Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul S.M. domiciliat în Luduş, Roşiori, str.Principală nr.94, jud.Mureş, împotriva Sentinţei civile nr.1185 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr.1327/251/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar, prin registratura instanţei la data de 28 iunie 2010, din partea recurentului, concluzii scrise, având anexate copiile chitanţelor privind dovada cheltuielilor de judecată.
Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în recurs ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 22 iunie 2010, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 1185/3 decembrie 2009 pronunţată de Judecătorie Luduş în dosarul nr. 1327/251/2008 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta S.R. în contradictoriu cu pârâtul S.M. şi s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 9000 lei reprezentând daune morale şi a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă , reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 80 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale în vederea prejudiciului moral şi material pe care pârâtul i l-a cauzat la data de 06.04.2008 prin săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 Cod penal, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Raportându-se la prevederile art. 998 şi 999 Cod civil , instanţa a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului sub forma solicitată de reclamantă , trebuie să se probeze îndeplinirea condiţiilor cumulative cerute în acest scop, anume: a) existenţa unei fapte ilicite, b) săvârşite cu vinovăţie, c) care să fi provocat reclamantului un prejudiciu, d) între faptă şi prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
În privinţa faptei ilicite, instanţa a constatat că că această condiţie este probată astfel: la data de 06.04.2008 reclamanta a fost agresată fizic de către pârât, iar în urma acestei agresiuni a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, după cum atestă certificatul medico-legal nr. 1193/09.04.2008 şi completarea acestuia din data de 13.05.2008.
Prin ordonanţa nr. 344/24.09.2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş s-a aplicat pârâtului o amendă administrativă în cuantum de 800 lei apreciindu-se, raportat la circumstanţele personale ale pârâtului , că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. S-a apreciat că probele administrate în cadrul dosarului nr. 3447P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş converg spre concluzia certă că pârâtul S.M. a exercitat agresiuni fizice asupra reclamantei.
Instanţa a arătat că fapta pârâtului constituie o ingerinţă în dreptul reclamantei la o viaţă sănătoasă, iar pârâtul nu a invocat şi nu a probat niciun motiv pentru care a săvârşit această ingerinţă.
Prin urmare, instanţa constată că ingerinţa pârâtului în dreptul reclamantei la viaţă sănătoasă nu era prevăzută de lege (încălcând chiar toate dispoziţiile legale aplicabile în această materie), prin urmare nu urmărea un scop legitim şi constituie prin toate acestea o încălcare flagrantă (faptă ilicită) a dreptului reclamantului.
În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului instanţa a reţinut scuza acestuia şi starea conflictuală existentă între părţi , izvorând din drepturile asupra unei succesiuni, dar a apreciat că această cauză nu constituie un caz care înlătură vinovăţia sa. Pârâtul avea obligaţia legală pozitivă de a respecta sănătatea şi bunurile altei persoane, iar nu de a aduce atingere acestora , şi în consecinţă a constatat că fapta pârâtului a fost săvârşită cu vinovăţie.
Reclamanta a pretins că pârâtul i-a produs prin fapta sa ilicită un prejudiciu material de 80 de lei şi un prejudiciu moral pe care îl vrea reparat prin plata unei sume de bani de 80.000 lei.
Instanţa ca constatat probată existenţa şi a prejudiciului moral şi a legăturii de cauzalitate dintre agresiunile suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, după cum atestă certificatul medico-legal nr. 1193/09.04.2008 şi completarea acestuia din data de 13.05.2008 şi prejudiciul moral
În acest sens a arătat că prejudiciul moral reprezintă consecinţele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conţinut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalităţii umane, definind-o , iar în cazul de faţă este vorba de un prejudiciul moral constând în suferinţa psihică ce a fost cauzată reclamantei de fapta pârâtului.
Faţă de toate acestea, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului .
Instanţa a arătat că repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii reprezintă însuşi scopul angajării acestui tip de răspundere. Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispoziţiile art. 998 Cod civil, în termeni precişi şi cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
În consecinţă , statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanţa a apreciat că suma solicitată de reclamant este disproporţionat de mare şi că prejudiciul moral suferit de reclamanta S.R. poate fi reparat cu suma de 9.000 lei.
Instanţa a respins cererea de plată a despăgubirilor materiale în absenţa oricărei dovezi din partea reclamantei cu privire la cheltuieli materiale efectuate de aceasta urmare a loviturilor primite.
Asupra cheltuielilor de judecată, faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S.M. .
Se arată în motivarea recursului că pârâtului recurnet nu i-a fost comunicată încheierea de şedinţă din data de 19.11.2009 - prin care s-a dispus amânarea de pronunţare , aceasta face corp comun cu sentinţa pronunţată în cauză.
Se arată că în cuprinsul sentinţei recurate nu se face vorbire despre actele medicale parvenite la dosar în urma adreselor emise de instanţă ( fişă de spitalizare , carnetul de sănătate şi fişa medicală a pacientei S.R. ) , ceea ce presupune că instanţa nu a analizat aceste înscrisuri . Se arată că în practicaua hotărârii au fost expuse trunchiat susţinerile pârâtului , dar nu se regăseşte starea de fapt reţinută de instanţă , ci doar o expunere a teoriei răspunderii delictuale civile . În consecinţă , se apreciază că hotărârea primei instanţe nu este motivată , în contextul în care revine judecătorului obligaţia de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată , fiind necesară o motivare concretă şi nu doar menţionarea că anumite fapt rezultă din probele dosarului .
Referitor la apărările exercitate la instanţa de fond se precizează că în cauză nu s-a probat întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale - respectiv existenţa unei fapt ilicite şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Recurentul arată că nu a beneficiat de asistenţă juridică la Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş , însă nu a înţeles să atace soluţia dată de procuror , având în vedere relaţia sa de rudenie cu reclamanta –intimată ; cu toate acestea a susţinut şi în faţa procurorului că nu a agresat-o pe reclamantă , ci aceasta a fost ca care a creat o atmosferă tensionată în incinta lăptăriei .
În ceea ce priveşte fapta ilicită se arată că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu au dovedit agresiunea pârâtului recurent faţă de reclamanta – intimată ( nici chiar de către martorii propuşi de reclamantă ) , aspect care se coroborează cu actele medicale aflate la dosar ( reclamanta refuzând internarea , reclamând doar o stare de lipotimie ) . Sub acest aspect se arată şi faptul că , comportamentul ulterior al reclamantei intimate ridică un semn de întrebare : la examenul fizic general nu se remarcă vreun traumatism la palpare , reclamanta nu acuză dureri de contractură musculară sau disconfort în deplasare , nici un medic nu face menţiune despre vreun hematom în zona cervicală , despre echimoze sau excoriaţii , şi din nici un act medical nu rezultă indicaţia operatorie pentru hernie ) . În acelaşi context se arată că pentru stabilirea diagnosticului şi a numărului de zile de îngrijire medială nu s-a efectuat nici o investigaţie paraclinică din care să rezulte hernia ca urmare a unui traumatism , medicul legist pronunţându-se pe baza scrisorii medicale a medicului neurolog .
Referitor la legătura de cauzalitate , se arată că la data de 06.04.2008 reclamanta nu a dorit să fie internată în spital , nu a adus la cunoştinţa părţilor că a fost agresată iar medicii nu au constatat urme exterioare de violenţă specifice unui traumatism . De asemeni ,se arată că reclamanta intimată figurează încă din anul 2001 în evidenţele medicale cu afecţiuni de genul : spondiloză , polidiscopatie , spondiloză cervicală , în decizia asupra capacităţii de muncă ( din anul 2000) de asemenea se reţine că aceasta prezintă afecţiunile de care face vorbire în acţiunea introductivă ) , prin urmare este evident că disconfortul fizic al acesteia a fost puternic şi anterior anului 2008 , iar legătura de cauzalitate dintre aceste afecţiuni şi cele petrecute la data de 06.04.2008 este exclusă prin prisma actelor medicale amintite .
În ceea ce priveşte acuzaţiile pârâtului recurent de şicanare din partea reclamantei intimate , se arată că între părţi există o stare conflictuală mai veche , pornind de la nişte probele de familie , iar la data de 06.04.2008 reclamanta a fost cea care a provocat scandal , afirmând ulterior în faţa martorului Baghiu Ferencz că „ nu-l iartă pe pârât până nu-l bagă în puşcărie” .
Se solicită ca în soluţionarea cauzei să se pe fondul unei crize de nervi este posibil ca reclamanta intimată să fi căzut şi să se lovească involuntar , aspect ce trebuie coroborat cu refuzul de a se interna , lipsa unor semne exterioare de violenţă şi stabilirea unui diagnostic doar în baza afirmaţiilor acesteia.
În fine , referitor la cererea în probaţiune a reclamantei de a se efectua o expertiză medicală , se arată că această cerere a fost formulată tardiv , după ce s-a intrat în dezbaterea asupra fondului .
Intimata nu a formulat întâmpinare , însă prin concluziile formulate în faţa instanţei – prin reprezentant – a solicitat respingerea recursului .
Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi văzând dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă constată că recursul este fondat , pentru următoarele considerente :
După cum a arătat prima instanţă , în cauză se impune stabilirea întrunirii cumulative a condiţiilor art. 998 şi 999 Cod civil privitoare la răspunderea civilă delictuală .
Cu toate aceste , tribunalul consideră întemeiată critica adusă prin declaraţia de recurs referitoare la nemotivarea hotărârii , constatând că într-adevăr , în analizarea cauzei instanţa nu a arătat care anume probe au dus la formarea convingerii sale ( făcându-se doar referire la dosarul nr. 3447/P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş ) .
În ceea ce priveşte fapta ilicită invocată , respectiv agresiunea suferită de reclamanta intimată la data de 06.06.2008 , tribunalul reţine că prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din dosarul nr. 344/P/2008 s-a menţionat că fapta comisă de pârâtul recurent a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală ; chiar dacă această ordonanţă nu a fost atacată , tribunalul arată că , constatările cuprinse în ordonanţă nu prezintă autoritate de lucru judecat cu privire la stabilirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale .
Cu toate acestea ,trebuie menţionat că în cursul cercetării penale , cu excepţia martorei Deteşan Teodorica , care a susţinut că l-a văzut pe pârâtul recurent împingând-o pe reclamantă în peretele lăptăriei ) , ceilalţi martori au confirmat doar faptul că părţile s-au certat şi că la un moment dat reclamantei intimate i s-a făcut rău .
Martorii audiaţi în faţa instanţei ( ce fuseseră audiaţi şi anterior în dosarul penal ) au susţinut că nu au văzut ca pârâtul recurent să o fi lovit/ împins pe reclamanta intimată .
Cu toate acestea , declaraţiile la care s-a făcut mai sus referire ( atât cele din dosarul penal cât şi cele date în faţa instanţei ) , converg în a dovedi că între părţi a existat o ceartă şi de asemeni că , după ce a ajuns acasă de la lăptărie , reclamantei intimate i s-a făcut rău. Totodată , persoanele care au transportat-o acasă pe reclamantă au arătat că aceasta nu a relatat că ar fi fost lovită de către pârât şi nici că ar durea-o ceva ( martorii Baghiu Francisc şi Jozsa Victor– filele 35 , 36 dosar fond ) .
În consecinţă , tribunalul consideră că nu s-a dovedit cu certitudine în cauză comiterea faptei ilicite de către pârâtul recurent.
În ceea ce priveşte prejudiciul de natură morală cauza reclamantei intimate , tribunalul constată că , potrivit actelor medicale depus la dosarul cauzei ( certificat medico-legal , completare la acest certificat ) , reiese că acesteia i-au fost cauzate leziuni traumatice , diagnosticul fiind : contuzie forte coloană „dorso-lombară”.
Prejudiciul în sine nu este de natură să atragă răspunderea pârâtului recurent în cauză , ci se impune stabilită legătura de cauzalitate dintre fapta pretind comisă de aceste şi prejudiciul suferit .
În acest sens , trebuie avut în vedere că certificatele medico – legale ce au fost eliberate reclamantei intimate arată că leziunile „s-au putut produce la data de 6 aprilie 2008” , prin urmare conţinutul acestor certificate , sub acest aspect trebuie coroborat cu alte probe .
Pornind chiar de la susţinerile reclamantei intimate din cererea introductivă , potrivit cărora în urma agresiunii suferite nu s-a putut mişca deloc , fiind imobilizată în pat timp de o lună , tribunalul constată că prin răspunsurile date la interogatoriu , chiar reclamanta este cea care a recunoscut că în cursul zilelor de 7 şi 8 aprilie 2008 s-a deplasat pentru a duce citaţii persoanelor pe care a dorit să le propună de martori la poliţie , şi de asemenea că din primăvara anului 2008 s-a deplasat săptămânal la piaţă pentru a comercializa produse apicole.
Se mai poate observa din carnetul de sănătate al reclamantei intimate , că deşi aceasta s-a prezentat la medicul de familie la data de 7.04.2008 , abia la consultul următor din data de 8 .04.2008 se menţionează ca diagnostic „ contuzie coloană DL” (filele 51-62).
De asemeni , din fişa de spitalizare de zi ( fila 74 dosar fond ) reiese că la data de 06.04.2008 , când reclamanta intimată a fost transportată la spital , diagnosticul stabilit a fost de ; lipotimie şi tulburare anxioasă , fără a se face vreo referire la durei în zona coloanei .
În consecinţă , din coroborarea acestor probe , tribunalul apreciază că nu reiese legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă a pârâtului recurent ( cu privire la care de asemenea , după cum s-a arătat mai sus nu s-a dovedit cu certitudine comiterea sa ) şi prejudiciul suferit de reclamanta recurentă ( respectiv afecţiunile în zona coloanei vertebrale) .
Din analiza de mai sus , constatând că nu au fost probate două din condiţiile care pot atrage antrenarea răspunderii civile delictuale ( aspect faţă de care tribunalul consideră că nu se mai impune şi analizarea vinovăţiei , câtă vreme aceste condiţii trebuie să fie întrunite cumulativ ) tribunalul conchide că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , prima instanţă făcând o greşită aplicare a legii .
Prin urmare , în temeiul art. 312 alin.1 ,2 şi 3 Cod de procedură civilă va dispune admiterea recursului formulat de pârâtul recurent S.M. şi pe cale de consecinţă va dispune modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii civile în pretenţii formulată de reclamanta S.R..
Reclamanta fiind în culpă procesuală , în aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă , tribunalul urmează a dispune obligarea acestei la plata sumelor de : 2000 lei ( cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă ) şi 1912 lei ( cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs ) , constând în onorariu avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite recursul formulat de pârâtul S.M. domiciliat în Luduş, Roşiori, str.Principală nr.94, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr.1185 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr.1327/251/2008 şi în consecinţă:
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta S.R. domiciliată în Luduş, str.Principală nr.109, jud.Mureş în contradictoriu cu pârâtul S.M. domiciliat în Luduş, Roşiori, str.Principală nr.94, jud.Mureş.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.
Obligă intimata S.R. la plata sumei de 1912 lei în favoarea recurentului, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 29 Iunie 2010.
Tribunalul București
Nulitate contract de cesiune drepturi litigioase
Tribunalul Bacău
Pretenţii
Curtea de Apel București
Achizitie publica. Analiza pretului aparent neobisnuit de scazut. Rezultatul eronat al evaluarii ofertelor.
Curtea de Apel Timișoara
Legea nr. 10/2001. Despăgubiri pentru cumpărătorii ale căror contracte au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti
Curtea de Apel Timișoara
Legea nr. 10/2001. Restituirea preţului de piaţă către proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti. Condiţii