Stabilire program vizitare minor

Stabilire program vizitare minor

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 108/MF/16.10.2012)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la 29.12.1011 reclamanta A.A.A. a chemat în judecată pe pârâtul A.C.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea programului de vizitare al minorului A.D.A  născut la data de 21.04.2005, program stabilit prin sentinţa civilă nr. 5164/12.11.2008, pronunţată în dosarul nr. 6973/225/2008 de Judecătoria Dr. Tr. Severin, astfel încât pârâtul să nu îl mai deplaseze pe copil conform programului stabilit prin sentinţa menţionată, în sensul că solicită ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul o dată la două săptămâni, de vineri de la ora 12,00 până duminică la ora 12,00 iar în ceea ce priveşte sărbătorile de Crăciun şi Paşte acestea să alterneze pe rând cu fiecare părinte, şi cu privire la vacanţa de vară, pârâtul să aibă legături personale cu minorul două săptămâni la începutul acesteia, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea acţiunii a arătat că a fost soţia pârâtului conform certificatului de căsătorie nr. 188/12.05.2001, eliberat Primăria Dr. Tr. Severin, iar din căsătoria lor a rezultat minorul A.D.A., născut la 21.04.2005 conform certificatului de naştere seria NL nr. 821513 din 21.04.2005 eliberat de Primăria Dr. Tr. Severin, iar la data de 12.11.2008 s-a pronunţat desfacerea căsătoriei conform sentinţei civile nr. 5164/12.11.2008 din dosarul nr. 6973/225/2008, prin care i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul A.D.A., şi a stabilit un program de vizitare prin care s-a dat dreptul tatălui să aibă legături personale cu minorul trei zile pe săptămână, în prima şi a treia săptămână începând cu ora 09,00 de luni până joi ora 09,00 şi trei zile în a doua şi a patra săptămână începând cu joi ora 09,00 până duminică la ora 12,00, acesta luându-l şi aducându-l pe minor de la şi la domiciliul reclamantei. Acest program de vizită a fost respectat de ambele părţi dar minorul a devenit obosit şi dezorientat, iar începând cu toamna anului 2012 acesta urmează a fi înscris la şcoală pentru ciclul primar, fapt ce a determinat pe petentă să promoveze prezenta acţiune.

Mai arată că datorită programului stabilit prin sentinţa susmenţionată minorului nu i se poate asigura stabilitatea emoţională necesară efortului intelectual la care acesta v-a fi supus odată cu începerea şcolii, acesta având nevoie de timp pentru stabilirea unui program care să-i asigure stabilitatea emoţională necesară programului educaţional. Mai mult minorul a început să resimtă efectele acestui program iar reclamanta nu se poate achita de această obligaţie dacă minorul se află jumătate din timp la tatăl său .

Faţă de aceste motive, reclamanta a solicitat modificarea programului de vizitare al minorului A.D.A., stabilit prin sentinţa civilă nr. 5164/12.11.2008 pronunţată în dosarul nr. 6973/225/2008 de Judecătoria Dr. Tr. Severin, stabilindu-se un program de vizitare o dată la două săptămâni, de vineri ora 12,00 până duminică la ora 12,00, iar în ce priveşte sărbătorile de Crăciun şi Paşti acestea să alterneze pe rând cu fiecare dintre părinţi. Cu privire la vacanţa de vară, pârâtul să aibă legături personale cu minorul două săptămâni la începutul acesteia .

În drept a invocat disp. art. 396 – 403 cod civil .

În dovedirea acţiunii a depus la dosar  în copie sentinţa civilă nr.  5164/12.11.2008, adeverinţa nr. 185/06.12.2011, examinarea psihologică nr. 4283/17.02.2010, examinarea neuropsihiatrică  nr. 224/02.03.2010 şi certificatul de  naştere nr. 821513.

