Art. 23 din Regulamentul ce nr. 44/2001:competenţa de soluţionare a litigiului ce a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat revine instanţei sau instanţelor dintr-un stat membru, cu excepţia unei convenţii contrare a pă...

Art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001:competenţa de soluţionare a litigiului ce a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat revine instanţei sau instanţelor dintr-un stat membru, cu excepţia unei convenţii contrare a părţilor.

Prin  sentinţa nr. 210/ 01 noiembrie 2010, Tribunalul Mehedinţi secţia comercială şi de contencios administrativ a admis excepţia de necompetenţă generală invocată de pârâta ABC N.V şi s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. F S.A. în contradictoriu cu pârâta ABC  N.V, ca nefiind de competenţa instanţelor române, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea adresată acestei la data de 01.06.2010, reclamanta S.C. F S.A. a chemat în judecată pe pârâta ABC N.V., pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 60.316,52 EURO, reprezentând rest de plată neachitat la contractul de vânzare – cumpărare – comandă fermă nr. 122687, urmat de acceptare încheiat la 01.12.2008, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta, a formulat întâmpinare solicitând, în principal, respingerea cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române, iar în subsidiar respingerea acţiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei, s-a apreciat că este un litigiu de drept internaţional privat, contractul dintre părţi a fost încheiat prin corespondenţă, comanda fermă nr. 122687 conducând la încheierea contractului de vânzare cumpărare, clauzele afacerii fiind înserate în condiţiile generale de cumpărare, anexate acestei comenzi, clauze care au fost acceptate imediat de reprezentanţii S.C. F S.A., aspect confirmat şi de reclamantă prin cererea introductivă.

S-a precizat că, în conformitate cu clauza nr. 16, orice controverse care reies din această achiziţie şi care afectează execuţia, vor fi subiecte ale Curţilor în raza cărora pârâta sau subsidiarele au biroul şi au competenţă în această problemă, stipulaţie faţă de care, rezultă că părţile au ales competenţa instanţelor belgiene şi că, această competenţă este stabilită şi prin dispoziţiile art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001, privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială şi, ca urmare, părţilor nu li se poate aplica o altă legislaţie decât cea belgiană, conform voinţei expres stipulată în contract (lex voluntatis).

Se mai arată că, pe rolul instanţelor belgiene există deja un dosar constituit, fiind în curs de soluţionare încă de la începutul anului 2010, sens în care, se anexează citaţia din 12.01.2010, emisă de a şasea Cameră a Tribunalului de Comerţ din Antwerpen.

Reclamanta S.C. F S.A., a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor şi a susţinerilor societăţii pârâte.

Instanţa  a reţinut:

Prin comanda nr. 122687/01.12.2008, trimisă prin fax şi poştă de către pârâta către reclamantă s-a solicitat producerea a 500 biele, comandă acceptată de către reclamantă şi în temeiul acesteia a livrat către pârâtă, parte din bielele solicitate, reclamanta pretinzând contravaloarea unui nr. de 141 de biele livrate, respectiv suma de 60.316,52 EURO. 

Cu privire la excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române în soluţionarea litigiului invocată de către pârâtă, instanţa reţine următoarele:

Între părţi, anterior comenzii nr. 122687/01.12.2008, care face obiectul prezentului dosar, s-au derulat raporturi comerciale conform comenzilor nr. 120017/24.10.2007, nr. 119659/27.08.2007, nr. 121436/09.05.2008, nr. 402925/14.03.2008, nr. 120999/14.03.2008 şi prin care S.C. ABC N.V. comanda către S.C. F S.A., fabricarea de biele, pe fiecare dintre aceste comenzi, inclusiv pe comanda  ce face obiectul judecăţii, există menţiunea că bunurile vor fi achiziţionate conform condiţiilor generale şi speciale de cumpărare, menţionate în comandă.

Conform pct. 15 – 16 din Condiţiile generale de achiziţie, achiziţia se încheie şi trebuie executată conform cu legislaţia belgiană aplicabilă şi că, orice litigii care ar putea rezulta din prezenta achiziţie, afectându-i interpretarea execuţiei vor fi supuse instanţei de la sediul central al firmei, sau filialei acesteia şi care este singura competentă în această problemă, iar pentru filialele cu sediul în afara Belgiei, se va aplica legislaţia din ţara respectivă.

La pct. 1 – 2 din aceste Condiţii generale, se prevede că, orice comandă care nu este confirmată în termen de 10 zile de la data transmiterii notei de comandă, poate fi considerată de către pârâtă ca fiind nulă şi fără valabilitate, iar dacă furnizorul nu acceptă una sau mai multe condiţii, are obligaţia să informeze în acest sens, lipsa unui răspuns însemnând acceptul său.

