Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 1254 din 28.02.2013


Drepturi băneşti

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  1254/28.02.2013)

Constată că la data de 20.12.2012 reclamantul D.C a chemat în judecată SC CFR IRLU SA pentru a fi obligată să-i plătească salariul suplimentar pentru anul 2009/2010  echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie conform Contractului Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006 -2007, prelungit  prin act adiţional până la data de 31.01.2011; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pe anii 2009 şi 2010, sărbătorilor de Paşti pe anul 2010 şi premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul cls 1 de salarizare, drepturi salariale prevăzute la art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006 -2007 prelungit  prin act adiţional până la data de 31.01.2011.

A solicitat şi obligarea pârâtei la plata e daune interese constând în actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, calculate de la data scadenţei până la plata efectivă şi obligarea ca toate drepturile solicitate să fie calculate şi plătite în raport de art. 41, alin.3, lit a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi, adică la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, corespunzător cls.1 de salarizare.

A motivat că este angajat al societăţii pârâte care nu i-a acordat drepturile salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar încălcând dispoziţiile art. 40, alin.2, lit c Codul Muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 238, alin.1 Codul Muncii contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate valabil pentru perioada 2009 -2010 prevede că părţile se obligă să nu susţină şi să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.

A susţinut de asemenea că potrivit anexei 5 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Transporturi dispoziţiile acestui contract se aplică şi societăţii SC CFR IRLU SA.

Ca atare dispoziţiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009 -2010 nu trebuia să conţină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

Pârâta SC Întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje – CFR IRLU SA prin întâmpinarea depusă a solicitat respingere acţiunii ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie s-a invocat prescripţia dreptului la acţiune în raport de dispoziţiile art. 268, alin.1, lit e Codul Muncii deoarece drepturile solicitate de reclamant nu sunt de natură salarială ci au scopul de a oferi salariatului o protecţie socială.

Cum acţiunea de faţă izvorăşte din neexecutarea unor obligaţii asumate prin contractul colectiv de muncă, promovarea ei se supune termenului de prescripţie de 6 luni reglementat de art. 268, alin.1, lit e Codul Muncii.

Pe fond s-a susţinut netemeinicia acţiunii deoarece pentru perioada dedusă judecăţii era în vigoare un contract colectiv de muncă care nu prevede drepturile pretinse de reclamant

În esenţă contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură sau grup de unităţi pot fi avute în vedere numai în situaţia în care la nivelul unităţii nu ar fi existat contract colectiv de muncă.

Pe de altă parte SC CFR IRLU SA nu are ca obiect de activitate transportul feroviar şi nu poate fi încadrată în rândul unităţilor din ramura transporturi, contractele colective de muncă nu pot fi aplicate.

Societatea asigură întreţinerea şi repararea locomotivelor şi utilajelor cu ajutorul cărora se prestează activitatea de transport însă aceste activităţi nu pot fi asimilate celei de transport.  Ca atare nu produce nicio consecinţă juridică prevederea de la art.3, alin.1  Contractul Colectiv de Muncă  la Nivel de Ramură Transporturi, prin care părţile au stipulat că acest contract s-ar aplica şi salariaţilor din unităţile cu activităţi conexe celei de transport deoarece o astfel de prevedere excede dispoziţiilor art. 11, alin.1, lit c din Legea 130/1996 şi art.8, alin.1 din aceeaşi lege.

Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 2007 -2008 a produs efecte doar până la data de 30 iulie 2008, iar contractul colectiv de muncă pe anii 2009 -2010 a devenit aplicabil începând cu luna iunie 2009 iar prevederile privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun au devenit aplicabile începând cu data de 01.01.2010. de asemenea s-a convenit să nu se acorde premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010.

Toate aceste aspecte au fost determinate de situaţia financiară a societăţii iar stabilirea câtimii premierii se face numai de Consiliul de Administraţie cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor.

Referitor la salariul suplimentar, art 62 din CCM nu stipulează un drept pur şi simplu ci un drept afectat de condiţia existenţei unor situaţii financiare pozitive.

S-a arătat de asemenea că SC CFR IRLU SA nu este membră a Asociaţiei Patronale la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar.

