( Tribunalul Mehedinţi - d.c.461/R/11.04.2012)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 06.12.2011 sub nr 18010/225/2010, reclamanta D.E., a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei Primăria comunei Bîlvăneşti, solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la despăgubiri pentru degradarea iremediabilă şi totală a imobilului situat în comuna Bâlvăneşti, sat Bâlvăneşti (casă de locuit în suprafaţă de 62 mp) având următoarele vecinătăţi: la răsărit cu canalul de scurgere a apei pluviale şi drumul comunal, apus E. I., miazăzi D.E. şi la miazănoapte P. G.; restituirea fructelor (chirie) de la data cererii de revocare a contractului de donaţie, aferente imobilului clădire, aşa cum a fost acesta identificat mai sus şi imobilului teren în suprafaţă de 291,15 mp în valoare de 1000 lei; daune morale în cuantum de 5000 lei; cu cheltuieli de judecată (constând în taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, expertiza, cheltuieli legate de audierea martorilor, cercetare judecătorească etc).
A motivat că în data de 24.01.2001, reclamanta D. E. a donat pârâtei P. B., în baza contractului de donaţie autentificat sub nr 220/24.01.2001 de către BNP S.E., un imobil (teren şi construcţie) pentru a fi renovat şi utilizate în continuare ca şi dispensar uman sătesc, în memoria părinţilor săi.
Imobilul era compus din teren în suprafaţă de 291,15 mp, casă în suprafaţă de 62 mp, care a fost avariată în urma unui incendiu, în anul 1994.
A mai arătat că prin actul de donaţie a arătat că face această donaţie în memoria părinţilor săi adoptivi, gospodari de cinste ai comunei, cu obligaţia pentru donatară de a lua toate măsurile posibile pentru amenajarea imobilului şi reinstalarea dispensarului uman comunal în această clădire. Din momentul donaţiei şi până în momentul revocării acesteia (octombrie 2010) pârâta nu numi că nu a utilizat imobilul în scopul impus de sarcină dar a asistat pasiv la la degradarea continuă a acestuia, nu a luat măsuri pentru conservarea sa, nu a manifestat în nici un fel la atitudinea unui bun proprietar.
În data de 02.07.2010, reclamanta a solicitat instanţei de judecată revocarea contractului de donaţie (dosarul nr. 9381/225/2010 al Judecătoriei Dr. Tr. Severin).
În data de 09.08.2010 reclamanta arată că a înstrăinat drepturile sale litigioase, fiicei sale D. A. D. a iar în data de 25.10.2010, instanţa de judecată a pronunţat sentinţa civilă nr 5530 în dosarul nr . 9381/225/2010, admiţând acţiunea formulată de reclamantă şi dispunând revocarea contractului de donaţie autentificat l a BNP S. E. sub nr 220/24.01.2001.
Instanţa de judecată reţinând că : ” din întâmpinarea depusă de pârâtă se constată că acesta recunoaşte în totalitate pretenţiile reclamantei,nu a luat nicio măsură în vederea reabilitării construcţiei grav afectate de incendiul din 1994, mai mult nici nu a înregistrat contractul la instituţia pârâtă, preferând să rămână în pasivitate”.
Referitor la acordarea daunelor morale, reclamanta arată că pârâta a asistat din momentul donaţiei şi până la revocarea acesteia la degradarea continuă a acesteia, nu a luat măsuri pentru conservarea sa, nu a manifesta în nici un fel atitudinea unui bun proprietar (fapt recunoscut de către acesta în dosarul cu privire la revocarea donaţiei).
Atitudinea pasivă a primăriei prin reprezentanţii săi a făcut ca până în prezent, la 9 ani din momentul donaţiei , nu numai că nu a luat nicio măsură de reamenajare a imobilului dar clădirea este iremediabil degradabilă, devenind astfel o ruină.
În concluzie reclamanta a arătat că solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri pentru degradarea totală şi iremediabilă a imobilului, fructe civile de la data cererii de revocare, daune morale cheltuieli de judecată, ocazionate cu acest proces.
