Restituire metale preţioase

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de către recurenţii-reclamanţi B.C.L., B.I.M.B., S.M.E. şi, respectiv de către recurenţii-pârâţi B.N.R. – Sucursala Tg. Mureş şi M.F.P., prin D.G.F.P. Tg. Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 3339 din data de 29 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 8454/320/2007.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în recurs ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 22 iunie 2010, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. 3339/ 29 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 8454/320/2007  a fost  respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Mureş, ca fiind neîntemeiată ; a fost admisă  în parte cererea formulată de reclamanţii B.C.L. , B.M., Bende Irina Berta  şi S.M.E. , în contradictoriu cu pârâţii B.N.R. BUCUREŞTI,  , B.N.R. SUCURSALA TG. MUREŞ, şi M.F.P. PRIN D.G.F.P. MUREŞ,  ; s-a dispus obligarea pârâţilor să restituie reclamanţilor în echivalent obiectele din metal preţios confiscate în anul 1949 de la Bod Ladislau, depuse în gestiunea de specialitate a băncii, respectiv contravaloarea a 65,50 gr. aur fin şi 412,32 gr. argint fin, calculată la preţul practicat de B.N.R. la data plăţii şi la plata către reclamanţi a sumei de 820 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată , respingând  restul pretenţiilor, ca fiind neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă  a reţinut că prin cererea  formulată , reclamanţii  au chemat în judecată pe pârâţii B.N.R. prin Sucursala Tg. Mureş şi M.F.P. prin D.G.F.P. Mureş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la restituirea în natură a bunurilor confecţionate din metale preţioase, a aliajelor acestora, a bijuteriilor, a pietrelor preţioase, cât şi a monedelor de argint cu valoarea numismatică şi a altor obiecte şi articole care conţin asemenea metale preţioase confiscate abuziv în baza Proceselor-verbale din 02.03.1949, a Procesului-verbal din 10.03.1949 şi a Inventarului din 08.03.1949 de organele puterii de stat şi care există fizic şi azi; acordarea de despăgubiri băneşti juste, în condiţiile legii, în baza unei expertize tehnice de specialitate, în cazul în care aceste bunuri sau o parte dintre ele nu se mai regăsesc fizic.

Întrucât în cauză pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Mureş a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de excepţia invocată  instnaţa a arătat că potrivit art. 40 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 1344 din 18 noiembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare, reprezentarea statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile prevăzute de art. 34^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2002, cu modificările şi completările ulterioare, este asigurată de B.N.R.. De asemenea, instanţa mai reţine că, sumele plătite de către B.N.R. cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată se vor recupera de la M.F.P. . Restituirea acestor sume de către M.F.P. se va face trimestrial, după primirea documentelor justificative de la B.N.R., din capitolul de despăgubiri civile, precum şi cheltuieli judiciare şi extrajudiciare derivate din acţiuni în reprezentarea intereselor statului, potrivit dispoziţiilor legale. În consecinţă , s-a dispus respingerea excepţie invocate .

Cu privire la fondul cauzei instanţa a arătat că , conform proceselor verbale din data de 02.03.1949, 10.03.1949 şi inventarului din 08.03.1949, în anul 1949, Statul a preluat abuziv de la antecesorul reclamanţilor, Bod Ladislau următoarele obiecte din metale preţioase: un vas pentru flori din argint cu picior, o bombonieră din argint cu picior şi cristal, 4 linguri de argint, deteriorate, o linguriţă de argint, deteriorate, o furculiţă din argint pentru desert, 4 fragmente dintr-o brăţară aur, cu arculeţe, o peniţă aur, un medalion argint forma ovală, lipsă o piatră în mijloc, un lanţ de aur pentru ceas bărbătesc cu un medalion aur caracter bisericesc uzat, o brăţară din aur cu trei rubine sintetice şi o sticlă, deteriorată, o pereche de cercei din aur pentru copil cu turcoaze, o pereche de cercei din aur forma antică, o broşă din aur forma antică cu defecte, o verighetă din argint placată cu aur în interior, o verighetă din aur cu metal comun, 6 bucăţi din aur dentar uzat, un inel de argint, deteriorat, lipsa  piatră.

Instanţa a mai reţinut  că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorilor  , greutata acestor obiecte  este de 65,50 grame aur şi 412,32 grame argint.