Pârâtul  a  formulat întâmpinare  prin care a  solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamantă arătând că părinţii reclamantei au mai multă grijă de minor decât  reclamanta, aceştia fiind pensionari, iar reclamanta lucrează până seara târziu stând cu minorul doar 2-3  ore seara.

Pârâtul mai arată că,  are condiţii de locuit mai bune decât reclamanta stând doar cu minorul într-o casă cu 4 camere şi petrecând toată ziua cu acesta ducându-l pe minor la cursurile de  tenis de  câmp, la  circ, la cinematograf, la piscină,  la  spectacole, etc.

În drept a  invocat disp. art. 115-118  c.p.civ., art. 397, art. 403  c. civ.

În scop probator s-a dispus efectuarea unei adrese pentru ancheta socială la domiciliul părţilor şi au fost audiaţi martorii D.A.M., C.M., A.C. şi S.N., sub prestare de  jurământ, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr.408 MF/2 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.A.A., în contradictoriu cu pârâtul A.C.A., având ca obiect modificare program vizitare minor; s-a dispus modificarea programului de vizitare al minorului A.D.A., născut la 21.04.2005, în sensul că urmează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în fiecare săptămână începând din ziua de vineri de la orele 15,00 şi până duminică la orele 10,00, a doua zi de Paşti de la orele 10,00 până la orele 20,00, de ziua de naştere a minorului la orele 10,00 până la orele 20,00,cu excepţia cazului în care ziua de naştere cade în zilele de şcoală, precum şi în zilele de vineri şi sâmbătă, pentru care programul de vizitare este stabilit, o săptămână în vacanţa de iarnă,astfel încât minorul să petreacă sărbătoarea de Crăciun cu pârâtul, prima săptămână din vacanţa de primăvară, în vacanţa de vara minorul urmând să stea alternativ întreaga vacanţă o săptămână la reclamantă şi o săptămână la pârât, pârâtul luându-l  pe minor de la domiciliul reclamantei şi aducându-l înapoi la domiciliul reclamantei. De asemenea ori de câte ori minorul va avea o competiţie sportivă, care să nu îi afecteze programul şcolar, pârâtul îl va putea lua pe minor şi îl va însoţi la competiţia la care participă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că este chemată să stabilească dacă este vreun pericol pentru sănătatea psihica si fizica a minorului în condiţiile în care urmează ca începând cu anul şcolar 2012-2013 acesta va deveni elev, ceea ce implică o schimbare majoră în viaţa oricărui copil, prin adoptarea unui nou program care implică urmarea cursurilor şcolare şi pregătirea lecţiilor.

Mai mult, deşi minorul este prea mic - 7 ani, are şi un program sportiv susţinut, prin practicarea tenisului de câmp, iar locuirea alternativă în cursul săptămânii cu unul şi cu celălalt părinte implică un efort suplimentar prin schimbarea mediului în care este obişnuit în condiţiile în care trebuie să meargă la şcoală în zilele respective. Minorul este foarte ataşat de tatăl pârât, iar a nu lua legătura cu acesta săptămânal ar implica o frustrare prin diminuarea legăturilor personale, normale si fireşti, şi care decurge din art. 4 pct. 3, art. 6 lit. g si art. 14 - 16 din Legea nr. 272/2004. Mai mult, din modul de formulare al acţiunii şi al întâmpinării se deduce cu uşurinţă faptul că între părinţi există relaţii tensionate care, inevitabil, se repercutează şi asupra minorului.

Între minor şi pârât există o relaţie specifică legăturii dintre un părinte şi copilul său, relaţie fundamentată pe afecţiune şi ataşament, fiind în interesul minorului de a păstra o legătură afectivă cu ambii părinţi şi de respectare a vieţii sale de familie, în baza art. 496-al.5-teza primă C.civ. „Părintele la  care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia.”

Din cuprinsul acestei dispoziţii se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre părinţi să aibă posibilitatea de a menţine şi dezvolta legături personale cu copilul său chiar dacă nu i s-a  stabilit domiciliul la el.

 Analizând declaraţiile martorilor audiaţi in cauza, prin coroborare cu ancheta socială şi cu cele arătate minor la audierea în camera de consiliu, instanţa apreciază că este imperios ca acesta să aibă legături cu tatăl pârât de care este extrem de ataşat.

Pe de alta parte, Legea nr.272/2004 prevede ca orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Astfel, atât legea romana, prin dispoziţiile înscrise în Codul Civil si Legea nr.272/2004, cat si legislaţia internaţională in materia ocrotirii minorilor au ca punct de plecare principiul enunţat anterior, ceea ce presupune obligaţia părinţilor de a veghea la creşterea si educarea copilului in mod efectiv, iar, in cazul in care părinţii sunt despărţiţi, cel căruia nu i-a fost încredinţat minorul trebuie sa păstreze legăturile personale cu acesta, aceste legături putând fi limitate numai in situaţii strict determinate.

Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. In speţa, interesul copilului ce trebuie avut in vedere cu stabilirea programului de vizitare a minorului de către tată,în condiţiile în care ambii părinţi au posibilităţi materiale rezonabile, vizează vârsta copilului, ataşamentul faţă de părinţi, de gradul de preocupare pe care l-au manifestat fata de copil. In opinia instanţei, este in interesul copilului de a avea un program care să nu îl dezorienteze, cu schimbarea frecventă a mediului şi implicit a influenţei pe care persoanele din viaţa sa îl manifestă asupra copilului, întrucât are o vârsta frageda, la care are nevoie preponderent de ocrotirea mamei, reclamanta prezentând garanţii morale si materiale.

Pe de altă parte trebuie precizat că dispoziţia menţionată, în opinia instanţei este în concordanţă cu disp.art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Deşi prin deciziile Curtea E.D.O. nu a definit ce este aceea viaţă de familie, în cuprinsul deciziei Lebbnik c. Olandei,viaţa de familie este înţeleasă ca fiind o legătură biologică şi/sau juridică (rudenie, căsătorie, adopţie etc.) peste care se suprapune o relaţie personală reală, efectivă. Dacă aşa este văzută noţiunea de viaţă de familie, nu este mai puţin adevărat că prin dispoziţiile art.8, paragraful 2 sunt consacrate obligaţiile statului respectiv aceea de a face toate demersurile pentru a proteja viaţa de familie, dar în acelaşi timp nu este admisă nicio ingerinţă în această viaţă de familie. Aşadar prin măsurile pe care statul le ia trebuie respectată viaţa de familie a unei persoane, iar pentru un părinte şi copilul său a fi împreună (cauza Ticli şi Mancuso c. Italiei, hotărârea din 23.03.1999), ca şi exerciţiul drepturilor părinteşti (cauza R c. Marii Britanii, hotărârea din 08.07.1987), sunt elemente esenţiale al vieţii de familie.

În lumina textelor de lege arătate, instanţa de judecata poate să modifice măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale intre părinţii divorţaţi si copii dispuse iniţial in cazul schimbării situaţiei avută în vedere la stabilirea acestor masuri.

