Garantarea dreptului la un proces echitabil implică şi obligaţia instanţei de a efectua un examen efectiv al mijloacelor de probă

Decizie 714/R din 02.09.2010


 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant în jurisprudenta sa ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece drept efectiv decât daca cererile si observatiile partilor sunt în mod real ascultate, adica în mod real si concret examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO, implica mai ales în sarcina instantei, obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor si elementelor de proba ale partilor.

Prin sentinta civila nr. 609/20 mai 2009, pronuntata de Judecatoria Tîrgu Lapus, în dosarul nr. 932/319/2008, a fost: respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de catre pârâtii P. M. si P. I. în dosarul 932/319/2008.

A fost admisa actiunea reclamantului O.A. în contradictoriu cu pârâtii P.M. si P. I. ce formeaza obiectul dosarului 932/319/2008 dupa cum urmeaza:

Constata nulitatea absoluta a Certificatului de mostenitor si pe cale de consecinta anuleaza certificatul de mostenitor nr.133 din 21.09.2004 emis de pe urma defunctei P. V. de catre Biroul Notarial Public L. C. si Încheierea finala de partaj succesoral din 21 septembrie 2004, încheiata la Biroul Notarial Public L. C., în dosarul succesoral 163/2004.

Constata ca în masa succesorala ramasa dupa defuncta P.V.decedata în 23.06.1991 intra si bunurile imobile care au fost mentionate în certificatul de mostenitor nr.133 din 21.09.2004 emis de catre Biroul Notarial Public L. C.; printre care inclusiv terenurile cuprinse în Titlul de proprietate nr.1967/22 cod 107840 din 29.05.2002 emis pe numele lui P.V..

Constata ca mostenitorii defunctei P. V. decedata în data de 23.06.1991 sunt defunctul P. G., decedat în 27.12.2002, cu cota de 1/3 din mostenire, pârâtul P.I.cu cota de 1/3 din mostenire si pârâta P. M. cu cota de 1/3 din mostenire.

Constata ca în masa succesorala ramasa dupa defunctul P. G., decedat la data de 27.12.2002 intra si cota de 1/3 din masa succesorala ramasa de la defuncta P. V., decedata la data de 23.06.1991.

Constata ca masa succesorala lasata de defunctul P.G. decedat la 27.12.2002 este grevata de obligatia „de a face”, conform antecontractului încheiat la data de 22.01.1995 care are ca obiect obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra suprafetei de 500 mp teren situat în localitatea Rusor nr.144, judetul Maramures din patrimoniul defunctului P.G. în patrimoniul reclamantului O.A.

Constata ca mostenitorii legali ai defunctului Pop Gheorghe, decedat la data de 27.12.2002 sunt pârâtii Pop Maria si Pop Ioan în cote de ½ parte fiecare.

Valideaza antecontractul încheiat între defunctul P. G. decedat în 27.12.2002 si reclamantul O.A. la data de 22.01.1995, care are ca obiect suprafata de 500 mp, între vecinii O. A., N. S., DJ Baia Mare- Tg.Lapus si defunctul P.G., ce se regaseste în Titlul de proprietate nr.1967/22 cod 107840 din 29.05.2002 emis pe numele lui P. V. si în C.F.724 Rusor cu nr top 358, identificat în expertiza tehnica întocmita în dosarul 932/319/2008- în planul de amplasament si delimitare prin marcare cu linii verzi si rosii, ce face parte din prezenta hotarâre.

Dispune transmiterea dreptului de proprietate asupra parcelei de teren de 500 mp anterior mentionata în baza acestui antecontract, din patrimoniul defunctului P. G., decedat la 27.12.2002 în patrimoniul reclamantului O.A.

Ia act de renuntarea reclamantului O. A.la judecata capatului de cerere privind întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în cartea funciara.

Respinge cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientul O.A. în contradictoriu cu P. M. si P. I., în dosarul nr.242/319/2009, ca lipsita de obiect.

Admite în parte actiunea civila formulata de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. I. în dosarul 242/319/2009, dupa cum urmeaza:

Constata nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.133 din 21.09.2004 emis în dosarul succesoral 163/2004 a Biroului Notarial Public L.C.

Constata ca masa succesorala ramasa dupa defuncta P.V. decedata la data de 23.06.1991 cu ultimul domiciliu în localitatea Rusor nr.144 (fost 118) se compune din:

-cota de 5/8 parti din imobilul compus din constructii: casa de locuit si anexe gospodaresti situate în localitatea Rusor nr.144 (fost 118) comuna Copalnic Manastur judetul Maramures;

-cota de 1/1 parte din imobilele terenuri cuprinse în titlul de proprietate nr.1967/22 cod 107840 din 29.05.2002 emis pe numele lui P.V.;

-cota de 1/1 parte din imobilele terenuri cuprinse în titlul de proprietate 60085/22 cod 107644 din 11.04.1995 emis pe numele defunctei P. V..

Constata ca mostenitorii defunctei P.V., decedata în 23.06.1991, sunt :

-reclamanta P. M. cu cota de 1/3 parte din cota de 5/8 parti din imobilul casa de locuit si anexe gospodaresti situate în localitatea Rusor nr.144 comuna Copalnic Manastur, judetul Maramures si cota de 1/3 parte din imobilele terenuri cuprinse în titlurile de proprietate nr.1967/22 cod 107840 din 29.05.2002 si nr. 60085/22 cod 107644 din 11.04.1995;

- pârâtul P.I.cu cota de 1/3 parte din cota de 5/8 parti din imobilul casa de locuit si anexe gospodaresti situate în localitatea Rusor nr.144 comuna Copalnic Manastur, judetul Maramures si cota de 1/3 parte din imobilele terenuri cuprinse în titlurile de proprietate nr.1967/22 cod 107840 din 29.05.2002 si nr. 60085/22 cod 107644 din 11.04.1995;

- defunctul P. G., decedat la data de 27.12.2002, cu cota de 1/3 parte din cota de 5/8 parti din imobilul casa de locuit si anexe gospodaresti situate în localitatea Rusor nr.144 comuna Copalnic Manastur, judetul Maramures si cota de 1/3 parte din imobilele terenuri cuprinse în titlurile de proprietate nr.1967/22 cod 107840 din 29.05.2002 si nr. 60085/22 cod 107644 din 11.04.1995;

Constata ca în masa succesorala ramasa dupa defunctul P. G., decedat la data de 27.12.2002, cu ultimul domiciliu în localitatea Rusor nr.144, judetul Maramures intra printre alte bunuri si:

-cota de 14/24 parti din imobilul casa de locuit si anexe gospodaresti situat în localitatea Rusor nr.144, comuna Copalnic Manastur, judetul Maramures, compusa din cota de 1/3 parte din 5/8 parti (respectiv 5/24 parti), cota mostenita dupa defuncta P.V., decedata în 23.06.1991 plus cota de 3/8 parti, (respectiv 9/24 parti) predata acestuia prin certificatul de mostenitor nr.564/1980 în dosarul succesoral 575/1980 eliberat de fostul Notariat Judetean de Stat Maramures;

Constata ca mostenitorii defunctului P. G., decedat la 27.12.2002 cu ultimul domiciliu în localitatea Rusor nr.144, comuna Copalnic Manastur, judetul Maramures sunt reclamanta P.M. cu cota de ½ din  mostenire si pârâtul P.I.cu cota de ½ din mostenire.

Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Au fost obligate P.M. si P. I. în favoarea lui O.A. la cheltuieli de judecata în cuantum de 1800 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut urmatoarele:

P. M.si P. I. sunt fratii defunctului P. G, care  la data de 22.01.1995 a încheiat un antecontract de vânzare cumparare cu reclamantul O. A., prin care P. G. s-a obligat sa-i vânda suprafata de 5 ari teren din localitatea Rusor nr.144, comuna Copalnic Manastur pentru ca O. A. sa aiba acces la drumul national. Tranzactia s-a facut pentru suma de 40.000 lei, suma achitata integral. Terenul în cauza se afla înscris în C.F.724 Rusor, în favoarea lui S. I.si S. A. Acest teren se regaseste totodata conform expertizelor întocmite în cauza în titlul de proprietate 1967/22 cod 107840 din 29.05.2002, emis în favoarea lui P. V. Terenul în cauza, anterior emiterii titlului de proprietate se afla în posesia si folosinta defunctului P.G., în urma mostenirii sale de la mama sa P.V. Dupa defuncta P.V. s-a eliberat certificatul de mostenitor nr.133/2004, prin care se ia act de partajul voluntar încheiat între P. I. si P. M. În acest certificat de mostenitor se gaseste si terenul din titlu de proprietate nr. 1967/22 cod 107840 din 29.05.2002.

Instanta retine ca certificatul de mostenitor nr.133/2004 este afectat de nulitate absoluta pentru cauza ilicita, respectiv prin obtinerea acestui certificat de mostenitor P. M.si P. I. au încercat în fapt sa se sustraga obligatiei avute de catre defunctul P. G. fata de reclamantul/intervenient O. A. de a transmite dreptul de proprietate asupra suprafetei de 500 mp teren în litigiu. În acest sens chiar P. M. si P. I. solicita anularea acestui certificat de mostenitor recunoscându-si culpa civila dar ei motiveaza aceasta nulitate prin faptul ca acest certificat de mostenitor în mod gresit retine cotele fiecaruia dintre mostenitorii lui P. V. nefacându-se mentiunea în acesta ca si P.G. a acceptat mostenirea lui P. V., revenindu-i si lui cota de 1/3 din mostenirea acesteia.

P. M. solicita în contradictoriu cu P.I. sa se stabileasca ca cei doi sunt mostenitori în cote egale ai defunctului P. G.. P.I. prin întâmpinare nu se opune admiterii actiunii formulate de catre reclamanta.

Fata de antecontractul încheiat între P.G. si reclamantul O. A., instanta retine ca nu este contestat în materialitate sa, pârâtii îl contesta sub aspectul efectelor juridice care le produce. Instanta va valida acest antecontract si va dispune transmiterea dreptului de proprietate asupra celor 500 mp ce formeaza obiectul acestui antecontract, în patrimoniul reclamantului O. A., pe considerentul ca la data încheierii antecontractului de vânzare – cumparare P. G. avea posesia si folosinta acestui teren, terenul provenind de la mama sa, P. V.. P.G. are cota de 1/3 din averea lui P. V.

Parcela înstrainata lui O. A. de 500 mp provine din suprafata de 3200 mp, înscrisa în titlul de proprietate 1967/22 eliberat în anul 2002.

Tinând ca lui P. G. îi revine cota de 1/3 din averea lui P.V., rezulta ca acesta, în calitate de mostenitor legal, are dreptul la o suprafata mai mare de 500 mp din totalul de 3200 mp, respectiv la 1066,6 mp, cota care iar  fi revenit din totalul de 3200 mp, în cazul în care ar fi avut loc un partaj judiciar sau voluntar.

Ca urmare, rezulta ca P. G. a înstrainat o suprafata de teren mai mica decât cea care-i revine dupa defuncta P. V.

Instanta observa ca, P. M. si P. I.au solicitat sa li se recunoasca calitatea de mostenitori legali, acestia acceptând mostenirea defunctului P. G.. Acceptarea mostenirii acestuia s-a facut „pur si simplu” nu „sub beneficiu de inventar”, deoarece conform art.704 Cod civil, pentru acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar conditiile de forma a acestei masuri sunt ca succesibilul sa faca o declaratie în sensul acceptarii sub beneficiu de inventar si totodata întocmirea înainte sau dupa darea declaratiei a unui inventar fidel si exact a bunurilor succesorale. În termenul de acceptare a mostenirii de 6 luni nu exista o acceptare a mostenirii expresa, respectiv printr-un act autentic sau sub semnatura privata, acceptarea fiind una voluntara, pura si simpla.