S-au depus la dosar copiile contractelor colective de muncă invocate, dovada valabilităţii acestora.

Examinând actele dosarului se reţine următoarele:

Referitor la excepţia prescrierii dreptului a acţiune în raport de dispoziţiile art. 268, alin.1, lit e Codul Muncii instanţa o găseşte nefondată.

Drepturile solicitate de către reclamant şi prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă fac parte din categoriile de drepturi salariale cuvenite salariaţilor, ţinând seama că salariul se compune, potrivit dispoziţiilor art. 160 Codul Muncii cât şi prevederilor contractului colectiv de muncă, din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri precum şi alte adaosuri.

Este lipsit de relevanţă că aceste drepturi sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la capitolul protecţie socială şi că nu au caracter permanent ele intrând  fără îndoială în categoria drepturilor salariale.

Ca atare, cererile în vedere soluţionării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, potrivit art. 268, lit c Codul Muncii şi nu se aplică dispoziţiile art. 268, lit e Codul Muncii.

Pe fond se constată acţiunea întemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantul D.C. a fost angajat în perioada din litigiu şi conform înscrierilor din carnetul de muncă al societăţii pârâte SC Întreţinere şi Reparaţii Locomotive şi Utilaje.

Drepturile salariale solicitate de reclamant sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006 -2007 prelungit prin actul adiţional înregistrat la data de 20.06.2008.

Potrivit art 4 din Actul adiţional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni.

Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă prevede că pentru munca ireproşabilă desfăşurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariaţii unităţilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Art 71 din Contractul Colectiv de Muncă prevede că salariaţii vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun de un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei 1 de salarizare cu excepţia celor care au absentat nemotivat sau au fost sancţionaţi pentru consumul de băuturi alcoolice.

Pentru Ziua Feroviarului se va acorda a premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administraţie la nivelul clasei 1 de salarizare.

Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Transporturi valabil pe perioada 2008- 2010 prevede la art. 41, alin.3, lit a valoarea salariului de bază minim brut ca fiind de 700 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare.

Conform anexei 5 la acest contract prevederile acestuia se aplică şi SC CFR IRLU SA:

Conform anexei4 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unităţi prevederile acestuia se aplică de asemenea societăţii pârâte ca semnatară a contractului.

Faţă de această situaţie nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia prevederile celor două contrate nu se aplică la nivelul societăţii cu atât mai mult cu cât a fost încheiat şi la acest nivel contract colectiv de muncă.

Mai mult prin art.3 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Transporturi se prevede că de efectele acestui contract beneficiază toţi salariaţii încadraţi în unităţi de transport şi activităţi conexe (ca în cazul de faţă) aceste prevederi fiind cuprinse şi în Contractul Colectiv de Muncă  la Nivel de Grup de Unitate.

Ajutorul material pentru Paşti 2010 a fost prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007 -2008 care prevede efecte până la 30 iulie 2008 iar Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009- 2010 a fot încheiat la 24.03.2009.

Prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate se prevedea acordarea ajutorului material pe anul 2009 pentru sărbătoarea de Crăciun şi prin actul adiţional înregistrat sub nr. 1804/29.04.2010 s-a prevăzut că ajutorul material pentru sărbătorile de Paşti şi de Crăciun nu se acordă pe  anul 2010 ca de altfel şi premierea pentru Ziua Feroviarului.

Aceste aspecte nu au relevanţă în cazul de faţă având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă încheiat şa nivel superior ţi ele dovedesc faptul că pârâta nu a respectat prevederile art. 40, alin.2, lit c Codul Muncii privind acordarea tuturor drepturilor ce derivă din contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă.

De subliniat este şi faptul că cele două contracte prevăd drepturile de care beneficiază salariaţii şi acordarea acestora nu este condiţionată în nici un fel de situaţia financiară a societăţii.

Aşa fiind vor fi acordate reclamantului drepturile cuvenite calculate în raport de salariul de bază brut de 700 lei la nivelul clasei 1 de salarizare.

Faţă de dispoziţiile art. 166 Codul Muncii potrivit cărora pentru neplata salariului angajatorul va fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului, sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi va fi acordată şi dobânda legală calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective.