Individualizare

La nr.296/110/2009 a fost înregistrată plângerea petentei M.C. împotriva ordonanţei nr.633/II/2/2008  de scoatere de sub urmărire penală a făptuitorului G. D. I. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ motivat de faptul că în mod greşit s-a apreciat că fapta reclamată prezintă un grad de pericol social scăzut şi lipsa unor urmări grave, faptele acestuia au produs şi o conotaţie de concurenţă neloială, prin atitudinea sa petentul determinând augumentie şi acumulare a fenomenului pirateriei.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu apreciază că plângerea formulată este nefondată pentru  considerentele ce vor fi expuse.

În data de 20.09.2007 organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că învinuitul I. D. I., în calitate de administrator la SC F.S. SRL Bacău, a comercializat calculatoare pe care au fost instalate sisteme de operare fără a deţine acordul scris al titularilor de drepturi.

În fapt, organele de poliţie au efectuat o verificare la punctul de lucru al SC F.S. SRL Bacău, situat în mun.Bacău, ocazie cu care au identificat martorul M.C., care achiziţionase un sistem de calcul denumit generic GUV I.S-a constatat că pe hard disk-ul sistemului de calcul era instalat programul de calculator Microsoft Windows SP Profesional, pentru care învinuitul nu deţine licenţă. A fost identificat şi un CD marca Imation, CD despre care învinuitul a declarat că reprezintă suportul fizic de pe care a fost instalat programul pentru calculator.

Acest CD a fost trimis la oficiul Român pentru Drepturi de Auto-Bucureşti.S-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, care a concluzionat că CD-ul nu este inscripţionat cu codul producătorului şi cu celelalte coduri şi serii obligatorii la produsele originale, nu este tampografiat şi nu prezintă toate menţiunile obligatorii. Prin urmare, este un produs pirat.

Reprezentantul M.C. în România, Societatea Civilă de Avocaţi M.G. şi M.P., în calitate de parte vătămată, a formulat pretenţii civile în sumă totală de 1888 Euro, reprezentând daune materiale şi daune morale. Învinuitul a contestat cuantumul prejudiciului, considerând preţul unui program pentru calculator Windows XP Pro, ca fiind prea mare în comparaţie cu preţurile oferite de furnizorii cu care lucrează. Partea civilă a comunicat însă că, pentru stabilirea despăgubirilor, s-a avut în vedere preţul programului de calculator recomandat de către reprezentantul autorizat al M.C. şi că nu pot fi luate în calcul eventuale discount-uri sau alte avantaje cu caracter comercial/promoţional.

Fiind audiat, învinuitul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, precizând că sistemul de operare instalat pe calculatorul vândut martorului M. C., a fost download-at de pe Internet, de pe site-ul „ISOHUNT.COM”.

Pornind de la această situaţie de fapt corect reţinută de către organele de cercetare penală, tribunalul apreciază că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art.18/1 Cod penal.

 Astfel, caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta concretă nu prezintă gradul de pericol necesar al unei infracţiuni.

Pericolul social al infracţiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei trebuie să existe, să se verifice prin flecare faptă săvârşită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracţiune.

 Este posibil ca în concret fapta săvârşită, deşi formal să îndeplinească toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracţiune, adică este prevăzută de legea penală, este săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, dar pericolul social să nu evidenţieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune.

Cu alte cuvinte este posibil,ca în concret fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul social minim pe care-1 prezintă, iar pentru combaterea ei, nu este necesară aplicarea unei pedepse. În astfel de situaţii, când pericolul social concret al faptei săvârşite este minim, când nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune - este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi pe cale de consecinţă este înlăturată şi răspunderea penală. Cum însă, la incriminarea unei fapte legiuitorul ia în considerare printre altele şi pericolul social ce-1 reprezintă fapta, tot legiuitorul trebuie să prevadă în ce condiţii fapta concretă nu are gradul de pericol social necesar al unei infracţiuni.