În drept cererea a fost motivată pe disp. Codului civil şi Codului de procedură civilă (art 813 şi urm. C civ, art 82 coroborat cu 112 şi urm, art 274 CPC).
În dovedirea acţiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială.
La dosar a depus taxa de timbru în valoare de 371 lei, şi timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, planşe foto ale imobilului (ruinei) din decembrie 2010-8 foto/4 planşe iar la data de 24.02.2011 a completat taxa de timbru cu suma de 333 lei.
La data de 19.01.2011 reclamant a depus la dosar cerere precizatoare arătând că prin actul de vânzare-cumpărare din 2011 a înstrăinat drepturile sale litigioase din acest dosar (despăgubiri pentru degradarea iremediabilă şi totală a imobilului şi restituirea fructelor) numitei D. A., precizând totodată că în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale îşi menţine calitatea de reclamantă.
A mai arătat că probează susţinerile sale cu mijloace de probă admise de lege, inclusiv administrarea probei testimoniale.
A solicitat judecarea cauzei în lisă.
La dosar a depus, în copie,: contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase autentificat de BNP G. V. prin încheierea nr 11/04.01.2011, sentinţa civilă nr 5530/25.10.2010, planşe foto.
La data de 14.02.2011, reclamanta a depus la dosar lista cu teri martori: G.C. , G. şi L. D., menţionând că se obligă să le asigure prezenta în instanţă în vederea audierii acestora.
De asemenea s-a luat act că reclamanta a depus în copie diploma de licenţă a numitei D. D.A. D., certificat naştere seria NL nr 451434, concluzii scrise formulate de reclamanta D. E., prin care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, însoţită de un set de înscrisuri: schiţă amplasare imobil (serviciu proiectare-Prefectură Mehedinţi, 199), planşa 1 fotografie imobil înainte de preluarea abuzivă de către stat, planşa 3 fotografii al e imobilului din 2010 (moment donaţie) sentinţa civilă nr 5530/25.10.2010 a Judecătoriei Dr Tr Severin, investită cu formulă executorie.
La termenul din data de 21.02.2011, s-au depus la dosar precizări formulate de D. A. D. prin care a arătat, referitor la daunele materiale, că donatara a primit de la reclamanta donatoare, în anul 2001 un teren de aproximativ 300 mp şi o construcţie cu suprafaţa de 124 mp: demisol ( 62,04 mp)+ parter (62,04 mp) = 124 mp construcţii. În 2010 donaţia a fost revocată , reclamanta donatoare a primit înapoi terenul şi câteva ziduri, rămase din construcţie, această situaţie fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosar, planşele foto.
Cum imobilul construcţie nu mai exista, se arată că reclamanta a solicitat primăriei să o înregistreze doar cu terenul pentru plata impozitului şi să i se emită adeverinţa ca imobilul construcţie nu mai există.
De asemenea, mai arătă că valoarea despăgubirilor este mult mai mare decât suma de 10.000 lei fiind vorba despre o suprafaţă de 120 mp construiţi, motiv pentru care solicită suplimentarea timbrării în raport şi de depoziţiile martorilor.
La dosar a depus: cerere adresată primarului comunei Bâlvăneşti, s.civ 5530/25.10.2010, pronunţată de Judecătoria Dr Tr Severin în dosarul nr 9381/225/2010, contract încheiat în anul 1946 de către Primăria Bâlvăneşti, adresa nr 30/31/01.1990 eliberată de către Consiliul Local Bâlvăneşti, înrâmpinare formulată în dosarul nr 489/27.05.1994, Hotărârea Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 a Judeţului Mehedinţi (1928/31.03.2002), proces-verbal nr 242/17.05.2000 încheiat de Primăria Bâlvăneşti (predare imobil), Consiliul Local Bâlvăneşti nr 30/1990-închiriere imobil, contract închiriere imobil (24.10.1941), adresă Primărie Bâlvăneşti nr 359/2011, contract de donaţie autentificat prin încheierea de autentificare nr 220 de către BNP S. E..
În apărare, Primăria comunei Bâlvăneşti , prin apărător B. C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
Referitor la primul petit solicitat de reclamantă, pârâta a solicitat ca instanţa să pună în vedere reclamantei să evalueze despăgubirile solicitate şi să timbreze la această valoare.
A motivat că prin solicitarea de despăgubiri pentru „degradarea iremediabilă şi totală” a unui imobil pe care reclamanta l-a preluat în anul 2000 în această stare , este evident că reclamanta urmăreşte să-şi mărească patrimoniul în mod nejustificat, degradarea „iremediabilă şi totală” nefiind imputabilă Primăriei Bâlvăneşti.
Cu ocazia formulării cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 9381/225/2010, pârâta , arată că a luat la cunoştinţă că în anul 2001, între reclamanta D. E. şi pârâta Primăria Bâlvăneşti, prin primar, R. C. s-a încheiat contractul de donaţie autentificat sub nr 220/24.01.2001, astfel că pârâta a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia doar în cadrul dosarului anterior menţionat, contractul nefiind înregistrat la instituţia pârâtă şi neavând autorizaţia consiliului local, astfel că bunul ce a făcut obiectul donaţiei nu a intrat în patrimoniul comunei Bâlvăneşti. In cazul donaţiilor cu sarcină , acestea sunt nule absolut dacă nu au fost acceptate în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art 811 şi 817 C.civ precum şi prevederilor art 82 din Legea 69/1991 republicată şi respectiv art 123 alin 3 din Legea 215/2010 – donaţiile şi legatele de bunuri cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sa, după caz a Consiliului Judeţean, cu votul a 2/3 din numărul membrilor acestuia.
Primarul R. C. a înceheiat contractul de donaţie fără aprobarea consiliului local, fiind lovit de nulitate, motiv pentru care pârâta a fost de acord să se constate nulitatea acestuia , aşa cum rezultă din s.civ 5530/25.10.2010.
Referitor la imobilul, care a făcut obiectul contractului de donaţie pârâta formulat următoarele precizări:
Iniţial imobilul a fost folosit în baza unei convenţii între primărie şi autorul reclamantelor, în anul 1953 a fost instalat dispensarul comunal uman, iar în anul 1959 clădirea a fost cumpărată la insistenţele proprietarului de atunci cu suma de 26.000 lei achitată până în anul 1960, suma ce a fost procurată prin contribuţia cetăţenilor.
În anul 1994 reclamanta şi mama sa adoptivă, P. A. au chemat în judecată Comisia Locală Bâlvăneşti şi Direcţia Sanitară Mehedinţi într-o acţiune în revendicare prin care au revendicat dispensarul motivând că acest imobil a fost preluat abuziv de la autorul acestora.
Prin sentinţa civilă nr 6413/20.06.1994 definitivă şi irevocabilă Judecătoria Dr Tr Severin a respins acţiunea reclamantelor, reţinând că imobilul a aparţinut autorului acestora P. D. şi că în anul 1995 a fost înstrăinat autorităţilor locale şi folosit de aceştia în mod continuu, neîntrerupt, public şi sub nume de proprietar de peste 30 de ani dovedind astfel proprietatea (sentinţa nr 6413/1994)
În 1994 clădirea a suferit un incendiu de proporţii fiind grav avariată. În perioada de după incendiu a existat din partea autorităţilor de atunci o iniţiativă de reabilitare a clădirii însă acesta nu a fost finalizată.
În anul 2000, cu concursul fostului primar, R. C., reclamanta a obţinut în temeiul Legii 112/1995 restituirea imobilului.
La data preluării imobilului de către reclamantă, aceasta se afla în stadiul de ruină, suferind, pe lângă incendiul din anul 1994 şi degradări cauzate de trecerea timpului.
În anul 2001 acelaşi primar fără să obţină avizul de acceptare a donaţiei din partea Consiliului Local, aşa cum prevede legea, a semnat un act de donaţie cu sarcină în calitatea sa de primar, act de donaţie pe care nici măcar ulterior nu l-a adus la cunoştinţa organului administrativ şi nici nu a solicitat avizul acestuia, acest contract nefiind înregistrat în evidenţele primăriei.