Programul stabilit trebuie să fie minimal, echilibrat şi raţional, iar, in timp, poate da eficienta dreptului copilului de a avea legături personale cu tatăl sau si contacte directe cu acesta, pentru ca minorul sa nu perceapă in mod concret si afectiv destrămarea relaţiilor de familie existente anterior, fără a se aduce atingere chiar dreptului copilului de a avea relaţii personale si contacte directe cu tatăl său, ceea ce ar fi  natura a periclita dezvoltarea fizică, mentala, spirituala, morala ori sociala a minorului şi fără a se face doar o aplicare formala a dispoziţiilor legale, fără a se tine seama si de interesul superior al copilului, de nevoia acestuia de a-si cunoaşte celalalt părinte,deoarece orice copil are nevoie de grija si afecţiunea directa a ambilor părinţi, pentru a nu suferi traume emoţionale ce i-ar afecta personalitatea in curs de formare si, implicit, viitorul sau ca persoana, aceasta fiind raţiunea pentru care in Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificata de România prin Legea nr.18/1990, s-a consacrat dreptul copilului de a nu fi separat de părinţii săi si de a avea cu ambii relaţii personale si contacte directe, in mod regulat, chiar daca aceştia îşi au reşedinţa in locaţii diferite. In jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lafargue contra României; cauza Iosub Caras contra României; cauza Ignaccolo-Zenide contra României) s-a recunoscut ca pentru un părinte şi pentru copilul sau a fi împreuna reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar daca relaţia dintre părinţi se destramă. Masurile interne care ii împiedica sa realizeze acest lucru reprezintă o intervenţie in dreptul protejat la art.8 al Convenţiei. Aceasta dispoziţie legala implica dreptul unui părinte de a lua masuri proprii, de a le grupa in interesul copilului, dar in acelaşi timp si obligaţia autoritarilor naţionale care vin cu propriile lor masuri.

Declaraţiile martorilor audiaţi D.A.M., C.M., A.C. şi S.N., sunt unele divergente, marcate de relaţia dintre aceşti martori şi una dintre părţi, dar trebuie avute în vedere în contextul integral al probelor administrate, respectiv înscrisuri şi anchetă socială.

Astfel, observându-se înscrisurile de la filele 11-12 şi 32-35, respectiv examinarea psihologică din 17.10.2010, examinarea neuropsihiatrică din 02.03.2010 şi situaţia frecventării cursurilor de la grădiniţă la grădiniţă de către minor, fiind evident că divorţul părţilor cât şi tensiunile care persistă între acestea afectează  minorul, care este la o vârstă fragedă putând genera probleme de dezvoltare fizica, morala si intelectuala, legăturile de afecţiune stabilite intre copil si familie fiind, de asemenea influenţate negativ, preferinţele psihoemoţionale ale copilului ajungând să fie oscilante şi chiar contradictorii, instabilitatea psiho-afectivă fiind inevitabilă, rănile fiind mult mai profunde decât ale celor doi părinţi. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evoluţie si ritm de dezvoltare, iar durerea, neliniştea si conflictul dintre părinţi sunt pe deplin resimţite, fiind foarte important ca minorul sa păstreze o relaţie de calitate si strânsa cu ambii părinţi, aceştia trebuind sa ii acorde un timp special, care sa nu lipsească din viata lui, trebuind sa simtă ca părinţii îl iubesc si ca relaţia pe care o au cu el nu se va schimba. 

În aceste condiţii, performantele şcolare pot avea de suferit, iar copilul poate fi cu atât mai stresat cu cât schimbă mai des mediul în care locuieşte.

Trebuie avut în vedere şi că a existat un acord al părinţilor in ceea ce priveşte încredinţarea copilului spre creştere si educare paratei-reclamante, concretizat în sentinţa civilă nr. 5164/12.11.2008, unde instanţa, având în vedere voinţa părţilor, admiţând acţiunea formulată de reclamanta pârâtă A.A.A., în contradictoriu cu pârâtul reclamant A.C.A., admiţând şi cererea reconvenţională, a încredinţat reclamantei pârâte spre creştere şi educare pe minorul A.D.A, născut la 21.04.2005, obligând reclamanta pârâtă să permită pârâtului reclamant să aibă legături personale cu minorul  trei zile pe săptămână, în prima şi a treia săptămână, începând cu ora 9.00 luni dimineaţa până joi dimineaţa ora 9.00, trei zile pe săptămână, în a doua şi a patra săptămână începând cu ora 9.00 joi dimineaţa şi până duminică ora 12.00 .

Potrivit art.16 din Legea nr.272/2004, copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsura dispusa in condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale si contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. In sensul legii, relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioada determinata de către părinte, corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la părinte, transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul. Astfel, pentru a stabili un program adecvat si, totodată, eficient pentru întreţinerea de către parat a legăturilor personale cu fiul sau minor se va avea in considerare tot interesul superior al copilului si, in primul rând, vârsta frageda a acestuia, un an, având in vedere ca minorul sa nu îşi schimbe pe perioade prea mari de timp mediul familial, iar programul încuviinţat sa nu-i afecteze dezvoltarea armonioasa atât din punct de vedere psihic, cât şi fizic.

Instanţa a apreciat ca programul de vizitare a minorului stabilit anterior nu ar mai fi unul decât parţial adecvat, astfel ca va admite în parte cererea, următorul program de vizitare fiind în măsura sa satisfacă atât nevoia tatălui de a contribui la creşterea şi educarea copilului cât şi a minorului de a păstra o legătură foarte apropiată cu tatăl său şi aceea de a continua practicarea unui sport care poate avea efecte benefice pentru minor îndeosebi în contextul situaţiei de faţă,dar fără a perturba programul şcolar ce va marca viaţa copilului, şi va dispune modificarea programului de vizitare al minorului A.D.A, născut la 21.04.2005, în sensul că urmează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în fiecare săptămână începând din ziua de vineri de la orele 15,00 şi până duminică la orele 10,00, a doua zi de Paşti de la orele 10,00 până la orele 20,00, de ziua de naştere a minorului la orele 10,00 până la orele 20,00, cu excepţia cazului în care ziua de naştere cade în zilele de şcoală, precum şi în zilele de vineri şi sâmbătă, pentru care programul de vizitare este stabilit, o săptămână în vacanţa de iarnă, astfel încât minorul să petreacă sărbătoarea de Crăciun cu pârâtul, prima săptămână din vacanţa de primăvară, în vacanţa de vara minorul urmând să stea alternativ întreaga vacanţă o săptămână la reclamantă şi o săptămână la pârât, pârâtul luându-l pe minor de la domiciliul reclamantei şi aducându-l înapoi la domiciliul reclamantei. De asemenea ori de câte ori minorul va avea o competiţie sportivă, care să nu îi afecteze programul şcolar, pârâtul îl va putea lua pe minor şi îl va însoţi la competiţia la care participă, întrucât pentru dezvoltarea normala a copilului, se impune prezenta tatălui in viata acestuia periodic, iar  aceste legături ale minorului cu tatăl sau nu se pot realiza in prezenta mamei, ca urmare a relaţiilor tensionate existente intre părţi, relaţii care ar putea afecta dezvoltarea armonioasa a copilului, însă nu se poate fixa un program extrem de excesiv in defavoarea minorului, care ar conduce la neîndeplinirea scopului urmărit de interesul superior al copilului, însă care să permită stabilirea unor relaţii cat mai apropiate între tată şi fiu.

Împotriva hotărârii mai sus menţionate a declarat apel reclamanta A.A.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelanta A.A.A. a susţinut că ulterior pronunţării sentinţei nr.5164/12.11.2008 programul de vizită stabilit prin această sentinţă a fost respectat însă minorul a început să fie extrem de dezorientat şi obosit, ceea ce demonstrează că programul este împovărător pentru minor.

Datorită acestui fapt minorului nu i se poate asigura stabilitatea emoţională necesară efortului intelectual la care va fi supus când va începe şcoala, acesta având nevoie de timp pentru a i se putea pregăti un program care să-i asigure stabilitatea emoţională necesară programului educaţional.

