Prin sentinta civila nr. 584/22.02.2008, pronuntata în dosarul nr. 2266/270/2007 al Judecatoriei Onesti s-a admis exceptia tardivitatii plângerii formulate împotriva Hotarârii nr.866/1994 a Comisiei Judetene Bacau, plângere formulata de D.E., s-au respins exceptia lipsei de interes si lipsa calitatii procesuale active formulate de pârâtii B.V., M.M., M.V.S., M.M., C.D., M.I., C.M. si B.I., s-a admis actiunea formulata de reclamata Comisia Locala Casin, în contradictoriu cu pârâtii F.I., D.E., B.V., M.M., M.V.S., C.D., C.M., M.M., B.I., M.I., si,Comisia Judeteana Bacau si în consecinta s-a constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.78964/1994 pentru suprafata de 5.400 m.p. teren arabil, identificata în schita anexa la raportul de expertiza, nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.80315/1995 pentru suprafata de 1800 m.p, T.12, P.211/276 si nulitatea titlului de proprietate nr.80331/31.10.1995 pentru suprafata de 1.000 m.p. T.12, P.2o2/30. Cererea reclamantei pentru anularea HCJ nr.866/1994 a fost respinsa ca tardiv formulata. În temeiul art.274 cod procedura civila, pârâtii –mostenitori au defunctei H.A. si de asemenea D.E. si F.I. au fost obligati sa plateasca fiecare câte 366 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta Comisia Locala Casin.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, raportat la cererea de anulare a HCJ nr. 866/1994, hotarâre prin care s-a majorat suprafata validata de la 1,60 hectare, la 2,56 hectare pentru C.E., cererea reclamantei este tardiv formulata întrucât termenul de 3o zile înlauntrul caruia se poate face plângere a expirat cu mult timp în urma. A mai retinut instanta de fond ca pârâtii sunt mostenitorii defunctei H.A. si exceptiile lipsei de interes si a lipsei calitatii procesuale active, exceptii invocate de acestia nu pot fi primite întrucât Comisia Locala detine atributii speciale în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate si în aceasta calitate are si calitatea si totodata si interesul ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptatite, sa respecte conditiile legii. Cu privire la fondul cauzei, instanta de fond a constata ca în registrul agricol pe anii 1959 – 1961 figureaza H.A. – decedata cu 2,66 hectare teren repartizat în 9 parcele dar nici o suprafata nu corespunde cu amplasamentul în litigiu si nici din analiza rolului lui H.I., la care face trimitere rolul deschis pe numele H.A., nu rezulta identificarea amplasamentului în litigiu la rolul acestuia din urma. Reconstituirea dreptului de proprietate dupa defuncta H.A. s-a facut în baza cererii nr. 1071/1991, formulata de M.V. si M.N., cereri prin care s-a solicitat reconstituirea pentru 0.6 hectare. A aratat instanta de fond ca eliberarea titlului de proprietate nr.78964/1994 pentru suprafata de 5400 m.p. la pct. Andriesesti T.1, P-1/28, este nelegala având în vedere ca defuncta nu a avut teren pe acest amplasament.
Privitor la titlul de proprietate nr.80331/1995 eliberat pârâtului F.I., în calitatea acestuia de mostenitor al defunctului F.M., instanta a retinut pe baza constatarilor expertizei, ca în perioada 1959 – 1961, pârâtul figureaza la pct.”Talpau” cu suprafetele de 0,20 hectare si o,14 hectare, dar situate în puncte diferite.
S-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,3 hectare teren în acest punct, în T.12, P.202/30 într-un singur trup desi terenul era amplasat în aceeasi tarla dar în puncte diferite, astfel cum rezulta din evidentele agricole. A retinut instanta de fond ca si martorii au aratat ca cele doua suprafete pe care le detinea anterior F.M. se aflau în puncte diferite iar expertiza tehnica a evidentiat ca pe suprafata de 0,14 hectare, pe care o avea F., a fost amplasat fostul SMA C. si actualmente acesta e proprietate privata a altei persoane.
În ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 80315/1995, instanta a retinut ca reconstituirea este nelegala pentru suprafata de 1800 m.p. deoarece în, T.12, P.211/276, numitei C.I. i s-a reconstituit suprafata de 3600 m.p. desi în evidentele agricole din perioada 1959 – 1961 C.I. figura cu o suprafata de 1,70 hectare în 8 puncte dar nici o suprafata în pct.” Talpau”. Raportat la contractul de întretinere în baza caruia s-a dobândit suprafata de 3600 m.p. de catre D.E. datorita HCJ nr.866/1996 ce a dispus suplimentarea suprafetei numitei C.E. la pct. Talpau cu o,96 hectare, instanta de fond a retinut ca aceste aparari nu pot fi primite având în vedere ca prin HCJ nr. 866/1994 s-a dispus într-adevar suplimentarea dar aceasta hotarâre nu a stabilit si amplasamentul terenului, nefacând-se referire ca 0,96 hectare sunt la pct. Talpau. Declaratiile martorilor P.I. si D.I. au fost înlaturate ca neargumentate.
În consecinta, vazând si dispozitiile art. III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, instanta a dispus constatarea partiala a titlului de proprietate si a respins cererea privind constatarea nulitatii HCJ nr.866/1994, ca tardiv formulata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal, pârâtii M.M., C.M., M.I., C.D. si M.V.S., recurs înregistrat la 14.03.2008.
De asemenea au declarat recurs pârâtul F.I., recurs înregistrat la 14.03.2008 si pârâta D.E..
Recursurile au fost declarate în termen legal si sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, conform art.42 din Legea nr.10/2000.
În motivarea recursului lor, recurentii M.M., C.M., M.I., C.D. si M.V.S. au aratat ca: sunt mostenitorii defunctei H.A. împreuna cu B.V., M.N., M.M. si B.I. si cererea de reconstituire s-a formulat în calitate acestora de colaterali, defuncta decedând fara descendenti, ca H.A. a detinut 0,60 hectare teren la pct. „ Andrasesti ” teren care desi nu a fost înscris în rolul agricol a fost detinut de H.A. care l-a si predat la CAP; ca s-a raportat la cererea numitei C.C., nu se poate retine un interes din partea comisiei pentru justificarea introducerii acestei actiuni la mai bine de 12 ani de zile, ca numita C. detine practic un alt amplasament, ca raportat la aceste aspecte instanta gresit a retinut ca s-a justificat interesul promovarii actiunii. Au aratat recurentii ca instanta în mod gresit a retinut ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate a numitei H.A. asupra terenului reconstituit si exista 4 declaratii de martor care confirma acest lucru iar declaratia martorului B. nu poate fi înlaturata pe considerente legate de rudenie atâta vreme cât reclamanta nu s-a opus la audierea si a invocat acest aspect abia la dezbaterile pe fondul cauzei. Pe de alta parte nu
s-a lamurit împrejurarea ca numita C. ar fi îndreptatita la acelasi teren impunându-se efectuarea unei contraexpertize.
Recurentul F.I., în sustinerea recursului sau a aratat ca terenul atribuit nu se suprapune cu cel detinut de SMA C. ci este în vecinatate si s-a dovedit ca F.M. a avut teren la punctul respectiv si tocmai imposibilitatea reconstituirii pe vechiul amplasament a facut ca reconstituirea sa fie facuta în vecinatatea terenului la care era îndreptatit si astfel s-a ajuns la reconstituirea în doua puncte distincte ci într-un singur trup. Validarea terenului s-a facut prin HCJ nr.866/1994 chiar pe baza propunerilor pe care le-a facut reclamanta la acel moment si pe care actualmente în mod inexplicabil nu le mai sustine.
În sustinerea recursului, recurenta D.E. a aratat ca, procedural, instanta a procedat incorect întrucât se pronuntase prin încheiere interlocutorie la termenul din 02.06.2007 asupra exceptiilor procesuale în sensul respingerii lor, le repune cu ocazia dezbaterilor pe fond din nou în discutie si de aceasta data respinge exceptia lipsei de interes si admite exceptia tardivitatii. Privitor la acest aspect, recurenta a aratat ca se impune admiterea exceptiei lipsei de interes în constatarea nulitatii titlului sau de proprietate având în vedere ca procesul de reconstituire în urma caruia s-a emis HCJ nr.866/1994 Comisia Locala a fost parte si având în vedere probele administrate din care rezulta îndreptatirea lui C.E. la reconstituire, nu s-a facut dovada interesului legitim în promovarea acestei actiuni, cu atâta mai mult cu cât terenul nu a fost revendicat de alte persoane si nici nu s-a încalcat dreptul de proprietate publica sau privata. A sustinut recurenta si exceptia inadmisibilitatii actiunii având în vedere ca actiunea a fost îndreptata doar împotriva sa desi C.E. mai are doua mostenitoare: D.M. si M.E.. A mai aratat recurenta D.E. ca în momentul în care instanta a retinut ca, prin HCJ nr.866/1994, nu s-a stabilit si amplasamentul terenului pentru care s-a admis suplimentarea, nu s-a avut în vedere si referatul Comisiei Locale care face parte integranta din aceasta hotarâre si face trimitere la acest amplasament. De asemenea declaratiile martorilor audiati fac dovada îndreptatirii autoarei recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate.
În sustinerea recursurilor s-au depus acte de stare civila.
Intimata – reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat initial respingerea tuturor recursurilor, întâmpinarile vizând în principal recursul mostenitorilor defunctei H.A. si recursul recurentei D.E..
Ulterior, prin adresa nr. 3273/01.08.2008 ( fila 48 dosar), intimata – reclamanta a solicitat instantei ca, raportat la art.246 cod procedura civila, instanta sa ia act de renuntarea la judecata în ceea ce priveste actiunea în constatarea nulitatii titlului de proprietate nr. 79964/1994.
Referitor la recursul formulat de D.E., prin întâmpinare, intimata a aratat ca recursul este nefondat atât în ceea ce priveste criticile aduse sentintei recurate sub aspectul solutionarii fondului deoarece, atâta vreme cât nu s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit legii, respectiv persoanei îndreptatite, Comisia Locala are calitate si interes legitim în promovarea actiunii în constatarea nulitatii titlului de proprietate, potrivit art.3 din Legea nr.169/1997. A aratat intimata ca autoarea C.E. a solicitat doua amplasamente : la „ Talpau ” si la „ Tarna Mare „ însa potrivit rolului agricol aceasta nu a figurat în evidente cu teren la pct.” Talpau”. HCJ nr.866/1994 a dispus reconstituirea la pct.” Talpau ” fara însa ca sa existe dovezi legale de îndreptatire a autoarei C.E. la reconstituire pe acest amplasament.
Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine:
În ceea ce priveste recursul formulat de recurentii: M.M., C.M., M.I., C.D., M.V.S., având în vedere cererea de renuntare la judecata formulata de reclamanta si depusa în recurs, tribunalul urmeaza a admite recursul si în temeiul art. 246 cod procedura civila sa ia act de renuntarea reclamantei la judecata cererii de constatare a nulitatii partiale a titlului de proprietate nr.79964/1994.
Privitor la recursul formulat de recurentul F.I., tribunalul retine ca recursul este întemeiat având în vedere F.M. figura în registrul agricol cu suprafata de 0,34 hectare la pct. „ Talpau”, respectiv 0,20 si 0,14 hectare . Desi suprafetele mentionate în rol erau diferite, reconstituirea s-a facut numitului F. într-un singur trup de 3000 m.p. Rezulta din însasi cererea de chemare în judecata ca reclamanta si-a întemeiat actiunea în constatarea nulitatii partiale a titlului de proprietate nr. 80331/1995 pe considerent ca suprafata de 0,14 hectare de la pct.” Talpau ”, care figura la rolul lui F. este ocupat de constructiile SMA C. si ca urmare reconstituirea pe alt amplasament e ilegala. Sustinerile reclamantei sunt nefondate iar criticile formulate sub acest aspect de recurent sunt întemeiate deoarece, într-adevar reconstituirea dreptului de proprietate a guvernata de principiul reconstituirii în natura pe vechile amplasamente. În speta, asa cum reclamanta recunoaste si retine si instanta de fond, reconstituirea în natura pe vechiul amplasament este imposibila având în vedere ca terenul nu e liber, pe el fiind edificate, ulterior preluarii terenului de
la autorul F.M., SMA C. , or în aceste conditii, în mod legal s-a facut reconstituirea pe un amplasament apropiat. Împrejurarea ca suprafetele de 0,20 hectare si 0,14 hectare detinute la rol au fost reconstituite, actualmente, într-un singur trup de teren de 3000 m.p. în acelasi punct nu constituie un motiv de constatare a nulitatii titlului de proprietate deoarece reconstituirea a respectat în acest caz dispozitiile art.10 din HG 890/2005, care prevad ca, în cazul în care reconstituirea pe vechiul amplasament nu mai e posibila se va oferi un amplasament situat în aceiasi localitate sau în vecinatate. În cazul autorului recurentei, vechiul amplasament era ocupat de SMA C. si ca atare reconstituirea pe vechiul amplasament nu se putea face dor, în conditiile Legii nr.18/1991, F.M. era îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament cât mai apropiat celui la care era îndreptatit, fapt care s-a facut. Sustinerile intimatei-reclamante în sensul ca terenul atribuit în compensarea celui ocupat nu facea parte din rezerva de teren pe care o avea la dispozitie Comisia nu sunt dovedite în cauza.
În consecinta, având în vedere ca autorul recurentului F. detinea în evidentele agricole suprafata de 0,34 hectare la pct. ” Talpau „ având în vedere reconstituirea pentru suprafata de 0,14 hectare la acest punct nu s-a putut face pe vechiul amplasament din motive obiective, instanta retine ca reconstituirea dreptului de proprietate este legala, titularul titlului fiind persoana îndreptatita în conditiile art. III alin.1, lit.a din Legea nr.169/1997.
Privitor la recursul promovat de D.E., tribunalul retine ca si acest recurs este întemeiat pentru urmatoarele considerente :
Criticile referitoare la solutionarea eronata a exceptiei lipsei de interes în promovarea actiunii în constatarea nulitatii nu sunt întemeiate întrucât reclamanta si-a justificat interesul în promovarea acestei actiuni, împrejurarea ca exista sau nu alta persoana îndreptatita la reconstituire pe acelasi amplasament fiind o chestiune care trebuie analizata cu ocazia fondului cauzei. Comisia Locala este implicata în procesul de reconstituire care trebuie sa respecte dispozitiile legale în materie de reconstituire, astfel încât indiferent ca exista sau nu o alta persoana care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe acelasi amplasament, Comisia are interes în a solicita constatarea nulitatii reconstituirilor nelegale, în absenta unei astfel de persoane solicitante, terenul urmând a intra în rezerva comisiei.
Împrejurarea ca reclamanta în mod gresit a pornit actiunea în constatare doar în contradictoriu cu recurenta –pârât D.E., nechemând în judecata si celelalte mostenitoare ale autoarei C.E., nu reprezinta o chestiune de admisibilitate a actiunii cu una, eventual, de opozabilitate astfel încât aceste critici sunt neîntemeiate.
Referitor la modalitatea inadecvata si neprocedurala de solutionare a exceptiilor în sensul ca instanta s-a pronuntat de doua ori asupra acelorasi exceptii si a solutionat contradictoriu una din exceptii, respectiv cea a tardivitatii, tribunalul retine ca aceste critici desi sunt întemeiate în parte, recurenta nu are interes sa le invoce, nefiind o cauza se nulitate a hotarârii. Într-adevar prin încheierea interlocutorie din 02.06.2007, instanta de fond a respins exceptia lipsei de interes si exceptia tardivitatii introducerii actiunii. Ulterior prin sentinta cea a solutionat fondul, instanta de fond a pus în discutie exceptiile si s-a pronuntat iar pe exceptii reluând în ceea ce priveste solutionarea exceptiei lipsei de interes solutia de respingere, pronuntata si anterior prin încheiere interlocutorie, iar în ceea ce priveste solutionarea exceptiei tardivitatii, instanta a admis-o. Analizând atât încheierea din 02.06.2007, cât si dezbaterile mentionate în preambulul hotarârii , tribunalul retine ca prin încheiere instanta s-a pronuntat asupra tardivitatii introduceri actiunii în constatarea nulitatii, iar prin sentinta instanta s-a pronuntat asupra tardivitatii formularii plângerii împotriva HCJ nr. 866/1994, cele doua exceptii de tardivitate nefiind identice asa cum sustine recurenta astfel încât criticile referitoare la împrejurarea ca instanta a solutionat în mod contradictoriu aceiasi exceptie nu sunt fondate cele doua exceptii de tardivitate puse în discutie vizând obiecte diferite. Dincolo de aceste aspecte recurenta nu e vatamata de modalitatea de solutionate a exceptiilor având în vedere ca solutia data exceptiei lipsei de interes a fost mentinuta si prin hotarâre, nepronuntându-se o solutie contradictorie, iar exceptia tardivitatii plângerii a fost admisa, aceasta profitând recurentei.