În aceasta situatie, instanta observa ca, în conditiile art.703-713 Cod civil, are loc o confuziune a patrimoniului defunctului cu cea a mostenitorilor sai, respectiv mostenitorii vor raspunde pentru întreg pasivul defunctului ci nu doar în limita activului sau. Confundându-se patrimoniul defunctului cu cel al pârâtilor P.M. si P.I., rezulta ca obligatiile acestui defunct au trecut în sarcina mostenitorilor sai, adica acestia au obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra suprafetei de 500 mp conform antecontractului încheiat între O.A. si P. G. la data de 22.01.1995, pentru suprafata de 500 mp, ei fiind „având cauza” fata de acest autor. Trecând obligatia de la P.G. la P. M. si P. I., rezulta ca actiunea este admisibila asa cum a fost formulata.

Este de retinut ca în acest caz a  avut loc confuziunea patrimoniului defunctului P. G. cu cea a mostenitorilor sai P. M.si P. I., astfel încât creditorii defunctului vor putea urmarii mostenitorii acestuia; acesti mostenitori raspunzând de pasivul defunctului inclusiv cu activul lor propriu .

Este de observat ca acesti 500 de mp au fost vânduti de P. G.reclamantului pentru a asigura o cale de acces între terenul reclamantului si drumul public, reclamantului la terenul sau. Ori daca nu avea loc aceasta tranzactie, se punea în discutie un drept de servitute de trecere pe terenul în litigiu, care oricum pâna la urma afecta proprietatea acestui teren.

Ca urmare a celor de mai sus, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii deoarece înstrainarea unui bun comun nu este afectata de nulitate, valabilitatea vânzarii depinzând de lotul în care pica bunul partajat, respectiv daca pica la vânzator vânzarea este valabila, aceasta fiind opinia jurisprudentei si doctrinei . Este de retinut în acest caz ca partajul are efect declarativ, respectiv împarteala produce efecte retroactive, iar daca bunul pica în lotul vânzatorului coproprietar vânzarea se consolideaza cu efect retroactiv, iar daca nu cade în lotul acestuia va fi desfiintata retroactiv pentru lipsa calitatii de proprietar. Totodata a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, cu motivarea ca reclamantul este titularul dreptului de creanta, respectiv a obligatiei de a face, respectiv titularul dreptului de a cere transmiterea dreptului de proprietate asupra parcelei de 500 mp în patrimoniul sau.

Instanta, judecând actiunea reclamantei P. M. în contradictoriu cu pârâtul P.I., ce a format obiectul dosarului 242/319/2009, a admis primul capat de cerere asa cum este formulat, conform motivatiei de mai sus; totodata a admis si al doilea capat de cerere, retinând ca masa succesorala si cotele sunt corecte conform probatoriului administrat. A admis totodata si al treilea capat de cerere conform motivatiei de mai sus si al cincilea, punctul 1 si al saselea capat de cerere. Al patrulea capat de cerere privind constatarea partajului voluntar intervenit între parti si defunctul P. G. si al cincilea capat de cerere, punctul 2, privind masa succesorala a lui Pop G., instanta a respins  pe considerentul ca între parti nu s-a facut dovada unui partaj voluntar în timpul vietii defunctului P.G., în sensul ca el ar fi renuntat la terenurile ce intra în titlul de proprietate 1967/22/29.05.2002. Din contra, rezulta ca nu a intervenit un astfel de partaj voluntar pe simplul considerent el a folosit pe tot timpul vietii sale terenul în litigiu ce face parte din acest titlul de proprietate, si mai mult decât atât a înstrainat o parte din acesta. Pe cale de consecinta, nu a existat un asemenea partaj voluntar pentru ca daca ar fi existat defunctul P. G. nu ar fi vândut o parcela de teren din acest titlu lui O. A.. Prin cererea reclamantei din acest dosar, aceasta încearca sa fraudeze interesele lui O. A., în sensul de a se sustrage obligatiei de a transmite dreptul de proprietate asupra parcelei de 500 mp pe care acesta din urma a cumparat-o de la defunctul P.G..

Instanta retine ca în masa succesorala a lui P. G. intra inclusiv cota parte din terenurile din titlul de proprietate 1967/22/29.05.2002.

Pe cale de consecinta, instanta a admis actiunea principala din dosarul 932/319/2008 si a respins cererea de interventie în interes propriu în dosarul 242/319/2009, ca lipsita de obiect, deoarece a admis actiunea principala din primul dosar (932/319/2008); totodata instanta a admis în parte si actiunea principala din dosarul 242/319/2009, formulata de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. I., în baza motivatiei sus mentionate, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a formulat apel recalificat drept recurs,  recurenta P. M., solicitând, în principal, casarea sentintei civile nr. 609/20.05.2009 si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante si în subsidiar, modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul respingerii actiunii formulate în dosar nr. 932/319/2008 si admiterii actiunii formulate în dosar nr. 242/319/2009.

În motivele de recurs, recurenta a aratat urmatoarele:

În fapt, prin actiunea înregistrata sub dosar nr. 242/319/2009, reclamanta a solicitat, în principal, a se constata ca între reclamanta, pârâtul P. I. si defunctul frate P. G., decedat la data de 27.12.2002, cu ultimul domiciliu în localitate Rusor, nr.144, judetul Maramures, a intervenit un partaj voluntar cu privire la imobilele terenuri cuprinse în titlurile de proprietate nr. 1967/22/29.05.2002 si60085/22/11.04.1995 în sensul ca imobilele terenuri din titlul de proprietate nr.60085/22/11.04.1995 i-au revenit defunctului frate P. G. iar imobilele terenuri din titlul de proprietate nr. 1967/22/29.05.2002 au revenit reclamantei si pârâtului P.I. fara plata vreunei sulte.

Cele doua dosare au fost conexate.

La termenul din 13 mai 1009 la prima zi de înfatisare, reclamanta, prin aparator ales, a solicitat a se încuviinta audierea a trei martori pentru a dovedi cele sustinute în actiunea formulata sub dosar nr. 242/319/2009, respectiv existenta partajului voluntar.

De asemenea, pârâtul din acel dosar, O. A., a solicitat sa i se încuviinteze si lui audierea a doi martori, în cotraproba.

La acelasi termen, instanta respinge cererile în probatiune, rectinând în încheiere, la cererea reprezentantului reclamantei, ca în dosarul conexat nu s-a administrat nici o proba.

Cererea de constatare a existentei partajului voluntar a fost respinsa prin sentinta atacata.

În motivarea respingerii cererii, instanta retine ca, al patrulea capat de cerere privind constatare partajului voluntar intervenit între parti si defunctul P. G. si al cincilea capat de cerere, punctul 2 privind masa succesorala a lui P. G.e, instanta le va respinge, pe considerentul ca între parti nu s-a facut dovada unui partaj voluntar în timpul vietii defunctului P. G. în sensul ca el ar fi renuntat la terenurile ce intra în titlul de proprietate 1967/22/29.05.2002.

În concluzie, reclamanta a cerut încuviintarea administrarii probei testimoniale, o cere si pârâtul O. A., instanta respinge cererile în probatiune, dar respinge si cererea ca nedovedita.

Din acest punct de vedere, instanta a rezolvat cererea fara a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care sentinta trebuie casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

Un alt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare este dat de faptul ca instanta, prin dispozitiv, ia act de renuntarea reclamantului O. A. la judecata capatului de cerere privind întabularea dreptului de proprietate în cartea funciara, facând trimitere la cererea de renuntare la judecata depusa la fila 155 din dosarul nr.6/319/2005.

Procedând astfel, instanta încalcat prevederile art. 246, alin.4 din  codul de procedura civila , care prevede: „Când partile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte parti”.

Dezbaterea în fond a cauzei în dosar nr.6/319/2005 a avut loc la 10.06.2008, fiind întocmita încheierea de sedinta cu aceasta data.

Având nevoie timp pentru a delibera, instanta amâna pronuntarea la 17.06.2008.

La 17.06.2008, reclamantul O.A. depune cererea de renuntare la judecata capatului de cerere privind întabularea.

Instanta care a solutionat cauza initial nu face referire la acel script, fiind depus dupa închiderea dezbaterilor.

Însa în rejudecare, respectiv în dosar nr. 932/319/2008, instanta ia act de aceasta renuntare la judecata fara a o pune în discutia partilor în nici un fel si  fara a lua pozitia pârâtei reclamante cu privire la acest act.

În acest sens, este decizia 1112/1969 a sectiei civile a Tribunalului suprem, publicata în „Culegere de decizii 1969”, pag. 247 (publicata în Codul de procedura civila comentat si adnotat”, vol 1, pag. 562, pct. 12, Gabriel Boroi, Ed. All Beck 2001) în care se arata ca: În cazul în care instanta de fond a luat act ca reclamantul a renuntat la actiunea fata de unul din pârâti, fara a se cere consimtamântul acestuia, desi se intrase în cercetarea fondului, instanta de recurs va trebui sa caseze cu trimitere spre rejudecare, iar nu sa retina si sa rezolve ea litigiul, deoarece, într-o astfel de situatie, s-a încalcat principiul dublului grad de jurisdictie.

Retinând  faptul ca instanta a luat act de renuntarea la capatul de cerere privind  întabularea în CF în mod nelegal, acest capat de cerere privind întabularea trebuia solutionat pe fond.

Instanta retine în motivare ca terenul în litigiu se afla înscris în CF 724 Rusor, în favoarea lui S. I. si S. A.

Raportat la prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996, cererile privitoare la terenuri înscrise în CF se judeca în contradictoriu cu proprietarul tabular.

De subliniat ca, în prezenta cauza, proprietarul tabular nu a fost  chemat în judecata.

Este adevarat ca s-a renuntat la capatul de cerere privind întabularea, dar instanta a luat act de renuntare în mod nelegal, trebuind în mod obligatoriu sa rezolve si înscrierea în cartea funciara.

Instanta retine ca recurenta si fratele sau, au întocmit certificatul de mostenitor nr. 133/2004 în succesiunea mamei pentru a se sustrage de la obligatia asumata de fratele P. G., fata de O. A.

Acest fapt nu este real. Prin acel certificat de mostenitor nu au facut decât sa dezbata succesiune dupa mama si sa consfiinteasca partajul voluntar dintre frati, însa notarul l-a întocmit în mod eronat, motiv pentru care s-a solicitat desfiintarea acestui act.

 În mod cu totul nelegal, instanta apreciaza ca prin faptul ca au solicitat constatarea nulitatii absolute a acestui certificat de mostenitor pentru vicii de forma, si-au recunoscut „culpa civila”, respectiv  au încercat în fapt sa se sustraga obligatiei avute de catre defunctul P. G. fata de reclamantul intervenient O.A..

Retinând acest aspect, respectiv ca prin promovarea cererii de anulare a certificatului de mostenitor si-au recunoscut culpa civila de a încerca sa-l fraudeze pe O. A., instanta depaseste cu mult atributiile ce-i revin, facând aprecieri si presupuneri pe care legea nu le permite.

Instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Reclamantul O. A. a solicitat obligarea pârâtilor P.  M. si P. I., în calitate de mostenitori ai defunctului P. G. (vânzator) sa încheie cu reclamantul un contract de vânzare-cumparare autentic cu privire la suprafata de 5 ari teren, în caz contrar sentinta urmând a tine loc de act autentic de vânzare-cumparare.

Privitor la acest capat de cerere, instanta dispune: valideaza antecontractul încheiat între P. G. si O. A.; dispune transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul defunctului P. G. în patrimoniul reclamantului O. A.

Niciodata reclamantul nu a solicitat validarea antecontractului si  nici transmiterea terenului din patrimoniul lui P.G. în patrimoniul lui O.A.

Modul în care a dispus instanta, trecând peste faptul ca a dat ceea ce nu s-a cerut, este nelegal.

În primul rând, contractul de vânzare- cumparare cu privire la terenuri trebuie încheiat în forma autentica, ad validitatem.

Instanta dispune transmiterea din patrimoniul defunctului P.  G.în patrimoniul reclamantului O. A..

În acelasi trimp, retine ca patrimoniul lui P. G. s-a confundat cu patrimoniul fratilor defunctului, prin acceptarea succesiunii lui P. G. de catre fratii sai.

Ca o consecinta a confuziunii patrimoniului defunctului cu cele ale fratilor sai, patrimoniul defunctului nu mai exista.

Prin urmare, dispozitia instantei de transmitere din patrimoniul defunctului P. G. în patrimoniul lui O.A. este golita de continut, atâta timp cât patrimoniul lui P.G. nu mai exista.

La fila 5, ultimul aliniat din sentinta apelata, instanta retine ca terenul în litigiu a fost vândut de P. G.reclamantului O. A. pentru a asigura o cale de acces reclamantului la terenul sau. Mai departe, se arata ca ori, daca nu avea loc aceasta tranzactie, se punea în discutie un drept de servitute de trecere în litigiu, care oricum pâna la urma afecta proprietatea acestui teren.

Instanta îsi fundamenteaza solutia pe presupunerea ca oricum ar fi trebuit constituita o servitute de trecere pe acest teren.

Prezumarea de catre instanta a unei conduite viitoare si incerte a reclamantului, care ar putea sau nu sa ceara constituirea unei servituti de trecere,  excede atributiilor prevazute de lege pentru instanta.

Si din acest punct de vedere hotarârea este nelegala.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca acesta este fondat si l-a admis, pentru urmatoarele considerente:

În dosarul nr. 932/319/2008 al Judecatoriei Tîrgu Lapus, în sedinta publica din data de 13 mai 2009, judecatoria a dispus conexarea dosarului 242/319/2009 la dosarul nr. 932/319/2008.

Instanta a respins fara nicio motivare cererile în probatiune, aspect ce rezulta din încheierea sedintei publice din 13 mai 2009 si a închis dezbaterile.

În considerentele sentintei recurate, prima instanta arata ca respinge capatul de cerere privind constatarea partajului voluntar intervenit între defunctul P. G. si fratii sai, pe considerentul ca nu s-a facut dovada unui partaj voluntar.

Reclamanta în dosarul conexat, solicitase însa administrarea probei testimoniale dupa cum si pârâtul  în acel dosar, solicitase aceasta proba, însa prima instanta, în sedinta publica din 13 mai 2009, respinge fara nici motivare cererile în probatiune,  respingând ulterior aceasta cerere privind constatarea partajului voluntar ca nedovedita.

În faza instantei de recurs, intimatul a solicitat si  instanta a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, la solicitarea instantei, de catre Primaria comunei Copalnic Manastur, copiile registrelor agricole pentru anii 1992-1996, 1997-2000 si 2001-2005 privind pe defunctul P.G.,  din localitatea Rusor, nr. 144-filele 64-72 din dosarul de recurs.

Art. 305 Cod procedura civila arata ca, în instanta de recurs nu se pot produce probe noi,  cu exceptia înscrisurilor.

Recurenta a solicitat administrarea probei testimoniale, cerere respinsa fara nicio motivare de catre prima instanta. Proba testimoniala pertinenta, concludenta si utila cauzei, nu poate fi administrata de instanta de recurs, raportat la dispozitiile art. 305 Cod procedura civila.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant în jurisprudenta sa ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece drept efectiv decât daca cererile si observatiile partilor sunt în mod real ascultate, adica în mod real si concret examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO, implica mai ales în sarcina instantei, obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor si elementelor de proba ale partilor.

Raportat la considerentele mai sus expuse, apreciind ca este necesara administrarea de probe noi, care nu pot fi administrate în recurs, în baza art. 304 pct. 3,  art.304 indice 1, art. 312 alin.3 si 5 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul declarat, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Domenii speta