În cauză, comanda nr. 122687/01.12.2008, a fost transmisă reclamantei atât prin poştă cât şi prin fax, aspect confirmat de aceasta prin cererea de chemare în judecată – al. 2, precum şi corespondenţa cu pârâta – fila 154 dosar, iar aceasta nu a avut nici o obiecţiune.

Conform art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001, dacă prin convenţia părţilor dintre care una sau mai multe au domiciliul într-un stat membru, competenţa de soluţionare a litigiului ce a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat revine instanţei sau instanţelor dintr-un stat membru, competenţa revine acelei instanţe sau instanţelor respective. Această competenţă este exclusivă, cu excepţia unei convenţii contrare a părţilor.

Convenţia atributivă de competenţă, se încheie, în scris ori verbal, cu confirmare scrisă sau într-o formă conformă cu obiceiurile statornicite între părţi, sau în comerţul internaţional, într-o formă conformă cu uzanţa cu care părţile sunt sau ar trebui să fie la curent şi care este cunoscută şi respectată de către părţile la contractul de tipul pe care-l implică domeniul comercial respectiv.

În speţă, instanţa apreciază că între părţi s-a încheiat o convenţie, în scris, însuşită de către părţi şi prin care acestea au stabilit ca orice litigiu ivit cu privire la livrarea acestor biele să fie de competenţa instanţelor belgiene.

Susţinerile reclamantei că nu i s-ar fi comunicat şi nu a acceptat condiţiile generale de cumpărare, nu pot fi reţinute, din următoarele considerente:

Pe comanda nr. 122687/01.12.2008, există menţiunea „prin prezenta comandăm următoarele produse conform cu condiţiile noastre generale de achiziţie şi condiţiile speciale menţionate în comanda noastră”.

În urma relaţiilor solicitate de la părţi, pârâta a confirmat că iniţial comanda a fost trimisă prin fax, fără a avea ataşate şi condiţiile generale, însă, ulterior, comanda împreună cu condiţiile generale au fost trimise prin poştă, aspect confirmat şi de către reclamantă.

Dacă reclamanta ar fi avut vreo obiecţie cu privire la existenţa, inexistenţa sau dezacordul cu privire la anumite clauze, aceasta ar fi trebuit să facă dovada că a comunicat pârâtei aceste obiecţiuni, simpla susţinere că nu le-a primit neputând fi reţinută de către instanţă.

Pe de altă parte, comanda în speţă, este practic ultima dintr-un şir de comenzi anterioare mai sus menţionate şi depuse la dosar de către pârâtă, pe fiecare dintre aceste comenzi existând aceeaşi menţiune, acest mod de tranzacţionare între părţi devenind o uzanţă cunoscută şi acceptată.

Aşadar, în condiţiile în care chiar pe comandă s-a făcut menţiunea despre existenţa condiţiilor generale, iar reclamanta a luat la cunoştinţă de acest conţinut, fără să facă vreo obiecţie, duce la concluzia că aceasta a acceptat condiţiile de fabricare şi livrare, menţiunile înscrise pe comandă fiind apreciate de către instanţă ca reprezentând condiţiile speciale şi despre care, de asemenea, s-a făcut vorbire în cuprinsul comenzii.

Susţinerea reclamantei că, în cauză sunt aplicabile disp. art. 5 din Regulamentul CE 44/2001, respectiv competenţa de soluţionare ar aparţine Tribunalului Mehedinţi, întrucât locul executării contractului ar fi fost Drobeta Turnu Severin, conform clauzei „Ex Work” nu va fi reţinută în condiţiile în care există o convenţie între părţi şi prin care au stabilit exclusiv competenţa instanţelor belgiene în soluţionarea litigiilor dintre părţi.

Prin decizia  nr. 62/2011 Curtea de apel Craiova-secţia comercială s-a admis apelul declarat de reclamanta SC F SA, s-a  desfiinţat sentinţa nr. 210 din 1 noiembrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi şi s-a  trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Curtea a  constatat  că nu există o clauză atributivă de competenţă expres acceptată de SC F SA în contextul în care nu există dovada că SC F SA  a cunoscut şi a consimţit pentru derularea relaţiilor comerciale cu ABC la aplicarea unei  clauze prin care se stabileşte competenţa eventualelor litigii în favoarea instanţelor belgiene.

Atunci când este vorba de o clauză atributivă de competenţă voinţa de acceptare trebuie să rezulte dintr-un fapt pozitiv care să o exprime în mod clar şi neîndoielnic.