Instanţa a constatat că cererea formulată de reclamanţi este întemeiată în parte întrucât o brioşă cu patru crăci, o salbă din argint, o zaharniţă mică cu capac din argint nu au fost predate/preluate în gestiunea de specialitate a S.M.B.- B.N.R., nu au intrat în proprietatea Statului.

Conform art.341 din Legea nr.362/2003, persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase, de natura celor prevăzute de art. 3, au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată.

Ca atare, condiţia impusă de acest text de lege este ca preluarea să fi fost făcută în mod abuziv, ilegal.

Instanţa  a reţinut că bunurile au fost preluate în contradicţie cu prevederile art.481 Cod civil şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

În consecinţă , s-a apreciat  că obiectele din metale preţioase de 65,50 gr. aur fin şi 412,32 gr. argint fin, au fost confiscate în mod abuziv, în baza unor dispoziţii legale care contraveneau unor acte normative cu o forţă juridică superioară şi care au prioritate în aplicare.

În consecinţă , s-a dispus admiterea în parte a acţiunii , fiind totodată făcut aplicarea  prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă . 

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii  , solicitând  completarea probelor administrate şi pe cale de consecinţă  , schimbarea în parte a hotărârii atacate  în senul admiterii acţiunii prin acordarea de despăgubiri băneşti  juste pentru bunurile confecţionate  din metale preţioase şi aliaje ale acestora , a bijuteriilor , a pietrelor preţioase şi a monedelor de argint cu valoare  numismatică , respectiv restituirea în natură a bunurilor care  există fizic , inclusiv cu cele care au fost preluate de stat dar nedepuse în gestiunea BNR . 

Se arată în primul rând că , în cauză calea de atac este apelul  şi nu recursul  , fapt confirmat printr-o serie de  speţe similare  aflate pe rolul instanţelor  din Tg. Mureş .

Se mai arată că , prima instanţă nu s-a pronunţat corect asupra stabilirii cuantumului  cheltuielilor de judecată în sarcina pârâţilor , în aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă  .  Se arată că la dosarul cauzei a  fost depus chitanţa doveditoare referitoare la onorariul avocaţial achitat  şi contravaloarea expertizei  de specialitate  efectuate în cauză ,  cuantumul acestor cheltuieli ridicându-se la suma de 1220 lei , în timp ce prima instanţă  a acordat doar suma de 820 lei .

Referitor la fondul cauzei , se arată că instanţă  de fond a  reţinut inexact cantitatea  bunurilor preluate  de stat ,  o apreciere  eronată  făcându-se şi asupra calităţii lor ,  preluând concluziile raportului de expertiză  , fără a se avea în vedere obiecţiunile formulate  de reclamanţi  şi fără a lua în considerare lista bunurilor pentru care nu s-a făcut evaluarea .  În acest se  arată că  bunurile în cauză au fost preluate abuziv în primăvara anului 1949 , dar predarea efectivă în favoarea BNR s-a realizat doar în cursul anului 1953 , interval în care o parte din aceste bunuri au dispărut  , astfel încât şi pentru aceste din urmă bunuri  Statul – prin organele sale  , poate fi obligat la despăgubiri în condiţiile legii . Reclamanţii mai  arată că  în lista bunurilor  dispărute au fost incluse doar  cele care au fost trecute în procesele  verbale de preluare , nu şi cele care au dispărut în fapt , în noaptea de 02.03.1949 când întreaga familiei a  fost dislocată şi  strămutată în alte localităţi  . 

Se mai critică şi faptul că instanţa nu a luat în considerare  obiecţiunile reclamanţilor  referitoare la  raportul de expertiză de evaluare  , nici obiecţiunile asupra confuziei  făcute de experţii BNR  privind diferenţa dintre „bombonieră” şi „fructieră” , lăsând impresia că aceste bunuri au fost expertizate în mai multe rânduri  , la fel , s-a făcut confuzie în ceea ce priveşte tacâmurile de diferite dimensiuni având aceeaşi denumire .

Se arată că instanţa nu a soluţionat cererea reclamanţilor privind cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru pietrele preţioase neevaluate de expert , dar care au fost preluate de stat  în baza  actelor depuse  , invocând în acest sens faptul că  reclamanţii nu au depus datele tehnice privind carotajul , gramajul , calitatea , gradul de prelucrare , claritatea , conţinutul corpurilor străine , etc  ; aspect cu privire la care reclamanţii precizează că nu se poate reţine culpa lor  , în contextul în care prin actele de preluare acestea au fost identificate doar după culoare şi în contextul în care reclamanţii nu au participat efectiv la preluarea  bunurilor .  În consecinţă , se solicită  stabilirea valorii i acestor pietre preţioase prin expertiză  sau acceptarea evaluării făcute de reclamanţi potrivit listei depuse la termenul de judecată din data de 14.06.2006  .

În soluţionare căii de atac se solicită a se avea în vedere faptul că  nu le-a fost comunicată încheierea de şedinţă prin care a fost dispusă amânarea de pronunţare , pentru a fi în măsură de a depuse critici în acest sens.

În drept au fost  invocate prevederile  art. 282 şi urm. Cod de procedură civilă , OUG nr. 190/2000 , Legea nr. 458/2006  , decretul nr. 31/1954 .

Pârâta B.N.R. a formulat de asemeni recurs împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă , solicitând fie desfiinţarea acestei cu trimitere spre rejudecare primei instanţe  , fie schimbarea în parte a acesteia .

Se arată prin declaraţia de recurs că  prin admiterea acţiunii formulate instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală  , interpretând greşit prevederile art. 40 alin.2 din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 190/2000 ,  referitor la calitatea procesuală a pârâtei ,care  nu stă în judecată în nume propriu  ci în reprezentarea Statului Român  , fiind vorba de o reprezentare cu titlu de excepţie , raportată exclusiv la litigiile privind metale preţioase .

Pe de altă parte, se arată că nu se justifica acordarea cheltuielilor de judecată , în contextul în care pârâta nu s-a opus admiterii acţiunii  în parte, în ceea ce priveşte bunurile aflate în gestiunea băncii .

În drept au fost invocate prevederile ar. 304 alin.1 pct. 5 , 8 şi 9 Cod de procedură civilă , art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă , art. 26 din OUG nr. 190/2000 , art. 39-40 din HG nr. 1344/2003 .

ŞI D.G.F.P. Mureş  , în numele Ministerului Finanţelor Publice , a formulat recurs împotriva  sentinţei pronunţate de prima instanţă  , solicitând admiterea recursului , modificarea sentinţei atacate  şi respingerea acţiunii promovate faţă de recurentă ca fiind formulată  împotriva  unei persoane lipsită de calitate procesuală activă  , cu exonerarea de la plata  cheltuielilor de judecată .

Se arată în motivarea recursului că  hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice , prin prisma prevederilor art. 1 lit. f din HG nr. 1344/2003  , a art. 40 alin.2 fdin HG nr. 1334/2003  .

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9  şi art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă .

Prin întâmpinare ,  B.N.R. a solicitat  recalificarea  căii de atac  a apelului declarat  de reclamanţi în recurs  şi respingerea ca nefondat a recursului promovat de aceşti ,  cu exonerarea intimatei de plata cheltuielilor  de judecată .

Se arată prin întâmpinare, că în ceea ce priveşte calea de atac  sunt incidente în cauză prevederile art. 282 indice 1 Cod de procedură civilă .  În ceea ce priveşte fondul cauzei  , se susţine că în mod corect au fost admise doar în parte pretenţiile reclamanţilor  , întrucât legea este cea care limitează măsurile reparatorii  doar la bunurile din metal preţios care au fost depuse în gestiunea de specialitate  a băncii , aşa cum reiese din art. 39 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 190/2000. 

Se arată că , din probatoriul administrat a reieşit că  au fost ridicate de la antecesorul reclamanţilor , în vederea confiscării , o serie de bunuri din metal preţios  , dintre care , cu excepţia a trei obiecte  ( o broşă cu patru crăci ,o salbă din argint , o zaharniţă  mică cu capac din argint ) , celelalte au fost  predate de organele  vremii  în gestiunea de specialitate  a  sucursalei  Municipiului Bucureşti  a BNP  , astfel încât în ceea ce priveşte cele trei obiecte  care nu au fost depuse în custodia  băncii  , cererea de restituire este lipsită de suport juridic . 

De asemeni ,se arată că  se solicită respingerea ca netemeinic a capătul de cerere  cu  privire la stabilirea valorii pietrelor preţioase , întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă  indubitabil atât lipsa unor pietre din montura bijuteriilor  precum şi faptul că cele montate erau sintetice  sau din sticlă albă şi nicidecum pietre preţioase .