A criticat hotărârea sub aspectul că sentinţa atacată a modificat programul de vizitare minor astfel încât pârâtul are program de legături personale cu minorul la fiecare sfârşit de săptămână, când nu are teme de făcut şi nici o obligaţie şcolară, iar în timpul săptămânii este la mamă care se va ocupa de teme şi activităţi şcolare, existând pericolul ca în timp mama să fie percepută ca fiind părintele care îl obligă pe copil să facă teme, să înveţe, să stabilească nişte reguli pentru a obţine performanţe şcolare, aceste aspecte putând duce la o periclitare a relaţiilor dintre mamă şi fiul său, în timp ce tatăl va fi părintele indulgent care nu îl obligă pe copil să facă ceva legat de şcoală.

Cu privire la ziua de naştere a minorului a susţinut că este petrecută aproape în exclusivitate cu tatăl său, fiindu-i îngrădit dreptul de a fi prezentă şi de a participa la aniversarea fiului său decât seara de la ora 20, lucru care nu serveşte interesului superior al minorului.

Nicu cu privire la vacanţa de vară, nu s-a considerat că modalitatea aleasă de instanţă ar servi interesului superior al minorului, alternanţa o săptămână la tată şi o săptămână la mamă îngrădind dreptul minorului de a pleca în excursii, tabere, etc.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei pronunţată de judecătorie, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată şi modificarea programului de vizitare minor astfel încât pârâtul să aibă legături personale cu minorul o dată la două săptămâni de vineri de la ora 12 şi până duminică la ora 12, iar în ceea ce priveşte sărbătorile de Crăciun şi Paşti acestea să alterneze la fiecare părinte.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs recurentul A.C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A motivat că instanţa de fond nu a avut în vedere susţinerea minorului la audierea prin care arăta că se înţelege mai bine cu tatăl său care se ocupă foarte mult de el şi ar dori să stea mai mult cu tatăl de care este mai apropiat.

A susţinut că, constrângerea printr-un program limitat şi restrictiv, nu este de natură a facilita dezvoltarea armonioasă a minorului care este deja capabil să înţeleagă multe lucruri legate de părinţi, sesizând deja că marea majoritate a timpului este îngrijit doar de bunica maternă fără prezenţa vreunui părinte, că vârsta minorului permite luarea din domiciliul mamei fără a-i crea dificultăţi de adaptare şi a-i periclita sănătatea.

A arătat că susţinerea reclamantei potrivit căreia minorul se află într-o stare emoţională tensionată, nu este întărită prin nici un mijloc de probă, că ar putea fi stabilită doar de către un specialist în domeniu.

A solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond, iar pe fond admiterea acţiunii în sensul revenirii la programul săptămânal de vizită, restul programului rămânând aşa cum a fost stabilit de instanţa de fond.

Recursul a fost recalificat apel prin încheierea din 18.09.2012.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se apreciază că apelurile sunt întemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. 408/2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A.A.A. având ca obiect modificare program vizitare minor în sensul ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul A.D.A. în fiecare săptămână începând din ziua de vineri de la ora 15 şi până duminica la ora 10, a doua zi de Paşti de la ora 10 la ora 20, de ziua de naştere a minorului de la orele 10 la 20, cu excepţia cazului când ziua de naştere cade în zilele de şcoală, precum şi în zilele de vineri şi sâmbătă pentru care programul de vizitare este stabilit, o săptămână în vacanţa de iarnă astfel încât minorul să petreacă sărbătoarea de crăciun cu pârâtul, prima săptămână din vacanţa de primăvară, în vacanţa de vară minorul urmând să stea alternativ întreaga vacanţă o săptămână la reclamantă şi o săptămână la pârât, acesta luându-l pe minor de la domiciliul reclamantei şi aducându-l înapoi iar de câte ori minorul va avea o competiţie sportivă care să nu îi afecteze programul şcolar pârâtul îl va putea lua pe minor şi îl va însoţi la competiţie.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că începând cu anul şcolar 2012-2013 minorul va deveni elev, ceea ce implică o schimbare majoră în viaţa sa prin adoptarea unui program nou ce include şi urmarea cursurilor şcolare, că acest lucru va determina şi un efort suplimentar din partea sa cu atât mai mult cu cât are un program sportiv prin practicarea tenisului de câmp. Cu toate că reţine toate aceste argumente, instanţa modifică programul de vizitare stabilit anterior, care prevedea ca pârâtul să aibă legături cu minorul trei zile pe săptămână în prima şi a treia săptămână, începând cu ora 9 de luni până joi dimineaţa la ora 9 iar în a doua şi a patra săptămână de joi dimineaţa de la ora 9 şi până duminica la ora 12, cu un program ce prevede săptămânal de vineri la orele 15 până duminică la orele 10.

