Decizie de impunere emisă în urma în urma constatării încadrării greşite a terenului în rangul localităţii. Principiul neretroactivităţii legii şi certitudinii impunerii

Tip: sentinţă nr. 4735

Şedinţa din 23.09.2013

Autor: Zoican Dorinel

Domeniu asociat:acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 23.09.2013. Decizie de impunere emisă în urma în urma constatării încadrării greşite a terenului în rangul localităţii. Principiul neretroactivităţii legii şi certitudinii impunerii

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. 490/274/2013, la data de 09.05.2013, contestatorul CC a contestat  decizia de impunere  din data de 27.03.2013, emisă de către  intimata UAT Orşova, privind serviciul  Impozite şi Taxe locale.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că intimata UAT Orşova a emis pe numele său o decizie de impunere privind creanţele datorate bugetului local cu titlu de diferenţă de impozit pe ultimii trei ani, pentru terenurile extravilan ce le deţine şi ce au fost trecute în intravilan în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, diferenţă în sumă de 110,70 lei, plus suma de 97,64 lei, reprezentând creanţe şi accesorii aferente acestor chitanţe.

În dovedire a depus înscrisuri (filele 4 - 10).

Legal citată contestatoarea a depus la dosar  întâmpinare prin care solicită să se constate  excepţia de necompetenţă materială a instanţei, iar pe fond respingerea  contestaţiei ca neîntemeiată  (fila 13) .

În apărare a depus Decizia nr.27/25.04.2013 (filele 14- 17).

Prin sentinţa nr. 367 din 03.07.2013, pronunţată de Judecătoria Orşova în dosarul nr. 490/274/2013 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II a civilă şi de contencios administrativ.

La data de 09 iulie 2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 7754/101/2013.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Astfel cum rezultă inclusiv din cuprinsul întâmpinării pârâtei de la fila 16 a dosarului introdus pe rolul Judecătoriei Orşova dar şi din cele reţinute prin Decizia cu numărul 27/25.042013 a Curţii de Conturi, reclamantului i s-a stabilit un cuantum al impozitelor locale respectiv impozit pe clădiri şi impozit pe teren, iar ulterior inclusiv achitării acestor impozite, pârâta a revenit asupra cuantumului impozitelor stabilite, emiţând o nouă decizie de impunere.

Emiterea acestei noi decizii de impunere a avut loc în circumstanţele în care organele de control ale Curţii de Conturi au reţinut în urma verificării situaţiilor financiare ale pârâtei că modul în care au fost stabilite cele două impozite locale – cel asupra clădirilor şi cel asupra terenurilor nu este unul legal, deoarece aceste imobile supuse impozitării nu s-ar afla în zona D a extravilanului localităţii, ci în zona A acestui extravilan – fila 14 din dosar care cuprinde motivarea deciziei 27/25.04.2013 a Curţii de Conturi  - Camera de Conturi Mehedinţi.

În ceea ce priveşte abilitatea organului fiscal competent al pârâtei de a emite o nouă decizie de impunere, instanţa constată că dispoziţiile legale permit, în mod teoretic, o asemenea posibilitate.

Astfel, conform prevederilor articolului 86 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere ca urmare a unei constatări prealabile a organului fiscal sau în baza unei inspecţii fiscale.

În temeiul acestor dispoziţii legale, organul fiscal poate emite o nouă decizie, însă numai atunci când efectuează el însuşi o nouă constatare sau în urma unei inspecţii fiscale. Se poate considera în cauza de faţă că acest organ fiscal a efectuat o constatare prealabilă, chiar în urma unui control al Curţii de Conturi.

Însă aşa cum se reţine prin întâmpinarea pârâtei dar şi prin concluziile deciziei Curţii de Conturi, încadrarea imobilelor din extravilanul localităţii Orşova în zona D, încadrare care ca efect stabilirea unui anumit cuantum sau procent de impozitare, a fost efectuată prin hotărâre de consiliu local.

Aşadar, pentru a rezuma cele expuse mai sus, decizia de impunere a fost emisă în considerarea unui criteriu stabilit printr-o hotărâre de consiliu local, şi anume zona în cadrul localităţii unde este amplasat imobilul.

Conform prevederilor articolului 251 alineatul 5 din Codul fiscal – legea cu numărul 571/2003, valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:

 __________________________________________________________

| Zona în cadrul | Rangul localităţii |

| localităţii | |

|________________|_________________________________________|

| | 0  | I  |  II  |  III |  IV  | V  |

|________________|______|______|______|______|______|______|

|  A | 2,60 | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 1,10 | 1,05 |

|________________|______|______|______|______|______|______|

|  B | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 1,05 | 1,00 |

|________________|______|______|______|______|______|______|

|  C | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 1,00 | 0,95 |

|________________|______|______|______|______|______|______|

|  D | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 2,00 | 0,95 | 0,90 |

|________________|______|______|______|______|______|______|

De asemenea, conform prevederilor articolului 247 din acelaşi act normativ – Codul fiscal, în înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) rangul unei localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform legii;

b) zone din cadrul localităţii - zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Prin urmare, textele invocate mai sus sunt acelea care reglementează atât modul în care se datorează impozitele în cauză cât şi modul în care se stabilesc acestea. În această succesiune de etape, consiliul local este acela care are prima atribuţie, şi anume aceea de a stabili zona, apoi organul fiscal al unităţii administrative locale va emite decizia de impunere.

În ceea ce priveşte cauza de faţă, instanţa constată că emiterea unei noi decizii de impunere în urma unui control financiar al Curţii de Conturi este nelegală pentru două motive.

În primul rând, nici o prevedere legală nu stabileşte în favoarea Curţii de Conturi drepturi de a stabili asupra zonei în cadrul localităţilor de încadrare a imobilelor.

În articolele 1 şi 2 ale Legii cu numărul 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se stabileşte că aceasta exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, iar controlul este definit ca activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice.

Prin urmare, Curtea de Conturi nu poate stabili zona în care se încadrează terenul în vederea impozitării în limitele teritoriale ale localităţii, dar poate într-adevăr verifica modul de stabilire acestui aspect de instituţia publică abilitată.

În al doilea rând, în situaţia în care s-ar reţine de către Curtea de Conturi că instituţia publică – în speţă consiliul local – nu a stabilit în mod corect încadrarea terenului în zonele prevăzute de Codul fiscal, nu se poate imputa această situaţie de fapt direct contribuabilului. Cu alte cuvinte, ar însemna ca o culpă a organului fiscal, constatată de Curtea de Conturi şi asumată de acesta, să fie invocată în sprijinul celui culpabil şi împotriva contribuabilului.

Mai mult, ar însemna că se încalcă două principii de rang primordial ale dreptului, şi anume neretroactivitatea legii – prevăzut de articolele 15 din Constituţia României şi 6 din Noul Cod Civil şi certitudinea impunerii – stabilit de articolul 3  din Codul fiscal. În cazul primului principiu, atât timp cât a fost emisă o hotărâre de consiliu local, care reprezintă o normă de drept, ea produce efecte asupra tuturor situaţiilor juridice pe care le-a  reglementat cât timp a fost în vigoare.

Pentru a se produce alte efecte juridice, respectiv pentru a se putea emite decizii de impunere prin încadrarea terenurilor de pe raza administrativă a municipiului Orşova în altă zonă decât în cea în care au fost încadrate prin hotărârea actuală a consiliului local, trebuie emisă o nouă hotărâre, aşa cum solicită art. 247 din Codul fiscal, de încadrare în noile zone. A calcula baza de impunere în alt fel decât este stabilită printr-o normă de drept – hotărâre de consiliu local înseamnă a aplica retroactiv noile încadrări, şi aceasta dacă ar exista o nouă hotărâre de consiliu local. Aşa cum s-a arătat în cadrul primului motiv această hotărâre nici nu există în realitate. Chiar dacă ar exista, ea nu ar putea constitui temei al emiterii de noi decizii pentru o perioadă de 5 ani anterioară, pentru că ar însemna retroactivarea acestei norme, ceea ce nu poate fi primit.

În fine, principiul certitudinii impunerii stabilit de prevederile articolului 3 litera b) din Codul fiscal impune ca impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal, printre care şi cele din speţă, să fie cuprinse în norme clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine.

Ori, în situaţia de faţă, care ar mai fi claritatea normelor, stabilirea precisă a sumelor de plată şi înţelegea sarcinii fiscale, dacă am admite că organele fiscale pot reveni pe o perioadă anterioară de 5 ani în stabilirea impozitelor, aplicând noi reguli.

Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare contribuabil are în vedere o anumită stabilitate a sarcinilor sale de buget, prin raportare şi la impozitele pe care le va achita.

Ca atare, instanţa va admite acţiunea şi va anula deciziile de impunere emise de pârâtă.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei de mai sus.

Domenii speta

Spete similare