Atitudinea pasivă a SC F SA care a continuat desfăşurarea relaţiilor comerciale fără a-şi pune problema conţinutului condiţiilor generale la care se referă una dintre comenzi, nu poate fi interpretată ca acceptare a unei clauze atributive de competenţă instanţelor belgiene.

Tăcerea SC F SA nu poate fi considerată acceptare a clauzei cu atât mai mult cu cât ar fi greu de constatat care este momentul acceptării şi deci momentul de la care produce efecte.

În privinţa formării contractelor prin corespondenţă sub aspectul efectelor juridice ale tăcerii destinatarului există practică internaţională în conformitate cu care, deşi destinatarul ofertei nu a răspuns şi a păstrat tăcere, această tăcere produce efecte ca acceptare dacă între părţi au existat relaţii anterioare de afaceri care să conducă la ideea unor uzanţe comerciale.

Este adevărat că în practica marilor societăţi comerciale s-a impus o tipizare a modului de contractare, uneori sub forma condiţiilor generale, însă aceste condiţii generale se referă la condiţiile generale de încheiere şi de derulare a contractului, în nici un caz la competenţa instanţelor.

Condiţiile generale, ca de altfel şi contractele tip au drept scop facilitarea încheierii contractului după norme uniforme ce privesc elementele contractului şi redactate în aşa fel încât părţile nu trebuie să precizeze decât elementele specifice contractului cum ar fi cantitate, preţ, termene de predare, condiţii de plată şi altele asemănătoare.

O clauză  referitoare la competenţa de soluţionare a eventualelor litigii nu poate fi inserată în ceea ce se denumeşte generic condiţii generale ale încheierii contractului, ea trebuind menţionată expres întrucât constituie o clauză specială.

În concluzie, în contextul în care nu există o clauză atributivă de competenţă dispoziţiile art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001 nu sunt aplicabile.

În sprijinul acestei concluzii este chiar modul de redactare al articolului 23 din Regulamentul CE nr.44/2001.

Potrivit art.23 convenţia atributivă se încheie în scris ori verbal cu confirmare scrisă sau într-o formă conformă cu obiceiurile statornicite între părţi sau în comerţul internaţional într-o formă conformă cu uzanţa cu care părţile sunt sau ar trebui să fie la curent şi care în cadrul acestui tip de comerţ este cunoscută pe larg şi respectată cu regularitate de către părţile la contractele de tipul pe care îl implică domeniul comercial respectiv.

Textul art.23 se referă la convenţie scrisă ori verbală cu confirmare scrisă sau la o convenţie conformă cu obiceiurile sau cu uzanţa pe care însă toate părţile contractante o cunosc pe larg şi o respectă cu regularitate sau  cu care ar trebui să fie la curent.

În speţă, nu rezultă  încheierea cu acordul  SC F SA a convenţiei  atributive de competenţă în vreuna din formele prevăzute de art. 23 din Regulamentul nr.44 al CE.

În cadrul relaţiilor ce ar putea fi caracterizate ca obiceiuri statornicite sau uzanţe comerciale nu există dovada că aşa numitele condiţii generale, care cuprind clauza atributivă de competenţă, au fost comunicate SC F SA şi acceptate şi respectate de aceasta,  pe parcursul derulării tuturor celor cinci comenzi.

Cum nu există o convenţie atributivă de competenţă se pune problema stabilirii instanţei competente în conformitate cu dispoziţiile art.5 din Regulamentul CE nr.44/2001.

Articolul 5 pct.1 lit. a prevede posibilitatea acţionării în justiţie a unei persoane care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru în materie contractuală în faţa instanţelor de la locul în care obligaţia care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată.

Litera b determină locul de executare a obligaţiei în cazul vânzărilor de mărfuri în general, cum este cazul în speţă, ca fiind locul dintr-un stat membru unde în temeiul contractului au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile.

În speţă, din toate comenzile rezultă locul livrării SC F SA Drobeta Turnu Severin.

Curtea a apreciat că litigiul este de competenţa instanţei de la locul livrării anume Drobeta Turnu Severin, deci de competenţa Tribunalului Mehedinţi.

Prin decizia nr.377 din 01 februarie 2012 ÎCCJ  a admis recursul şi a menţinut sentinţa apelată,  reţinând că greşit Curtea de Apel a constatat  că nu există o  convenţie  atributivă de competenţă, părţile stabilind exclusiv competenţa instanţelor belgiene  în soluţionarea litigiului

Domenii speta

Spete similare