Criticile aduse sentintei sub aspectul solutionarii fondului actiunii în constatarea nulitatii partiale a titlului de proprietate nr. 80315/1995 sunt însa întemeiate pentru urmatoarele considerente:
Prin HCJ nr. 866/1994 contestatia autoarei C.E. a fost admisa si s-a dispus suplimentarea suprafetei validate de la 1,60 hectare la 2,56 hectare, titlul de proprietate contestat fiind emis pentru suprafata de 8700 m.p. din care 3600 m.p. în T.12, P. 211/276. În referatul care a stat la baza acestei hotarâri de suplimentare se arata ca C.E. e îndreptatita sa primeasca printre alte suprafete , 0,40 hectare la pct.” Talpau ” aceste suprafete reprezentând una din conditiile pentru care Comisia Judeteana a suplimentat suprafata totala la care e îndreptatita autoarea.
În evidentele agricole autoarei recurentei nu figureaza cu suprafete de teren la pct.”Talpau” însa recurenta a aratat ca autoarea sa a detinut teren în pct.”Talpau” chiar daca el nu e preciza în rol si acest fapt rezulta atât din declaratiile la dosar si care au si fost anexate cereri formulate în 1991, prin care C.E. a solicitat terenul, cât si din declaratiile acelorasi martori care au fost audiati la fondul cauzei ( filele 110 si 126 dosar fond ).
Prin declaratiile depuse la filele 21-22 fond, D.I. si P.I. au confirmat ca autoarea recurentei a detinut treren la pct.” talpau”, martorii aratând ca sunt vecini cu terenul detinut de C.E. la acest punct. Calitatea de vecin a martorilor D.I. si P.I. rezulta din coroborarea actelor de vânzare din 1924 si 1930 ( filele 123 – 124 fond ) cu actele de stare civila depuse atât la fondul cauzei cât si în recurs. Este adevarat ca în rolul agricol C.E. nu figureaza cu suprafete în pct. „ Talpau „ , însa din actele de vânzare – cumparare din 1924 si 1930 rezulta, incidental, ca autorul lui C.E. – numitul M.G. detinea teren în acest punct, din momentul ce el apare înscris ca vecin în actele de vânzare – cumparare ale numitilor G.G. si B.N.C.
Din analiza acestor contracte de vânzare – cumparare coroborate cu declaratiile martorilor D.I. si P.I. si cu actele de stare civila depuse la dosar atât în ceea ce priveste pe autoarea C.E. cât si în ceea ce-i priveste pe martori, tribunalul retine ca s-a facut dovada îndreptatirii autoarei recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de la pct. „ Talpau „.
De altfel, solicitarea reclamantei de constatare a nulitatii titlului de proprietate emis autoarei C.E. la 12 ani de zile de la emiterea titlului de proprietate si la 13 ani de zile de la momentul la care aceeasi autoritate Consiliul Local C. a recunoscut prin referatul ce a stat la baza emiterii HCJ nr.866/1994, ca autoarea C.E. e îndreptatita la terenul de la pct.” Talpau” reprezinta si o încalcare a art.1 Protocolul 1 la CEDO.
În consecinta, fata de aceste considerente, vazând dispozitiile art.304 pct.9 si art.312 cod procedura civila, Tribunalul urmeaza a admite recursurile formulate.
Judecătoria Bacău
Fond funciar
Judecătoria Ineu
Stabilirea dreptului de proprietate
Tribunalul Bihor
fond funciar
Judecătoria Târgu Jiu
obligaţia de a face
Judecătoria Huși
rectificare titlu proprietate