 In art. 18 Cp. se prevede că „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni".

Prin aceste dispoziţii, aşa cum am arătat mai sus se stabileşte pentru or­ganul de aplicare a legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevă­zute în art. 181 al. 2 Cp. dacă fapta săvârşită prezintă sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infracţiune.

Când pericolul social concret nu este suficient pentru caracterizarea faptei ca infracţiune, caracterul penal al faptei este înlăturat, iar făptuitorului i se aplică o sancţiune cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 Cp.

Fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, potrivit art. 181 Cp. este o faptă lipsită în mod vădit de importanţă, concluzie ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală şi din conţinutul ei concret.

Aşadar, fapta prevăzută de legea penală lipsită de pericol social are ca trăsături caracteristice o atingere minimă adusă valorii sociale ocrotite penaliceşte şi prin aceasta reliefează o lipsă vădită de importanţă.

Instituţia prevăzută în art. 181 Cp. are un caracter general în sensul că este aplicabilă în principiu în cazul tuturor faptelor prevăzute de legea penală indiferent de natura lor şi de pedeapsa prevăzută pentru ele.

Înlăturarea caracterului penal al faptei prevăzute de legea penală ca ur­mare a constatării lipsei de pericol social concret are loc cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Prevederea condiţiilor în care o faptă prevăzută de legea penală nu are caracter penal asigură cadrul legal în care organele de aplicare a legii penale evaluează pericolul social concret cu evitarea arbitrariului, subiectivismului, abuzurilor.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispoziţiilor art. 181 al. 2 Cp. - se ţine seama de: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi conduita făp­tuitorului.

Criteriile prevăzute în lege se folosesc împreună pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise şi necesitatea ori inutilitatea pedepsei în cazul concret.

a) Modul şi mijloacele de săvârşire pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune, când au fost folosite mijloacele de săvârşire periculoase (explozii, otrăvirea apei ori a alimentelor care urmează să fie servite mai multor persoane) ori prin numărul mare de acte comise.

b)După scopul urmărit de făptuitor pericolul social poate fi scăzut când fapta a fost comisă pentru satisfacerea unei trebuinţe (cumpărarea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustraşi din gestiune). Când infracţiunea a fost comisă pentru înlesnirea ori acoperirea altei infracţiuni, pericolul social de data aceasta este ridicat şi suficient pentru a caracteriza fapta cainfracţiune.

c) împrejurările în care fapta a fost comisă sunt relevante pentru cunoaş­terea pericolului social al acesteia şi al periculozităţii făptuitorului. Dacă fapta a fost comisă în împrejurări agravante (noaptea ori profitând de situaţia creată de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infracţiune. Dimpotrivă fapta comisă în împrejurări nefavorabile pentru făptuitor (o suferinţă, starea de ebrietate în care a ajuns întâmplător etc.) pot reliefa un pericol social scăzut.

d)După urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Când prin faptă s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta după acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infracţiuni. Dacă prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul social al unei infracţiuni.

e) Persoana şi conduita făptuitorului este examinată de asemenea pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se ţine seama fără îndoială de atitudinea făptuitorului înainte de săvârşirea faptei, după săvârşirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstanţe personale ale acestuia.

Ori pornind de la aceste criterii, obligatorii  in aprecierea grd. de pericol social concret al faptei, tribunalul apreciază asa cum corect au stabilit şi  organelle de cercetare, ca faptă reţinută în sarcina făptuitorului, se pliază întrutotul pe aceste dispoziţii legale, susţinerile petentei, nu se regăsesc şi nu determină aplicarea unei sancţiuni mai grave în raport de fapta corect reţinută şi nu de cele ce prezumă faptul că s-ar fi întâmplat, sens în care în temeiul art.278 al.8 lit.a C.p.p. va respinge ca nefondată plângerea formulată şi va menţine soluţiile disouse în cauză privind pe făptuitorul I. D. I..

Domenii speta

Spete similare