Astfel că atâta timp cât reclamanta a preluat imobilul în stadiul în care se află şi în prezent, iar acest imobil nu a intrat după data de 24.01.2001 în patrimoniul pârâtei, nu poate fi imputată vreo culpă cu privire la degradarea acestui imobil. Reclamanta nu poate pretinde despăgubiri pentru degradarea imobilului din moment ce imobilul era degradat la data încheierii contractului de donaţie aşa cum rezulta din cuprinsul acestui act.
Mai mult nici nu a fost stipulat vreun termen până la care urma să fie îndeplinită sarcina iar reclamanta din anul 2001 şi până la data când a solicitat revocarea donaţiei nu a solicitat donatarei să-şi îndeplinească sarcina, iar dacă ar fi dorit ca „în memoria părinţilor adoptivi” să se realizeze acele contracte stipulate în contractul de donaţie, cu siguranţă că nu ar fi stat în pasivitate atâta timp şi ar fi solicitat executarea sarcinii.
Prin solicitarea acestor despăgubiri reclamanta urmăreşte să-şi mărească în mod nejustificat patrimoniul .
Referitor la al doilea petit, de restituire a fructelor de la data cererii revocării contractului de donaţie , bunul respectiv nu a intrat după anul 2000 în proprietatea sau posesia pârâtei iar reclamanta nu a fost împiedicată în vreun fel să folosească imobilul, astfel ca si acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Cu privire la ultimul petit, pârâta arată că şi acesta este neîntemeiat.
Reclamanta invocă în mod tendenţios memoria părinţilor adoptivi şi suferinţa acestora şi abuzurile suferite de aceştia, în condiţiile în care, aşa cum pârâta a arătat, imobilul nu a fost preluat abuziv, acesta fiind cumpărat de la autorul reclamantei prin contribuţia comună a cetăţenilor comunei (aşa cum rezultă din s.civ nr 6413/1994)
În concluzie, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În apărare a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, şi proba testimonială cu martorii B. D. şi P. I., precum şi orice mijloace permise de lege.
La dosar a depus un set de înscrisuri: cerere formulată de D. A.D.şi adresată primarului comunei Bâlvăneşti, sentinţa civilă nr 6413/20.06.1994 pronunţată de Judecătoria Dr Tr Severin, decizia civilă nr 1614/17.02.1997 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, adresa nr. 758/14.04.2011 emisă de Primăria Bâlvăneşti, extras copie filă din registrul de înregistrare a Hotărârilor C.L. Bâlvăneşti, extras copie filă din registrul de intrare-ieşire al Primăriei Bâlvăneşi.
La termenul din data de 21.02.2011 numita D. A. D. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu arătând că este fiica reclamantei şi că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin nr încheierea nr 21/04.01. la BNP G. V., drepturile litigioase în ceea ce priveşte daunele privind degradările iremediabile ale imobilului şi restituirea fructelor.
Tot la acest termen instanţa admis excepţia lipsei calităţii procesual active a numitei D. A. D. în ceea ce priveşte cererea privind despăgubirile pentru degradările iremediabile şi restituirea fructelor,excepţie ce a fost invocată de pârâtă prin apărător.
În scop probator, instanţa a administrat proba cu înscrisurile la dosar, a audiat martorii G.A.(f. 67), G. C.. (f. 68), L. D.. (f.69), B. D.. (f. 80), B. G. (f.82) P. I. (f. 83), s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei D. E. (f. 72), R. C. (f. 122).
De asemenea s-a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate, stabilindu-se ca obiective: 1. să se identifice imobilul în litigiu (teren şi clădire) situat în intravilanul comunei Bâlvăneşti compus din teren în suprafaţă de 291,15 mp şi o casă construită în suprafaţă de 62 mp, aflată pe terenul de mai sus având urmatorii vecini; la rasarit – canal scurgere ape pluviale şi drum comunal, la apus- E. I., la miazăzi- D. E. şi miazănoapte: P.G.2. să se stabilească starea imobilului clădire la momentul efectuării donaţiei respectiv 24.01.2001 şi la momentul actual, urmând a fi evaluată împreună cu terenul în funcţie de aceste două momente.3. să se stabilească dacă imobilul clădire a suferit degradări iremediabile şi totale, cauza acestor degradări şi vechimea acestora.4. să se stabilească dacă de la data efectuării donaţiei şi până la revocarea acesteia, imobilul clădire a suferit degradări iremediabile şi totale,iar în caz afirmativ, cui aparţine culpa acestora şi evaluarea degradărilor.5. să se stabilească contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului teren şi clădire de la data efectuării donaţiei, 24.01.2001 până la data introducerii pe rolul instanţei a cererii de revocare a contractului de donaţie ce a făcut obiectul dosarului nr.5381/225/2010 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, 02.07.2009.