Legea 272/2004 prevede că orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului.

În cauza dedusă judecăţii, trebuie avute în vedere, pentru a fi întrunite condiţiile principiului interesului superior al copilului ataşamentul faţă de părinţi, gradul de preocupare pe care l-au manifestat faţă de copil, vârsta acestuia, trebuie avut în vedere ca programul stabilit să nu-l dezorienteze pe minor, prin schimbarea frecventă a mediului dată fiind vârsta minorului, şi nevoia sa de ocrotire.

Legăturile personale cu minorul au ca scop menţinerea, sau după caz, consolidarea raporturilor afective, specifice relaţiilor de familie dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul şi acesta din urmă. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a reamintit că în cauzele de acest fel „examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului are întotdeauna o importanţă fundamentală (cauza Johnson împotriva Norvegiei) că interesul copilului trebuie considerat primordial şi că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părinteşti în interesul superior al copilului /Hot. Guahore împotriva Franţei nr.40031/98).

Dovezile cauzei sunt unitare în argumente relaţia apropiată dintre apelant şi fiul să, o relaţie construită în timp încă de la naşterea copilului şi consolidată pe parcurs ce justifică pe deplin un program de vizitare o dată la două săptămâni de joi de la ora 12 şi până duminică la ora 12 şi nu aşa cum l-a stabilit prima instanţă săptămânal de vineri de la ora 15 şi până duminică la ora 10.

Instanţa apreciază că nu este indicat ca fiecare sfârşit de săptămână să fie petrecut doar cu unul dintre părinţi, pentru a da posibilitatea petrecerii de timp consistent cu fiecare dintre părinţi în perioade dedicate nu numai activităţilor obişnuite ci de recreere. Sub acest aspect criticile aduse de apelanta A.A.A., hotărârii atacate sub aspectul că dacă apelantul pârât ar avea legături personale cu minorul în fiecare săptămână în week-end apar ca întemeiate, existând riscul ca apelanta să fie percepută de minor ca şi părintele care impune reguli legate de programul şcolar sau de performanţele şcolare, aceasta nepetrecând timp liber cu minorul la sfârşitul săptămânii.

Întemeiate sunt şi criticile aduse hotărârii de către apelantul A.C.A. sub aspectul analizării probatoriului administrat de către prima instanţă fiind în afară de orice dubiu că minorul, potrivit declaraţiei sale, are o relaţie foarte bună cu tatăl său cu care ar dori să stea mai mult, că actualul program (cel stabilit de instanţa de fond) nu îi place deoarece doreşte dă fie mai mult cu tatăl său. Minorul susţine de asemenea că îşi iubeşte mama.

Apreciind că în modalitatea aleasă de tribunal aceea de a se modifica programul de vizitare al minorului în sensul ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul o dată la două săptămâni de joi ora 12 şi până duminică ora 12, câte o săptămână în vacanţele de Crăciun şi Paşte şi o lună în vacanţa de vară este de natură să atingă dezideratul interesului superior al copilului, că se are în vedere modul de interacţiune al minorului cu părinţii, modalităţile în care părinţii interacţionează cu minorul dar şi modalitatea de comunicare cu minorul, pentru considerentele expuse, apelurile au fost admise în baza disp. art.296 c.civ. şi schimbată sentinţa.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare