Partaj judiciar

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul – pârât  B.N. împotriva sentinţei civile nr. 210/03.03.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosar nr.558/251/2007.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunţării deciziei pentru data 23 decembrie 2009.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. 210/ 03.03.2009  pronunţată de Judecătoria Luduş  în dosarul nr. 558/251/2007 a fost admisă acţiunea civilă formulată  de reclamanta L.M.S.  în contradictoriu cu pârâtul B.N.  ; s-a constatat că reclamanta a dobândit împreună cu pârâtul , în timpul căsătoriei , cu titlu de bunuri  comune şi cu contribuţie de 1 parte fiecare , terenul intravilan  în suprafaţă de 1243 mp  înscris în CF  44 Bogata  şi în valoare  de 18840 lei şi 1150 bucăţi de cărămizi în valoare de 3000 lei , stabilindu-se că valoarea totală a bunurilor comune este de 21.840 lei ; s-a dispus sistarea stării de indiviziune  prin atribuirea în natură a bunurilor  , în cotă de 1/1  în favoarea pârâtului  , cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 10.420 lei în favoarea reclamantei şi obligarea pârâtului la plata sumei de  948 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată  reclamantei .

Pentru a pronunţa această  hotărâre , prima instanţă a reţinut că părţile au fost căsătorite  , căsătorie  desfăcută prin  sentinţa civilă nr. 58/ 30.01.2007 a Judecătoriei Luduş .  În anul 1995 , anterior desfacerii căsătoriei  , părţile au  dobândit prin cumpărare , cu act sub semnătură privată  , un teren în suprafaţă de 1263 mp , situat în comuna Bogata  şi înscris în CF nr. 44 Bogata .  Deşi terenul a fost achiziţionat în vederea construirii unei case , iar părţile au  cumpărat 1150 bucăţi de cărămizi , ca urmare a separării faptice a părţilor  , casa a fost construită doar de către pârât . În consecinţă , instanţa de fond s-a pronunţat în sensul celor mai sus arătate .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs  pârâtul , solicitând admiterea recursului , desfiinţarea sentinţei atacate  , rejudecarea cauzei şi administrarea de noi probe , iar pe fond , respingerea acţiunii  introductive  ca netemeinică şi nelegală .

În  motivarea recursului se arată că în timpul căsătoriei , foştii soţi nu au  realizat venituri  şi pin urmare nu aveau posibilitatea de a achiziţiona bunuri  , iar pe de altă pate, deşi desfacerea căsătoriei s-a produs la data pronunţării sentinţei civile  nr. 58/ 30.01.2007 a Judecătoriei Luduş , în fapt cei doi foşti soţi au încetat convieţuirea în anul 1996  ,  prin urmare prima instanţă a  făcut o greşită apreciere  a  situaţiei  reţinând că imobilul şi cărămizile au fost dobândite în perioada 10.04.1994- 30.02.2007 .

Probatoriul administrat în cauză a convers  în sensul că din  anul 1996  părţile nu s-au mai gospodărit  împreună  ,  că  în perioada căsătoriei nu au obţinut venituri  , iar bunurile suspuse partajării au fost cumpărate în fapt de tatăl recurentului .

Se arată că  sentinţa atacată este motivată sumar  , nu s-au indicat considerentele  care au determinat stabilirea cotelor de contribuţie  , instanţa de fond a efectuat o lapidară cercetare a fondului .

În drept au fost invocate prevederile art. 299 şi urm. Cod de procedură civilă .

Intimata nu a formulat întâmpinare .

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă , tribunalul  reţine următoarele:

Chiar dacă s-a susţinut de către recurent  că hotărârea primei instanţă a fost motivată sumar  şi s-a efectuat o lapidară cercetare a fondului , tribunalul constată că  în ceea ce priveşte dobândirea de către părţile litigante a  bunurilor incluse în masa partajabilă , fără a se fi analizat în parte  fiecare mijloc de probă administrat, instanţa a făcut referire atât la înscrierea în carte funciară  cât şi la declaraţiile  martorilor audiaţi , iar în ceea ce priveşte stabilirea cotelor de contribuţie , a constatat că  nu s-a făcut dovada că vreunul dintre foştii soţi ar fi avut o contribuţie mai mare decât celălalt la dobândirea acestor bunuri ( valoarea acestora nefiind contestată ) .

În ceea ce priveşte terenul înscris în Cf nr. 44 Bogata  , tribunalul constată că intabularea dreptului de proprietate s-a efectuat în baza sentinţei civile  nr. 1502/1999  a Tribunalului Mureş ,  însă  chiar dacă potrivit susţinerilor părţilor acestea sunt despărţite în fapt din anul 1998 , prin sentinţa  mai sus amintită s-a constatat că actul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată cu privire la teren a  fost  încheiat la data de 5 decembrie 1994 ( dată la care părţile nu erau separate în fapt )  , prin sentinţă , proprietarii anteriori ai terenului fiind obligaţi la a încheia act autentic de înstrăinare cu privire la teren.

Potrivit prevederilor art. 30 Codul familiei  , bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei , dar pe de altă parte trebuie remarcat şi faptul că legea nu face distincţie în ceea ce priveşte caracterul comun al bunurilor dobândite după separaţia faptică a soţilor .  Faptul că imobilul a fost înscris în cartea funciară  doar pe numele  recurentului , nu poate prezenta relevanţă în cauză , în condiţiile în care potrivit prevederilor Legii nr. 7/1996 , (în vigoare la data înscrierii în cartea funciară )  , o astfel de înscriere nu are caracter constitutiv de drepturi .

Recurentul a susţinut că în fapt acest teren a fost  cumpărat de tatăl său , însă având în vedere probele administrate în dosarul nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş , reiese că  în înscrisul sub semnătură privată  încheiat la data de 5.12.1994 , ( fila 10 ) este menţionat în calitate  de cumpărător B.N. ( şi nu tatăl acestuia ) , iar martorii audiaţi în acel litigiu ( Carpoci Nicolae şi  S.A. ) au confirmat  atât faptul că au semnat în calitate de martori înscrisul , cât şi faptul că B.N. a fost cel care a cumpărat , nu tatăl său . 

Contrar prevederilor art. 1191 alin.2 Cod civil  ,  recurentul a încercat să facă dovada cu martori împotriva celor înscrise  în actul de vânzare – cumpărare , însă trebuie observat că  martorul S.A. ( filele 29-30 dosar fond ) a confirmat cele declarate  în cursul instrumentării dosarului cu nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş privitor la faptul că  recurentul a fost cel care a cumpărat terenul şi că la acel moment soţii erau împreună ;  cele două declaraţii extrajudiciare  ( filele 39 şi 40 dosar fond ) ale tatălui recurentului  şi respectiv a lui B. Sorin Ioan  nu pot fi apreciate ca relevante în cauză – în ceea ce-l priveşte pe tatăl recurentului , acesta fiind în grad prohibit de lege pentru a depune mărturie s-a încercat se pare eludarea prevederilor legale , iar în ceea ce-l priveşte pe B. Sorin . se poate constata că acestea a avut calitatea de  pârât în dosarul nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş , calitate în care a contestat existenţa contractului de vânzare cumpărare .  Totodată , în ceea ce-l priveşte pe martorul Carpaci Nicolae , se poate  constata că acesta , audiat în calitate de martor în dosarul nr. 3626/1996 al Judecătoriei Tg. Mureş  , a confirmat că recurentul  este cel care a cumpărat terenul , astfel încât , declaraţia  sa ( fila 44 dosar fond )  referitoare la  faptul că  de fapt B. Alexandru  a avut calitatea de cumpărător , intră în sfera penalului .

În ceea ce priveşte  cele  1150 bucăţi de cărămizi ,  deşi recurentul a susţinut că au fost achiziţionate de către tatăl său ,  probele administrate nu au fost de natură a răsturna prezumţia de comunitate de bunuri :  martora Tânţar  Timea ( fila 27 dosar fond ) arătând că  cei doi foşti soţi au achiziţionat împreună aceste cărămizi , iar  declaraţia  martorului  Morariu Nicolae ( filele 31-32 dosar fond ) este contradictorie , întrucât acesta a arătat că a vândut părţilor  în perioada în care acestea erau căsătorite un număr de aproximativ 1100-1200 cărămizi ,  susţinând însă că tatăl recurentului  a fost  cel care a plătit contravaloarea cărămizilor .

În fine referitor la cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune , deşi  s-a invocat faptul că în perioada căsătoriei aceştia nu au avut loc de muncă , din probele administrate a reieşit că ambii foşti soţi  au muncit în gospodărie şi că au obţinut venituri din vânzarea de animale .  De altfel pârâtul recurent nu a contestat cota de contribuţie comunică ci faptul că aceste bunuri  nu ar fi ale părţilor  , iar din probele administrate , după cum a arătat prima instanţa  nu s-a făcut dovada că vreunul din foştii soţi ar fi avut o contribuţie mai mare la dobândirea acestora .

Când nu se poate determina  contribuţia fiecăruia dinte soţi în dobândirea bunurilor comune  , atunci instanţa poate împărţii bunurile comune în cote egale  , în stabilirea aportului fiind avută în vedere inclusiv munca prestată în gospodărie .

Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanţe fiind temeinică şi legală , tribunalul , în temeiul prevederilor  art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează a dispune respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârâtul B.N. .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul B.N. domiciliat în comuna Bogata, str. Principală, nr.205, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 210/03.03.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosar nr.558/251/2007.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 23 Decembrie 2009

Domenii speta

Spete similare