Expertiza a fost efectuată de expert I. C. V. iar la termenul din data de 05.09.2011 apărătorul pârâtei a formulat obiecţiuni la obiectivele 2,4 5, respectiv : să se stabilească starea imobilului clădire la momentul efectuării donaţiei respectiv 24.01.2001 şi la momentul actual, urmând a fi evaluată împreună cu terenul în funcţie de aceste două momente; .să se explice modul de calcul al contravalorii degradărilor stabilite prin expertiză; să se precizeze criteriile care au stat la baza stabilirii lipsei de folosinţă.
La data de 09.11.2011, intervenienta D. A. D. a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat de expert I. C. V. acestea fiind susţinute oral în faţa instanţei şi consemnate în încheierea din şedinţa publică din data de 21.11.2011.
Prin sentinţa civilă nr. 6200/2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severina respins acţiunea precizată formulată de reclamanta D.E., având ca obiect „acordare daune morale”, a admis în parte acţiunea formulată de intervenient D. A. D. şi a obligat pârâta la plata către intervenientă a sumei de 6971 lei , reprezentând contravaloarea degradărilor suferite de imobilul donat şi a sumei de 32756 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului donat pentru perioada 24.01.2001 până la data revocării donaţiei.
A reţinut că reclamanta a donat un imobil compus din casă de locuit în suprafaţă de 62 mp. şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 291,15 mp. pârâtei în anul 200, în memoria părinţilor săi adoptivi, cu obligaţia pentru pârâtă de a lua toate măsurile în vederea amenajării imobilului şi reinstalării dispensarului uman comunal, fiind revocată donaţia pentru neîndeplinirea sarcinii prin sentinţa civilă nr. 5530/25.10.2010, pronunţată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
S-a mai reţinut că pârâta se află în culpă cu privire la neexecutarea sarcinii stipulate în contractului de donaţie, conform expertizei efectuată în cauză de expertul I. C., imobilul a suferit degradări ca urmare a neexecutării lucrărilor de reparaţii şi neutilizării acestuia în cuantum de 6971 lei, iar lipsa de folosinţă a imobilului teren şi clădire pentru perioada 24.01.2001- 02.07.2009 în cuantum de 32756 lei, aceste sume reprezentând prejudiciul material suferit de donatoare.
S-a mai reţinut că pârâta va fi obligată la plata acestor sume către intervenientă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 21/2011 prin care reclamanta a înstrăinat drepturile litigioase constând în daune materiale din acest dosar.
Cu privire la daunele morale s-a apreciat că în raport de probele administrate în cauză, reclamanta nu a suferit un prejudiciu nepatrimonial constând în profanarea memoriei părinţilor săi adoptivi ca urmare a neîndeplinirii sarcinii donaţiei de către pârâtă.
În termen legal reclamanta a declarat recurs criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut că s-a apreciat eronat de către instanţa de fond, situaţia de fapt şi de drept, a fost greşit interpretată şi aplicată legea, nu s-a pronunţat pe probele administrate pentru dovedirea prejudiciului moral, s-a reţinut greşit calitatea de avocat a reclamantei D A. D.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că prejudiciul psiho-afectiv suferit constă în jignirile grave aduse acesteia şi părinţilor săi, în contextul unei donaţii cu sarcină exclusiv in memoriam, suferinţa gravă generată de starea în care se află casa ,ajunsă groapa de gunoi a autorităţilor, prejudiciu generat şi de grava atingere adusă încrederii în autorităţi .A solicitat admiterea recursului , casarea sentinţei, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi precizată , în sensul acordării sumei de 20.000 lei ,cu titlu de daune morale , actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda BNR.
