008 Judecătoria Tulcea a respins cererea şi a obligat reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că reclamanta invocă faptul că un contract de vânzare-cumpărare încheiat anterior testamentului chiar de către autorul său ar fi nul absolute pentru cauza ilicită, fără a proba însă în vreun fel acest motiv de nulitate (care beneficiază şi de o prezumţie de caracter licit conform art.967 din Codul civil).

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a declarat recurs recurenta – reclamantă (...), criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a dispus respingerea probei cu martori precum a solicitat-o întrucât cu audierea acestora urma a se demonstra susţinerile formulate în cererea de chemare în judecată.

Încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a făcut între defuncţi şi intimaţii – pârâţi după ce în prealabil aceştia discutaseră că actul urma a se încheia cu clauză de întreţinere şi nu cu clauză de uzufruct viager.

Urma a se demonstra de asemenea că pârâţii au prestat întreţinere defuncţilor până la momentul dat, iar după decesul bătrânei, această prestaţie a încetat.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de critica formulată, cât şi din oficiu, în tem. art.304 indice 1 Cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.

Prin contractul de vânzare cumpărare aut.sub nr.(...) de Notariatul de Stat Tulcea numiţii (...) şi (...) au înstrăinat prin vânzare pârâţilor (...) şi (...)nuda proprietate a imobilului situat în comuna Chilia Veche, judeţul Tulcea, format din suprafaţa de 1643 mp teren curte şi casa de locuit compusă din 4 camere, păstrând asupra imobilului un drept de uzufruct viager.

Prin testamentul autentificat sub nr.781/4.05.2006 de BNP Asociaţi Mihai Petra şi Corbeanu Laura – Mădălina, numitul (...) a lăsat întreaga avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, în formă de legat universal, reclamantei (...).

Aceasta a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului mai sus menţionat, motivat de existenţa unei cauze ilicite (aşa cum s-a precizat şi în şedinţa de judecată din  data de 4 octombrie 2007) şi nu a unei erori - obstacol.

Reclamanta a argumentat în acţiune că numiţii (...) şi (...) au fost în eroare cu privire la  natura juridică a actului ce s-a încheiat la notariat, având credinţa că se va încheia în realitate un contract de  întreţinere, aşa cum conveniseră cu pârâţii.

Această argumentare a fost reiterată, aşa cum am menţionat, şi la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2007.

Potrivit art.968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice iar conform art.96 pct.2 Cod civil cauza este prezumată până la dovada contrară.

Eroarea de care vorbeşte reclamanta în cuprinsul acţiunii sale, este o eroare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat la notariat (s-a crezut că se încheie un contract de întreţinere şi nu de vânzare cumpărare), denumită în literatura de specialitate „eroare-obstacol” care sancţionează actul încheiat cu nulitatea absolută.

Reclamanta însă nu şi-a întemeiat cererea pe existenţa „erorii – obstacol”. Ci pe o cauză ilicită fără să arate nici unul din cazurile prevăzute de art.968 Cod civil, însă, dorind să demonstreze cu martori propuşi existenţa erorii – obstacol.

Ca urmare, reclamanta nu a cerut administrarea de probatorii pentru a proba existenţa cauzei ilicite, ci pentru dovedirea „erorii obstacol”, situaţie în care administrarea probei testimoniale devenea inutilă soluţionării cauzei, astfel că în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.

Pe cale de consecinţă, recursul este privit ca neîntemeiat şi în baza art.312 al.1 Cod proc.civilă, urmează a fi respins în acest mod. 

2

Domenii speta

Spete similare