Se solicită respingerea  şi a capătului de cerere referitor la stabilirea valorii juste reale  , numismatice a monedelor  şi ca  manoperei  pentru obiectele de metal preţios , întrucât  dispoziţiile OUG nr. 190/2000  şi ale Normelor metodologice  de aplicare  nu se specifică faptul că urmează a se plăti persoanelor îndreptăţită  contravaloarea artistică  şi antică sau valoarea numismatică a bunurilor din metal preţios ci exclusiv contravaloarea metalului preţios fin conţinut de respectivele obiecte .

Se învederează faptul că , fără excepţie  toate bunurile evidenţiate în documentele de predare în bancă au făcut obiectul raportului de expertiză tehnică  nr. 519/17.06.2005 întocmit de ANPC- Direcţia pentru Metale Preţioase  şi Pietre Preţioase  - singura instituţie în măsură să efectueze astfel de expertize , iar potrivit concluziilor formulate , obiectele din metal preţios confiscate de la antecesorul  reclamanţilor au un conţinut de 65,50 gr. Aur fin şi 412,32 gr. Argint fin .

Prin întâmpinare , recurentul Bod Ladisalu  a arătat cu privire la recursul promovat de BNR – Sucursala Mureş  că nu sunt incidente prevederile art. 304  pct. 5 Cod de procedură civilă  , întrucât în cauză nu au fost încălcate  normele de procedură  care să justifice casarea cu trimitere  a cauzei  . Totodată , din modul în care sunt dezvoltate motivele de recurs  nu reiese că ar fi incidente în cauză nici prevederile art. 304 pct. 8 şi 9  Cod de procedură civilă .

Referito la recursul formulat de MFP -DGFP Mureş  , se arată că aceste a fost promovat peste termen  şi de asemeni că acesta este nefondat , întrucât  dispoziţiile  OUG nr. 190/2000  trasează în sarcina  MFP obligaţiuni privind depunerea , manipularea şi depozitarea metalelor preţioase  şi a pietrelor preţioase  , respectiv că sumele plătite de către B.N.R. , cu titlu de despăgubiri şi cheltuielile de judecată se vor recupera de la Ministrul Finanţelor Publice . Pe de altă parte , se arată că prin acţiunea introductivă s-a arătat că cererea faţă de această pârâtă recurentă a fost întemeiată pe prevederile art. 25 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 , vizând  ipoteza în care bunurile confecţionate din metal preţios  confiscate abuziv nu mai  există în gestiunea BNR.

Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi văzând  dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă  , reţine următoarele considerente  :

În ceea ce priveşte calea de atac exercitat în cauză , tribunalul apreciază că este recursul , având în vedere prevederile  art. 282  indice 1 Cod de procedură civilă , referitoare la faptul că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti  pronunţate în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei  şi de asemenea faptul că OUG nr. 190/2000 nu conţine norme derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte calea de atac .

Referitor la  cuantumul cheltuielilor de judecată acordate ,  prima instanţă a indicat drept temei prevederile art. 274 Cod de procedură  civilă , fără a menţiona  în ce anume au constat aceste cheltuieli .  Cu toate acestea , tribunalul apreciază că , având în vedere faptul că acţiunea reclamanţilor  fiind admisă doar în parte , se impune aplicarea în cauză a prevederilor art. 276 Cod de procedură civilă  şi acordarea doar în parte a cheltuielilor de judecată , prin urmare ,  chiar dacă temeiul juridic  indicat de instanţa de fond este greşit, soluţia pronunţată sub acest aspect apare ca fiind justă .

Recurenţii reclamanţi au mai susţinut şi că prima instanţă a  reţinut inexact cantitatea  bunurilor preluate  de stat ,  aspect cu privire la care , tribunalul constată că  în fapt prima instanţă a avut în vedere  toate bunurile care s-au menţionat în procesele  verbale ( din data de 02.03.1949  şi 10.03.1949 ) şi inventarul din data de 08.03.1949  .  Chiar reclamanţii recurenţi au arătat că  , având în vedere intervalul care a trecut de la preluarea efectivă a obiectelor din metale preţioase şi data la care acestea au fost predate în gestiunea BNR , o parte a acestor obiecte au  dispărut .  Având în vedere prevederile ar. 39 din HG nr. 1134/2003 , care reglementează  modalitatea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri  doar pentru  obiectele care se regăsesc în gestiunea BNR  , reiese că  în cauză nu  se justifica obligarea pârâtei şi în ceea ce priveşte aceste obiecte dispărute între timp . 

În ceea ce priveşte expertiza efectuată în cauză ,  tribunalul constată că ,  faţă de obiecţiunile depuse de reclamanţi , instanţa  de fond a solicitat  de două ori completarea raportului de expertiză , răspunzându-se acestor obiecţiuni ; în ceea ce priveşte  ultimele dintre aceste obiecţiuni  , tribunalul  consideră  că în mod corect au fost  respinse , întrucât  acestea făceau referire în parte la situaţii străine de expertiză ( faptul că unele bunuri au fost furate , că procesul – verbal de preluare a fost întocmit de membrii ai partidului comunist şi că acestea nu reflectă realitatea )  şi în parte la  aspecte la care deja se răspunsese . 

Tribunalul constată că  toate bunurile evidenţiate în documentele de predare în bancă au fost evaluate , că această evaluarea  fost efectuată de ANPC- Direcţia pentru Metale Preţioase şi Pietre Preţioase  - singura instituţie abilitată  să efectueze astfel de  expertize ( potrivit art. 14 lit. c din OUG nr. 190/2000) , iar în ceea ce priveşte calitatea  bunurilor , aşa cum aceasta reiese din expertiză , a fost determinată normelor metodologice  de aplicare a OUG nr. 190/2000 . 

În ceea ce priveşte despăgubirile pentru pietrele preţioase la care se face referire prin declaraţia de recurs , tribunalul constată că prima instanţă  , contrar celor susţinute de recurenţi ,a  soluţionat acest capăt de cerere , în sensul respingerii acestuia , reţinând că aceste pretenţii sunt neîntemeiate .  Chiar dacă nu se poate reţine o culpă a reclamanţilor recurenţi în ceea ce priveşte  imposibilitatea acestora de a depune datele tehnice privind carotajul , gramajul , calitatea , gradul de prelucrare , claritatea , conţinutul corpurilor străine , etc . ,  tribunalul arată că  orice cerere dedusă judecăţii trebuie dovedită , iar reclamanţilor le revenea această obligaţie , prin prisma prevederilor art. 1169 Cod civil . pe de altă parte , tribunalul are în vedere şi concluziile raportului de expertiză , potrivit cărora unele pietre  lipsesc  din montura bijuteriilor ca şi  faptul că cele montate erau  sintetice sau din sticlă albă  . 

În fine , în ceea ce priveşte  stabilirea valorii juste reale  numismatice a monedelor şi cea a manoperei  ,  tribunalul arată că prevederile OUG nr. 190/2000 ,care constituie temeiul juridic al cererii reclamanţilor , vizează restituirea obiectelor din metale preţioase, aliajele acestora şi pietre preţioase, confiscate abuziv în perioada de după anul 1946 şi până în anul 1990 , fără a face referire la  contravaloarea artistică , numismatică sau de altă natură  a bunurilor confiscate sau la  contravaloarea manoperei acestora .

Pentru toate aceste considerente , tribunalul apreciază ca nefondat recursul formulat  de reclamanţi .

Recursul formulat de  BNR – Sucursala Mureş a vizat în primul rând calitatea acestei pârâte de a fi parte în litigiu  , aspect sub care tribunalul reţine că  ,  din considerentele  hotărârii reiese că obligarea la restituirea obiectelor din metal preţios a fost stabilită în sarcina  BNR şi nu a BNR sucursala Tg. Mureş , prin urmare dispozitivul sentinţei urmează a fi interpretat în acest sens , respectiv că se dispune obligarea acestei pârâte – prin reprezentant BNR Sucursala Tg. Mureş .

De asemeni , tribunalul mai apreciază  că  , în interpretarea aplicarea  prevederilor art. 40 alin.2 din HG nr. 1344/2003  , B.N.R.  fiind cea care asigură reprezentarea  Statului în litigiile întemeiate pe prevederile  OUG  nr. 190/2000  şi în sarcina acesteia fiind stabilită obligaţia de restituire ,  prima instanţă a dispus în mod corect obligarea acesteia la restituirea obiectelor din metale preţioase .

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată , tribunalul arată că pentru a fi incidente prevederile art. 275 Cod de procedură civilă , se impune ca la primul termen de judecată  această pârâtă să recunoască pretenţiile reclamanţilor .  În condiţiile  în care prin întâmpinarea depusă  poziţia pârâtei a fost de admitere în parte , tribunalul apreciază că în mod corect nu s-a dispus de către prima instanţă  exonerarea în totalitate a pârâtei de plata cheltuielilor de judecată , cu atât mai mult cu cât recunoaşterea făcută prin întâmpinare  era oarecum condiţionată de completarea probatoriului în temeiul art. 1169 Cod civil .

Având în vedere aceste considerente , tribunalul apreciază  ca nefondat recursul formulat  de BNR - Sucursala Tg. Mureş .

În ceea ce priveşte recursul formulat de M.F.P.  - prin DGFP Mureş , tribunalul  constată că ,  contrar  apărărilor formulate  de către recurenţii reclamanţi , acesta a fost depus în termen , având în vedere prevederile art. 101 alin.5 Cod de procedură civilă ( întrucât termenul de declarare  a recursului sfârşindu-se într-o zi nelucrătoare  , termenul de exercitare a căii de atac s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare ) .

Referitor la critica adusă prin declaraţia  de recurs  , tribunalul arată că ,  potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologe  pentru aplicarea  prevederilor OUG nr. 190/2000  , reprezentarea statului în faţa instanţelor de judecată  în litigiile reglementate de OUG nr. 190/2000 este asigurată de BNR  ; în aceste condiţii tribunalul conchide că în mod eronat a dispus prima instanţă  respingerea excepţiei invocate .  Faptul că potrivit art. 26 alin.2 indice 1 din OUG nr. 190/2000 , sumele plătite de către B.N.R.  cu titlu de despăgubirile  şi cheltuieli de judecată se vor recupera de la M.F.P. , nu prezintă relevanţă în cauză , întrucât acestea reglementează raporturile dintre BNR şi MFP , ulterior executării unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea. 

Având în vedere toate considerentele mai sus expuse, tribunalul reţine ca nefiind fondate recursurile formulate de reclamanţii B.C.L. , B.M., Bende Irina Berta  şi S.M.E. ca şi recursul formulat de  pârâta BNR  - Sucursala Tg. Mureş  , şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă , va dispune respingerea acestora .

În ceea ce priveşte recursul formulat de  pârâtul  M.F.P. – prin  DGFP Mureş , tribunalul considerând că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , va dispune în temeiul art. 312 alin.1,2 şi 3 Cod de procedură civilă admiterea acestuia şi modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P.  şi respingerii acţiunii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu acest pârât  - ca fiind formulată împotriva  unei persoane fără calitate procesuală pasivă ; totodată va dispune eliminarea dispoziţiei privitoare la obligarea pârâtului  M.F.P. la plata cheltuielilor de judecată .

Tribunalul  va menţine restul dispoziţiilor hotărârii pronunţate de prima instanţă . 

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.C.L., domiciliat în Tg.Mureş, str. Tâmplarilor, nr.3, ap.8, jud.Mureş, B.I.M.B., domiciliată în Tg.Mureş, Pasajul Panseluţelor, nr.2A/6, jud.Mureş S.M.E. domiciliată în Tg.Mureş, str. Aleea Carpaţi, nr.43, ap.55, jud.Mureş şi B.M.domiciliată în Tg.Mureş, str. Aleea Carpaţi, nr.43, ap.55, jud.Mureş împotriva sentinţei civile nr. 3339 din  29 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş .

Respinge,  ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.N.R. – Sucursala Mureş, cu sediul în  Tg.Mureş, P-ţa Trandafirilor, nr.50, jud.Mureş,  prin reprezentant, împotriva aceleiaşi hotărâri.

Admite recursul declarat de  pârâtul M.F.P., prin D.G.F.P. Tg. Mureş cu sediul în Tg.Mureş, str. Gh.Doja, nr.1-3, jud.Mureş,  împotriva sentinţei mai sus amintite şi, în consecinţă:

Admite excepţia lipsei calităţii personale pasive a pârâtului M.F.P., invocată de acest pârât şi, respinge cererea formulată de reclamanţii B.C.L., B.I.M.B., S.M.E. şi B.M.  în contradictoriu cu M.F.P., prin D.G.F.P. Tg. Mureş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Elimină dispoziţia de obligare a acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 29 Iunie 2010.

Domenii speta

Spete similare