Pârâta a declarat recurs ,susţinând că instanţa de fond nu a motivat respingerea apărărilor sale, că s-a donat o ruină, sarcina impusă prin donaţie fiind împovărătoare pentru comunitatea locală,, că s-au ignorat concluziile raportului de expertiză suplimentar, terenul şi construcţia având la 24.01-2001 valoarea de 1523 lei, la data efectuării expertizei – 5104 lei( conform răspunsului de la punctul 3 din raportul suplimentar), degradările suferite de imobil de la data de 24.01.2001 până în prezent fiind de 1394 lei, iar lipsa de folosinţă pentru perioada 24.01.2001-02.07.2009 este de 14472 lei.
A mai arătat că reclamanta a solicitat restituirea fructelor de la data cererii de revocare a contractului însă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi a dispus plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru perioada 24.01.2001 până la data formulării cererii de revocare a donaţiei, că nu s-a avut în vedere de către instanţă termenul general de prescripţie de 3 ani, că probatoriul a fost analizat părtinitor.
Pârâta a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată, în subsidiar solicitând modificarea sentinţei dacă se va reţine culpa sa, în sensul de a omologa raportul de expertiză suplimentar.
Intervenienta a declarat recurs susţinând că sentinţa este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a pronunţat cu privire la despăgubirile datorate de pârâtă pentru prejudiciul material dovedit generat de ridicarea materialelor de construcţie recunoscută de către pârâtă şi dispariţia materialelor de construcţie (minus petita), a încălcat prevederile legale reţinând greşit perioada pentru care s-au acordat despăgubiri (24.01.2001- 02.07.2009 în loc de 24.01.2001-15.11.2010), instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate şi dovedite (minus petita), reţinând în mod greşit aspecte vizând calitatea sa în dosar, făcând o greşită interpretare a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs intervenienta a arătat că s-a făcut dovada prejudiciului material şi a elementelor răspunderii civile delictuale, fapta prejudiciabilă a pârâtei constând în neexecutarea sarcinii donaţiei, vinovăţiei pârâtei, legăturii de cauzalitate, însă nu s-a pronunţat instanţa cu privire la materialele de construcţie deşi prejudiciul a fost probat, că deşi a solicitat să ceară expertului recalcularea sumei pentru perioada solicitată, respectiv de la momentul încheierii contractului de donaţie până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de revocare a donaţiei, că a depus documente pentru dovedirea cheltuielilor de judecată - taxă timbru, cheltuieli deplasare, cheltuieli xerox, etc., în mod greşit nu au fost acordate, fiind reţinută eronat calitatea sa de avocat, deşi este reclamant-intervenient.
La data de 17.02.2012 prin serviciul registratură s-au depus de către reclamantă şi intervenientă precizări prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei,concluzii scrise şi note de şedinţă.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente.
Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine că în temeiul Legii nr. 112/1995, i s-a restituit în natură reclamantei, în calitate de moştenitoare a autorului P. D., imobilul situat în intravilanul comunei Bîlbăneşti, compus din casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 291,15 mp.
Imobilul a fost donat pârâtei prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 220/24.01.2001( fila 127 ds. fond) , în memoria părinţilor săi adoptivi, cu obligaţia pentru donatară de a lua toate măsurile posibile pentru amenajarea imobilului şi reinstalării dispensarului uman comunal în această clădire.
Din cuprinsul contractului de donaţie reiese că la data încheierii acestuia imobilul era avariat din cauza unui incendiu de proporţii în 1994, clădirea degradându-se progresiv timp de 7 ani, devenind un focar de infecţie pentru comunitate şi adăpost pentru reptile, conform susţinerilor donatoarei menţionate în contract.
Aceste susţineri se coroborează cu precizarea intervenientei din 21.02.2011, din care rezultă că la data donaţiei tavanele erau dărâmate, planşele fotografice depuse de reclamantă ( fila 48) şi constatările expertului desemnat în cauză .
Prin urmare,clădirea ce a făcut obiectul donaţiei , la data preluării de către donatară se afla în stadiul de ruină, atât din cauza incendiului din 1994, cât şi a degradărilor suferite în perioada celor 7 ani, până la încheierea contractului de donaţie.
Pentru neexecutarea sarcini de către donatar, contractul a fost revocat prin sentinţa civilă nr. 5530/2010 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, astfel că ,în conf. cu disp. art.830 c. civ. donaţia s-a desfiinţat cu efect retroactiv, deci, imobilul a revenit în proprietatea donatoarei.
În doctrină s-a statuat că se pot aplica sancţiunile specifice contractelor sinalagmatice, respectiv obligarea donatarului culpabil la acoperirea prejudiciului suferit de donator ca urmare a neexecutării condiţiilor pentru care s-a încheiat contractul de donaţie.
În speţă, donatoarea a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri pentru degradarea iremediabilă şi totală a imobilului şi restituirea fructelor (chirie ) aferente imobilului dar şi daune morale pentru suferinţa cauzată de donatar prin atitudinea pasivă şi pătarea memoriei părinţilor săi.
Ori, din probele menţionate mai sus rezultă fără echivoc că pârâtei i s-a donat imobilul în stare avansată de degradare, probatoriu ignorat de către instanţa de fond,cu consecinţa de a reţine o stare de fapt eronată şi de a admite cererea, inclusiv pentru lipsa de folosinţă ,respectiv chirie, deşi expertul a menţionat că nu mai putea fi utilizată , fiind o ruină, decât dacă ar fi reconstruită din nou.
Aşa fiind, apreciind că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte, în conf. cu disp. art. 312 c. pr. civ., urmează a admite recursul, a modifica sentinţa şi a respinge acţiunea având ca obiect despăgubiri materiale.
Pentru aceleaşi considerente , instanţa apreciază că susţinerile recurentei -interveniente vizând prejudiciul material nu pot fi reţinute , iar criticile vizând nepronunţarea instanţei de fond cu privire la c/val. materialelor de construcţie dispărute din culpa pârâtei sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că în conformitate cu principiul disponibilităţii prev. de disp. art.129 alin. 6 c. pr. civ., instanţa hotărăşte numai asupra obiectului cererii dedusă judecăţii .
Nici susţinerea recurentei potrivit căreia s-a reţinut greşit calitatea sa de avocat ,nu poate fi reţinută, din încheierea de şedinţă din data de 21.02.2011 rezultând că aceasta a depus cerere de intervenţie în interes propriu, încuviinţată în principiu, fiind conceptată la termenele următoare în calitate de intervenientă astfel că ,eroarea strecurată în încheierea de amânare a pronunţării din 21.11.2011,privind consemnarea sa ca avocat al reclamantei, poate fi îndreptată de instanţa de fond , în temeiul art. 281 c. pr. civ.
Faţă de soluţia de admitere a recursului pârâtei, instanţa apreciază că nu se mai impune examinarea criticilor recurentei- interveniente ce se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată, urmând a respinge recursul ca nefondat.
Cum soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de acordare de daune morale este legală şi temeinică, apreciind în mod corect că aceasta nu a suferit un prejudiciu moral constând în profanarea memoriei părinţilor săi ca urmare a neîndeplinirii sarcinii donaţiei de către pârâtă, urmează a respinge şi recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În temeiul art. 274 c. pr. civ., urmează a fi obligate cele două recurente către recurenta –pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1175 lei, reprezentând taxă de timbru .
Curtea de Apel București
Acţiune în angajarea răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispoziţiile articolului 138 din legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Oradea
Despagubiri. Lipsa capacitatii de exercitiu a sucursalei persoanei juridice. Existenta legitimarii procesuale pasive în conditiile art. 41 alin. 2 Cod procedura civila. Neincidenta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive
Curtea de Apel Constanța
Obligare emitere decizie de validare/invalidare a hotărârii Comisiei judetene Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri adresate unei autorităti publice.
Tribunalul Constanța
. Daune-interese moratorii. Penalităţi de întârziere. Datorarea lor după încheierea unui acord de compensare asupra debitului.
Tribunalul Mehedinți
Despăgubiri