Succesiune

Succesiune

Pe rol judecarea contestaţiei formulată de reclamantul AG împotriva  deciziei civile nr. 988/R din 01 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Vaslui, având ca obiect-succesiune.

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.09.2008  sub nr. 2727/89/2008 contestatorul AGa formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.

Prin decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui instanţa a admis contestaţia formulată de AC, AL, ARL şi împotriva deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui, pe care a anulat-o, a admis recursul declarat de AC, AL, CDM şi ARL împotriva sentinţei civile nr. 1802/2007 a Judecătoriei Bârlad pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea formulată de AGîn contradictoriu cu pârâţii AC, AL, CDM şi ARL privind completarea certificatului de moştenitor nr. 544/1979 eliberat de Notariatul de Stat Bârlad.

A admis în parte cererea de ieşire din indiviziune formulată de AG şi în consecinţă a dispus ieşirea din indiviziune pentru suprafaţa de 218 m.p. teren situat în Bârlad, ……. cu o valoare de 138.102.340 lei, atribuind pârâţilor AC, AL, CDMşi ARL suprafaţa de 218 m.p. teren şi obligându-i să achite sultă reclamantului AGîn sumă de 138.102.340 lei (ROL) sau 13810 lei (RON). Atribuirea terenului de 218 m.p. pârâţilor s-a dispus a se face conform anexei 2 la raportul de expertiză ce cuprinde schiţa terenului, în întreg, proprietatea defuncţilor AŞ şi AF(excluzând suprafaţa de 250 m.p. ce a făcut obiectul partajului şi luând în considerare doar 468 m.p. teren, pentru care autorii deţin acte de proprietate.

Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţă cu privire la respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâţi în cererea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 468 m.p. prin uzucapiune teren situat în Bârlad, …..

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de recurs a reţinut cu privire la primul motiv invocat în susţinerea admisibilităţii contestaţiei referitor la comiterea unor erori grav,e că este neîntemeiat.

Astfel, instanţa a reţinut că noţiunea de „greşeală materială” nu trebuie interpretată în mod extensiv, texul nevizând stabilirea eronată a situaţiei  de fapt ci doar greşelile materiale care au determinat o soluţie greşită în mod „efectiv”. Este necesar aşadar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură, o eroare pentru verificarea căreia căruia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de către contestatori, referitor la omiterea cercetării motivelor invocate în cererea de recurs, cu prilejul pronunţării deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat.

Astfel, prin cererea de recurs formulată de către recurenţii AC, AL, CDM împotriva sentinţei civile nr. 1802/26.06.2007 a Judecătoriei Bârlad au fost invocate 9 motive de recurs, amplu detaliate, după cum urmează:

1. Recurenţii au arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, mai precis, nu s-a pronunţat cu privire la excepţia prescripţiei achizitive invocate prin întâmpinare.

2. Există o neconcordanţă între considerentele hotărârii şi dispozitiv, în sensul că deşi s-a dispus completarea certificatului de moştenitor doar cu 199 m.p., cererea formulat de reclamant a sesizat suprafaţa de 443 m.p. şi apoi la 468 m.p.

3. Instanţa de judecată a dispus completarea certificatului de moştenitor fără a se preciza modalitatea prin care defuncţii au dobândit suprafaţa solicitată.

Instanţa de judecată încearcă să justifice completarea certificatului de moştenitor prin invocarea a două instituţii care se exclud reciproc: instituţia vânzării atunci când se pretinde că au devenit proprietari prin  cumpărare de la  fam. Zaharia şi instituţia prescripţiei achizitive atunci când se pretinde stăpânirea de peste 30 de ani.

4. În mod greşit instanţa de judecată stabileşte că masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor este  de 693 m.p. în condiţiile în care în afara certificatului de moştenitor nu există acte de proprietate.

5. Deşi instanţa a reţinut în considerente că  pârâţii CDM şi AR sunt străini de succesiune în dispozitiv nu mai face vorbire de acest lucru. Oricum, nu s-a formulat o cerere de dezbaterea succesiunii lui AC.

6. Instanţa de judecată a dispus împărţirea şi a uni teren proprietatea vecinului Hunea, stăpânit de acesta de mai bine de 30 de ani.

7. În mod greşit instanţa de judecată a respinge cererea reconvenţională, deoarece prin joncţiunea posesiilor, au devenit proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani.

8. Instanţa nu a argumentat de ce a preluat obiectivele uneia dintre expertize (exp. Chitariu), în condiţiile în care la dosar există două expertize.

9. Recurenţii arată că hotărârea este nulă pentru faptul că nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept corespunzătoare.

Instanţa de recurs nu a făcut o analiză a motivelor de recurs formulate, mai precis o examinare a motivelor de modificare şi casare a hotărârii, ci doar motivele 7 şi 8 invocate au fost examinate de instanţă.

În consecinţă, instanţa admis contestaţia în anulare specială formulată şi a dispus anularea deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui.

Ca urmare a rejudecării recursului, instanţa a constatat că motivele invocate în cererea de recurs sunt, în mare parte, întemeiate. Astfel, în mod eronat Judecătoria Bârlad a dispus prin sentinţa civilă nr. 1802/2007 completarea certificatului de moştenitor nr. 544/1979 cu suprafaţa de 199 m.p., în condiţiile în care , în anul 1979, când acesta  a fost eliberat, autorii aveau în proprietate suprafaţa de 468 m.p. teren situat în ….., cu toate că în certificat figura suprafaţa de 494 m.p.

Nu se poate dispune completarea certificatului de moştenitor cu o suprafaţă de teren pentru care defuncţii nu au deţinut acte de proprietate.

Terenul în suprafaţă de 468 m.p. a fost dobândit de către autorii părţilor printr-un act de vânzare-cumpărare din 1947, de la vânzătorii CZ şi SZ.

Deşi acest act de vânzare – cumpărare îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată, nu s-a contestat de către părţi că autorii lor au dobândit în acest mod terenul (fila 26 dosar recurs).

Trebuie precizat faptul că menţiunile din certificatul de moştenitor fac deplina dovadă atâta timp cât nu s-a dovedit că acordul moştenitorilor este urmarea unui viciu de consimţământ.

Certificatul de moştenitor nu face dovada decât a calităţii de moştenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorală.

Cu privire la componenţa masei, certificatul de moştenitor nu poate face o asemenea dovadă chiar dacă o menţionează în cuprinsul său.

Certificatul de moştenitor se eliberează în urma unei proceduri necontencioase, fiind opera acordului de voinţă al succesorilor. El nu va putea fi atacat de aceştia decât pe motiv că consimţământul unuia din moştenitori a fost viciat prin eroare violentă sau dol (în cadrul unei proceduri contencioase sau jurisdicţionale) şi bineînţeles în cadrul termenului general de prescripţie.

Dacă s-ar constata că autorii au avut în proprietate şi alte bunuri ce nu au fost reţinute în masa succesorală din certificatul de moştenitor, se poate dispune ieşirea din indiviziune pentru aceste bunuri pe baza actului de proprietate pentru acel bun. Nu este necesară o completare a certificatului de moştenitor.

Cu atât mai puţin se poate face acest lucru în condiţiile în care nu există un acord al moştenitorilor şi nici un titlu de proprietate pentru bunul succesoral.

Pentru eliberarea certificatului de moştenitor în cadrul procedurii succesorale graţioase, în baza Decretului 40/1953, moştenitorii trebuie să-şi recunoască reciproc drepturile şi să-şi dea consimţământul la toate menţiunile din el privind calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale şi alcătuirea masei partajabile.

În cauză s-a apreciat că nu există un acord al moştenitorilor, nu există nici un motiv pentru completarea certificatului de moştenitor din 1974, care la data eliberării lui a respectat procedura succesorală notarială şi nu în ultimul rând, pentru suprafaţa de teren cu care se solicită completarea certificatului de moştenitor autorii părţilor nu deţin acte de proprietate.

Autorii nu deţin acte de proprietate decât pentru suprafaţa de 468 m.p. (conform actului de vânzare – cumpărare din 1947) iar pentru terenul proprietatea autorilor din Bârlad, …….. există, conform actelor depuse la dosar foarte multe neconcordanţe.

Astfel, în actul de vânzare – cumpărare din 1947 se face menţiunea că autorii au cumpărat 468 m.p., în certificatul de moştenitor din 1979 se trece suprafaţa de 494 m.p.; în adresa eliberată de Primăria Bârlad de la fila 4 dosar fond se face vorbire de suprafaţa de 487 m.p. înscris în registrul agricol din concluziile raportului de expertiză Chitariu rezultă că actuala curte a defuncţilor are o suprafaţă de 533,77 m.p.

Luând în considerare obiectul cererii de chemare în judecată, de completare a certificatului de moştenitor şi de ieşire din indiviziune pentru suprafaţa completată, instanţa  a luat în considerare doar suprafaţa de teren pentru care autorii deţin acte de proprietate, respectiv suprafaţa de 468 m.p.

Pentru diferenţa de teren ce există în curtea casei de locuit şi pentru care autorii şi moştenitorii acesteia nu deţin acte de proprietate, trebuia să se recurgă la procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 (art. 36 al.5) pentru constituirea unui drept de proprietate. De fapt, prin adresa nr. 26406/2003 a Primăriei Bârlad, aflată la fila 5 din dosar, i s-a comunicat reclamantului AG acelaşi lucru.

Aşa cum s-a arătat mai sus, chiar în situaţia în care s-ar fi dispus completarea certificatului de moştenitor, pe baza acestuia nu se putea dispune ieşirea din indiviziune în condiţiile în care nu există acte de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 255/1981 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus partajul succesoral doar pentru suprafaţa de 250 m.p. din totalul de 468 m.p.

În această situaţie, cererea de partaj pentru suprafaţa de teren, de 218 m.p. teren a fost apreciată ca fiind admisibilă, deoarece în 1981 s-a făcut doar un partaj parţial.

Instanţa nu a luat în calcul faptul că o parte din acest teren (177 m.p.) a făcut obiectul vânzării – cumpărării fam. H, deoarece nu s-a depus la dosar vreun act valabil, autentic, de transmitere a dreptului de proprietate şi nici nu a fost  recunoscut de către părţi transferul acestui drept.

Instanţa a constatat aşadar că părţile sunt în indiviziune pentru diferenţa de teren de 218 m.p. cu o valoare totală de 138.102.340 lei, luându-se ca bază de calcul concluziile raportului de expertiză Chitariu deoarece acesta a stabilit preţul pe m.p. al terenului (633497 lei/m.p. – fila 104 dosar fond).

 În consecinţă, tribunalul constată că criticile aduse hotărârii instanţei de fond prin motivele invocate la punctele 1 – 5 sunt întemeiate, a admis recursul şi a  modificat hotărârea instanţei de fond în sensul că a dispus, în baza art. 728 Cod civ., ieşirea din indiviziune asupra suprafeţei de 218 m.p., teren situat în Bârlad, ….., jud. Vaslui.

Instanţa a atribuit moştenitorilor lui AC suprafaţa de 218 m.p. teren, motivat de faptul că suprafaţa de teren din aceeaşi curte, de 250 m.p., ce a făcut obiectul partajului din 1981 a fost atribuită lui AC, care a deţinut, de altfel, acest teren iar suprafaţa de 218 m.p. teren, fiind destul de mică, nu ar putea fi împărţită în natură deoarece s-ar produce o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică.

Referitor la recurenţii AC, AL, CDM şi ARL, s-a reţinut că aceştia sunt moştenitorii lui AC şi este  greşită reţinerea primei instanţe că sunt străini de succesiune pentru neacceptare; oricum, ei nu sunt moştenitorii autorilor AŞ şi AF, ci culeg partea de moştenire a tatălui lor, AC.

Tribunalul a menţinut hotărârea instanţei de fond doar cu privire la respingerea cererii reconvenţionale formulate de moştenitorii lui AC prin care invocă dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, reţinând că această cerere este neîntemeiată în condiţiile în care din conţinutul cererii nu rezultă pentru ce suprafaţă de teren se solicită dobândirea proprietăţii prin uzucapiune şi nu s-a precizat persoana în contradictoriu cu care a uzucapat.

S-a mai apreciat stăpânirea de către unul dintre moştenitori a unui bun succesoral este aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit o manifestare exterioară de din partea sa, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei. În cauză, moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter exclusiv, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Chiar dacă se invocă de către pârâţi joncţiunea posesiilor, pe lângă faptul că posesia este echivocă, nu are nici un caracter util, fiind afectată de vicii.

Astfel, luând în considerare faptul că nici autorul lor, AC nu a deţinut 177 m.p. care sunt deţinuţi de fam. H, a rezultat că, cel puţin pentru această suprafaţă de teren, posesia nu a fost exercitată sub nume de proprietar.

Făcând o diferenţă între suprafaţa deţinută în curtea casei de locuit de 633 m.p. şi suprafaţa pentru care autorii au deţinut acte de proprietate din 1947, de 468 m.p, rezultă o diferenţă de 225 m.p.

Dacă s-ar lua în calcul faptul că pârâţii nu au deţinut continuu, public şi sub nume de proprietar, timp de 30 de ani terenul de 177 m.p. (deţinut de fam. H) ar rezulta doar o suprafaţă de 48 m.p. pentru care nu există acte de proprietate (693 – 468 – 177 =48 m.p.)

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate de către contestator şi a apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimaţi, instanţa va reţine, în primul rând, că în prezenta cauză este admisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui, chiar dacă prin această decizie tribunalul s-a pronunţat asupra unei contestaţii în anulare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 318 C.pr.civ., contestaţia în anulare specială poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor instanţelor de recurs, ceea ce presupune că pe această cale nu poate fi atacată o decizie pronunţată într-o contestaţie în anulare de drept comun. Or, în prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ. atunci când  a admis contestaţia formulată de AC, AL, ARLşi CDM împotriva deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui, pe care a anulat-o şi a admis recursul declarat de AC, AL, CDM şi ARL împotriva sentinţei civile nr. 1802/2007 a Judecătoriei Bârlad

În consecinţă, decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 este o hotărâre irevocabilă pronunţată în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului.

Referitor la motivele pe care contestatorul AGa înţeles să le invoce în susţinerea contestaţiei, instanţa va aprecia că acestea nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

Astfel, contestatorul arată în primul rând faptul că estimarea valorică a terenului în suprafaţă de 218 mp situat în Bârlad, ....., jud Vaslui la suma de 138.102.340 lei s-a făcut la nivelul anului 2004 şi nu mai corespunde anului 2008, astfel încât se impune a fi reactualizată. Ori, pe calea unei contestaţii în anulare nu se poate dispune actualizarea unei creanţe cuprinse într-un titlu executoriu, contestatorul având posibilitatea fie de a promova o acţiune separată, fie de a solicita executorului judecătoresc să procedeze la actualizarea acesteia, conform art. 371 ind. 2 alin. 3 C.pr.civ.

Nici susţinerile contestatorului în sensul că trebuia respinsă ca tardivă contestaţia în anulare formulată de AC, AL, ARL şi CDM ori că motivele invocate în susţinerea acesteia nu se încadrau în cazurile prevăzute de art. 318 C.pr.civ. nu vor putea fi reţinute.

Astfel, în primul rând, aceste motive ar putea constitui temei pentru o veritabilă cale de atac ordinară, iar invocarea şi analizarea lor în cadrul unei contestaţii în anulare contravine dispoziţiilor art. 317-319C.proc.civ.

În al doilea rând, contestatorul nu a făcut dovada datei la care intimaţii din prezenta cauză au luat cunoştinţă de conţinutul deciziei nr. 1450/R/05.12.2007 a Tribunalului Vaslui, în raport de care ar fi trebuit să fie calculat termenul de 15 zile, iar contestaţia în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. 925/89/2008 a fost promovată în termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. 2 C.pr.civ .

Explicaţiile contestatorului cu privire la înţelesul noţiunii de „eroare materială” sunt fără relevanţă în cauză, în condiţiile în care prin decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 s-a apreciat că criticile aduse deciziei civile nr. 1450/R/05.12.2007 a Tribunalului Vaslui nu se încadrează în conţinutul noţiunii de eroare materială, astfel încât s-a apreciat că este admisibilă contestaţia doar prin prisma cazului prevăzut de art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ.

De asemenea, atunci când a analizat condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulate formulate, instanţa a constatat faptul că instanţa de recurs, prin decizia nr. 1450/R/05.12.2007 a Tribunalului Vaslui, a omis să se pronunţe cu privire la o parte de motivele de casare invocate şi, pe cale de consecinţă, în urma anulării deciziei, s-a pronunţat şi cu privire la acestea, astfel încât nu se poate reţine faptul că, aşa cum susţine contestatorul, ar fi corectat greşeli de judecată.

Referitor la pretinsa încălcare de către instanţă a dispoziţiilor art. 304 şi art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c C.pr.civ., nici acest motiv nu se încadrează în conţinutul noţiunii de eroare materială. Art. 318 C.proc.civ. are in vedere numai erori materiale evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului, fără a se nu se putea valorifica greşeli de judecată, cum sunt cele privind interpretarea sau aplicarea unor dispoziţii legale.

Neindicarea de către instanţa de recurs a dispoziţiilor legale în care se încadrează motivul de casare avut în vedere nu constituie o asemenea eroare materială. Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C.pr.civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Restul motivelor invocate de contestator - referitoare la probele administrate în cauză (expertiza efectuată de expert Chitariu Constantin), dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 469 mp teren, incidenţa în cauză a dispoziţiilor referitoare la uzucapiune – vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în prezenta cauză  întrucât contestaţia în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Chiar  dacă soluţia instanţei de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, ele nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece aceasta este o cale de retractare , iar nu de reformare a soluţiei atacate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă numai in cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.  Ca urmare, in raport de dispoziţiile art. 317-318 C.proc.civ., instanţa urmează a respinge contestaţia in anulare formulată de contestatorul AG împotriva deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui.

Văzând dispoziţiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat contestatorul la plata către intimaţii AC, AL,  AR şi CDM a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, anume onorariul apărătorului ales, conform chitanţelor nr. 26/28.11.2008 şi nr. 31/24.09.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul ASG împotriva Deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui pe care o  menţine.

Obligă contestatorul să achite intimaţilor AC, AL, AR şi CDM suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare