Săvârsirea infrac?iunii de delapidare. Aplicarea legii penale mai favorabile. Individualizarea judiciară a pedepsei.

În perioada 18.12.2009 - 22.02.2010, inculpatul în calitate de agent comercial a facturat mărfuri în valoare de 18290,77 lei către opt societăţi comerciale şi, ulterior, nu a mai livrat mărfurile acestora, însuşindu-şi-le în interes personal, astfel întrunindu-se elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, faptă prevăzută de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că aceasta este constituită din dispoziţiile Codului penal 1969, având în vedere că limitele speciale de pedeapsă prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969 sunt închisoare de la 1 an la 15 ani, pe când limitele speciale prev. de art. 295 alin.1 Cod penal 2014 sunt închisoare de la 2 ani la 7 ani, iar pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond este închisoare de 1 an şi 6 luni închisoare, deci sub minimul special de 2 ani închisoare prev. de art.295 alin.1 Cod penal 2014.

Având în vedere că prezenta infracţiune a fost săvârşită în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiţionate a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 179/02.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 5618/2007, definitivă prin neapelare la data de 22.04.2008, în baza art. 83 C. pen., în mod corect instanţa de fond a dispus revocarea suspendării condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa menţionată mai sus, pe care a adăugat-o pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată pentru comiterea infracţiunii care a făcut obiectul prezentei judecăţi, în final inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce se execută în regim de detenţie.

Art. 2151 alin. 1 din Codul penal din 1969

Decizia Î.C.C.J. nr.1/17.01.2011

Se constată că prin sentinţa penală nr.1026 din data de 19 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.18257/212/2012, s-a hotărât:

„În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 C. pen cu aplic. art.  41 alin. 2 C. pen. şi art. 37 lit. a C. pen. condamnă inculpatul  [...], ..., recidivist, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/02.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin neapelare, pe care o adaugă pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenţie.

În baza art 71 c.pen interzice inculpatului drepturile prevazute de art 64 lit a teza a II-a şi lit b  C. pen .

Obligă inculpatul la plata sumei de 18.290,77 lei în favoarea părţii civile SC [...] SRL cu titlu de daune materiale.

În baza art 191 C. proc. pen obligă  inculpatul la plata  sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În perioada 18.12.2009 - 22.02.2010, în calitate de agent comercial la SC [...] SRL, inculpatul [...], a facturat mărfuri în valoare de 18290,77 lei către opt societăţi comerciale şi ulterior, nu a mai livrat mărfurile acestora, însuşindu-şi-le în interes personal.

La data de 16.03.2010 reprezentanţii SC [...] SRL, au formulat plângere penală şi au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, faptă prev.de art. 215 ind. 1 alin. 1 din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 din Cp.

Se constată că inculpatul [...] a fost angajat în cadrul S.C [...] SRL Constanţa, în calitate de agent vânzări conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti sub numărul …/27.02.2008, în perioada 21 februarie 2008 - 22 octombrie 2010.

Conform fişei postului, inculpatul [...] avea ca principale atribuţii de serviciu preluarea corectă a comenzilor pe palm şi predarea la timp a acestora către şeful direct, corecta informare asupra creditelor comenzilor emise de indicativul personal prin intermediul supervizorului, stingerea termenelor stabilite creditelor (comenzilor), informarea despre situaţiile devenite critice identificate în piaţă (refuz de plată, lipsă de colaborare, preţuri).

Întrucât în perioada decembrie 2009 - februarie 2010, inculpatul [...] avea în liste creanţe neîncasate deşi termenul nu trebuia să depăşească mai mult de 30 de zile, s-au efectuat verificări la societăţile comerciale S.C [...] SRL Lumina, S.C. [...] SRL sat Schitu com. Costineşti, S.C [...] SRL Techirghiol, S.C. [...] SRL Constanţa, S.C [...] SRL Constanţa, S.C. [...] SRL sat Schitu Com. Costineşti, S.C. [...] SRL Ovidiu şi S.C. [...] SRL Constanţa, şi s-a constatat un prejudiciu în valoare de 18.290,77 lei ca urmare a neîncasării unui număr de opt facturi fiscale.

Clienţii mai sus enumeraţi, nu au primit marfa menţionată în cuprinsul celor 8 facturi fiscale emise către aceştia şi nu au semnat de primire pentru marfa respectivă la rubrica „ Semnătura şi ştampila de primire", aspecte care să ateste că au primit marfa.

Conform procedurilor interne de lucru, agentul de vânzări se prezenta la client cu oferta mărfurilor ce i se puteau livra. Comenzile clientului erau preluate de agentul de vânzări, electronic, într-un palm (telefon inteligent), acestea fiind transmise tot electronic la societate. Conectarea la "palm" se făcea numai pe baza numelui şi parolei unice primită de agentul de vânzări la începerea activităţii şi era exclus ca o altă persoană să le cunoască. Comenzile erau trimise electronic în aceeaşi zi la depozit, unde pe baza lor se tipărea factura şi se pregătea lotul de marfa pentru fiecare client. La sfârşitul zilei, agentul de vânzări avea obligaţia să verifice situaţia comenzilor preluate de la clienţi şi să o raporteze şefului de compartiment.

In evidenţa contabilă a societăţii erau înregistrate pe fiecare client facturile emise, documente semnate de primirea mărfurilor de client, un exemplar din fiecare factură fiind predat ulterior la societate, de agentul de vânzări. Astfel facturile fiscale se întocmeau în trei exemplare, unul roşu care se întoarce ştampilat de la client, unul albastru care rămânea la clienţi şi unul verde care rămânea la depozit, la gestionar. In urma comenzilor transmise electronic pe palm, se întocmeau facturile către clienţi, pe baza cărora se forma lotul de marfa ce urma să fie livrată clienţilor. Pentru fiecare agent se întocmea un centralizator însoţit cu facturile întocmite în baza comenzilor preluate prin palm. Pe baza centralizatorului gestionarul depozitului, grupa marfa şi facturile pentru fiecare agent, care era deservit pentru transportul mărfurilor la clienţi de un şofer cu maşină.

Potrivit procedurilor interne ale societăţii doar şoferul prelua marfa împreună cu două exemplare din facturi de la depozit, semna pe facturi de expedierea mărfurilor la client, urmând ca acesta din urmă să semneze pe facturi de primirea mărfurilor iar agentul înapoia la societate un exemplar din factura semnată şi ştampilată de client.

Fiecare agent avea alocat de societate un număr de chitanţe pe baza cărora încasa contravaloarea mărfurilor de la clienţi. Pentru sumele încasate de agentul de vânzări, acesta elibera chitanţe iar sumele de bani încasate se depuneau la casieria societăţii pe bază de borderou şi monetar zilnic. În afara sumelor încasate în numerar de agentul de vânzări de la client, o parte din clienţii societăţii achitau facturile de marfa prin virament bancar cu ordine de plată la termenele stabilite prin contract în raport de disponibilităţile ce le aveau.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară rezultă că, marfa era ridicată din depozitul societăţii, de şoferul care deservea un agent de vânzări, pe baza centralizatoarelor mărfurilor întocmite de agenţi şi a facturilor care însoţeau marfa ce urma să fie predată clienţilor, în urma comenzilor preluate de la aceştia de agentul de vânzări. Totodată, livrarea mărfurilor ridicate de la SC [...] SRL trebuia făcută de şoferul repartizat agentului de vânzări, care semna pe facturi pentru expedierea mărfurilor, urmând ca la predarea mărfurilor către client, acesta din urmă semna şi ştampila un exemplar din factura care era înapoiată societăţii.

In cazul celor opt facturi fiscale aflate la dosarul cauzei, respectiv …, procedura de livrare a mărfurilor astfel cum a fost relatată anterior nu a fost respectată, dat fiind faptul că marfa a fost ridicată din depozit de inculpatul [...] la cererea acestuia, dar numele său nu a fost înscris în facturi la date privind expediţia, ci dimpotrivă a fost trecut numele martorului [...], în calitate de şofer la SC [...] SRL Constanţa.

Privitor la valoarea totală a mărfurilor comandate şi livrate de inculpatul [...] către SC [...] Lumina SRL, SC [...] SRL, SC [...] SRL Techirghiol, SC [...] SRL, SC [...] SRL Constanţa, SC [...] SRL sat Schitu, corn. Costineşti, SC [...] SRL Ovidiu, SC [...] SRL, din documentele existente la dosarul cauzei a rezultat că pentru aceştia, inculpatul [...] a iniţiat comenzi prin intermediul palmului seria SIM … predat acestuia în data de 26.02.2008, conform procesului verbal de predare – primire.

Astfel, comenzile au fost iniţiate numai pe bază de parolă personală care era utilizată de inculpatul [...], comenzi în baza cărora au fost generate automat facturile fiscale pentru clienţi. Totodată valoarea totală a mărfurilor facturate în baza comenzilor preluate de inculpat este în sumă totală de 18290,77 lei, astfel cum rezultă din tabelul efectuat de expert la obiectivul nr. 9 al raportului de expertiză contabilă judiciară.

Analizând facturile aflate la dosar se constată că toate facturile la rubrica date privind expediţia sunt înscrise numele şi datele de identificare ale martorului [...], şoferul care colabora cu inculpatul/agentul de vânzări. Pe baza facturilor emise electronic în contul fiecărui client, sumele de încasat s-au înregistrat în patrimoniul SC [...] SRL, în prezent cei opt clienţi anteriori menţionaţi figurând cu sume neachitate vânzătorului. Totodată, a rezultat faptul că loturile de marfa împreună cu facturile au fost preluate de inculpatul [...] care nu a semnat de preluarea mărfurilor şi expediţia acetora, facturile rămânând completate cu datele din sistem al martorului [...].

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul [...].

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului şi achitarea inculpatului, apreciindu-se că în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal vechi atâta timp cât există un dubiu puternic cu privire la comiterea acestei infracţiuni de către inculpatul [...]; în acest sens, s-a arătat că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti a stabilit fără dubiu că în perioada în care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii S.C. [...] S.R.L., la nivelul acesteia era implementat şi foarte strict gestionat un regim în ceea ce priveşte luarea comenzilor, facturarea, ridicarea mărfii şi încasarea banilor de la clienţi. În acest sens se află la dosar raportul de expertiză efectuat în cauză din care rezultă că se respecta cu stricteţe toată această procedură şi niciodată agentul care efectua comanda respectivă nu era cel care ridica şi livra marfa din depozitul şi care încasa banii respectiv; contrar acestei proceduri se susţine că apelantul inculpat [...] în calitate de agent este cel care ar fi efectuat comanda de pe un palm care nu era al său şi că ar fi cel care a ridicat marfa din depozit deşi probele demonstrează că ar fi fost altă persoană care a ridicat marfa din depozit.

S-a mai arătat că în legătură cu efectuarea comenzilor martora [...] a arătat în mod cert că nu se putea efectua nicio modificare de palmuri în legătură cu identitatea agentului care efectua comanda şi care apărea pe facturi; facturile în litigiu menţionează pe agentul [...] ca fiind persoana de pe al cărui palm s-au efectuat comenzile însă acesta nu mai activa la momentul respectiv în cadrul societăţii, iar în legătură cu persoana care a efectuat comanda de pe palmul acestuia nu există nici un fel de probă care să ateste că palmul s-a aflat în posesia inculpatului şi că avea cunoştinţă de user şi parolă pentru a avea acces pe palmul respectiv; în consecinţă, nu poate fi reţinută susţinerea părţii civile care se regăseşte în rechizitoriu şi hotărârea instanţei de fond cum că aceste comenzi  s-au lansat de pe palmul inculpatului în anul 2008 când acesta a început să muncească în cadrul acestei societăţi, existând un proces-verbal de predare-primire al palmului în anul 2008; probatoriul administrat în cauză demonstrează că, de pe palmul inculpatului nu se puteau lansa comenzi, iar pe facturi să apară numele lui Negruş Gabriel Cristian; de fiecare dată când avea loc transmiterea unui palm, când un agent îşi înceta activitatea şi era preluat de un alt agent se încheia un proces-verbal în legătură cu predarea-primirea acestui palm.

Cu privire la momentul în care ar fi fost ridicate din depozit mărfurile, s-a arătat că acestea având un volum foarte mare, în mod fizic produsele nu puteau să intre în autoturismul Matiz al agentului [...]; înscrisurile certifică faptul că şoferul este cel care a preluat marfa; în această situaţie persoana respectivă avea două posibilităţi ori să recunoască faptul că şi-a însuşit marfa respectivă, ori să arunce vina pe o altă persoană; deşi este semnătura şoferului de înscrisuri şi faptic a ridicat marfa din depozit acesta aruncă vina pe inculpatul [...] pentru a se dezvinovăţi de faptul că a preluat şi şi-a însuşit marfa respectivă şi, prin urmare, declaraţia acestuia nu poate fi considerată ca fiind obiectivă şi certă în dovedirea vinovăţiei inculpatului atâta timp cât conform fişei postului şi regulamentului de ordine interioară şi normelor interne numai şoferul era cel care putea să preia marfa ceea ce a şi făcut; la instanţa de fond au fost audiaţi martori care au arătat împrejurarea că în mod excepţional un agent putea să ridice marfa din depozit dar numai cu acordul scris al conducerii şi în cantităţi foarte mici, ori în cazul de faţă nu a existat o asemenea procedură.

În apel, Curtea a audiat pe inculpatul [...] şi pe martorii solicitaţi de către inculpat, respectiv martorii [...] şi [...].

La solicitarea Curţii, partea civilă S.C. [...] S.R.L. Constanţa a comunicat relaţiile solicitate.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu este fondat apelul formulat de către inculpatul [...], pentru următoarele:

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză Curtea constată că vinovăţia inculpatului [...] cu privire la infracţiunea de delapidare pentru care este judecat în prezenta cauză a fost dovedită fără putinţă de tăgadă, nefiind astfel întemeiate motivele de apel ale inculpatului prin care a susţinut că din probatoriul administrat în cauză reiese un dubiu puternic cu privire la comiterea de către el a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens, Curtea are în vedere că din coroborarea declaraţiilor martorilor [...], [...], [...], [...] cu înscrisurile constând în cele 8 facturi în litigiu şi cu procesul verbal de predare-primire palm încheiat la data de 26.02.2008 între S.C. [...] S.R.L. şi inculpatul [...] reiese un element de fapt cert, respectiv că cele 8 comenzi pentru care s-au emis cele 8 facturi în litigiu au fost lansate de către inculpatul [...] de pe palm-ul primit la data de 26.02.2008 şi care fusese anterior al martorului [...], martor care însă în luna noiembrie 2008 şi-a dat demisia de la S.C. [...] S.R.L. iar zona comercială a acestui martor a fost preluată de către inculpatul [...].

Astfel, martorul [...], în calitate de director comercial la SC [...] SRL Constanţa, a declarat că l-a angajat pe inculpatul [...] la data de 21.02.2007 în cadrul societăţii în calitate de agent comercial; deşi până la data de 18.12.2009 colaborarea martorului cu inculpatul a decurs normal, după data de 01.01.2010 acesta a realizat că din lista de creanţe nu pot fi justificate un număr de 4 facturi, iar ulterior, până la data de 22.02.2010, numărul facturilor a crescut la 8; Curtea reţine că martorul a precizat că într-o discuţie avută în acel moment cu inculpatul acesta din urmă a recunoscut că marfa a fost vândută şi încasată în scop propriu, inculpatul nedorind să dezvăluie identitatea clienţilor.

Curtea reţine că martorul [...] a explicat faptul că pe cele 8 facturi fiscale apare numele lui [...] şi nu a inculpatului, din cauza faptului că numitul [...] a fost anterior inculpatului angajatul societăţii pe aceeaşi zonă (zonă care ulterior lunii noiembrie 2008 a fost preluată de către inculpatul [...]), iar codul de agent a rămas neschimbat din cauza unor motive tehnice, respectiv preluarea în sistem a creanţelor de la un agent la altul.

Martorul [...] a precizat că a fost angajat la SC [...] SRL Constanţa din anul 2007 iar în momentul în care a demisionat de la societate în noiembrie 2008, inculpatul a preluat zona sa de lucru, iar din momentul demisionării, acesta nu a mai avut acces la acte.

Martorul [...] a declarat că inculpatul a preluat zona lui [...], astfel că dat fiind faptul că exista un agent comercial cu numele de „[...]” în sistem, nu se putea crea un al doilea agent „[...]'” , întrucât sistemul nu permitea şi nu puteau fi realizate creanţele acestora. Acesta a precizat că unui agent comercial îi era interzisă livrarea personală a mărfurilor către societăţile comerciale, iar palmul predat inculpatului a fost utilizat numai de acesta. Acest aspect se coroborează cu declaraţia martorului [...] care a declarat că inculpatul avea un user şi o parolă, pe care doar el le folosea pentru preluarea comenzilor de la clienţi, astfel încât comenzile erau date exclusiv de acesta.

În consecinţă, Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului [...], în sensul că nu el a lansat acele comenzi, din mijloacele de probă expuse mai sus reieşind că cele 8 facturi au fost emise în perioada 18 decembrie 2008 - 22.02.2010 pentru societăţi comerciale aflate în zona fostului agent comercial [...], zonă care ulterior lunii noiembrie 2008 a fost preluată de către inculpatul [...], iar pe cele 8 facturi a fost menţionat din sistemul informatic în continuare numele lui [...] datorită unui impediment tehnic, respectiv nu se putea crea un al doilea agent „[...]” şi nu era posibilă preluarea în sistem a creanţelor de la un agent la altul.

Curtea mai reţine că inculpatul [...] avea un user şi o parolă pentru palm-ul folosit pentru zona comercială preluată de la martorul [...], pe care doar el le folosea pentru preluarea comenzilor de la clienţi, astfel încât comenzile erau date exclusiv de acesta, fiind exclus să fie date de către alte persoane, astfel cum a menţionat martora [...]; singura posibilitate ar fi fost dacă inculpatul [...] ar fi înmânat  palmul său unei alte persoane căreia i-ar fi spus şi numele de user şi parola pentru palmul respectiv, însă inculpatul [...] nu a precizat în nici una dintre declaraţiile date în cursul urmării penale sau în cursul judecăţii că în perioada 18 decembrie 2008-22.02.2010 ar fi remis palmul său unei alte persoane.

Din adresa nr.1355/28.05.2014 a S.C. [...] S.R.L. Constanţa reiese că pe lângă cele 8 facturi emise pe numele agentului [...] care fac obiectul prezentului dosar au mai fost emise şi alte facturi pe numele agentului [...] în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 care au fost achitate de către clienţi, fiind recunoscute de către aceştia şi primind marfa, aspect din care reiese că inculpatul [...] (şi nu un alt gen) şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în zona deservită până în noiembrie 2008 de către agentul [...] şi a lansat comenzi reale pentru alte societăţi comerciale.

Din aceeaşi adresă reiese că în perioada decembrie 2009-februarie 2010 inculpatul [...] nu a beneficiat de concediu de odihnă ci doar de o zi de concediu de odihnă în data de 19.01.2010, însă în acea zi nu a fost lansată nici o comandă de mărfuri pentru care să se fi emis vreuna din cele 8 facturi în litigiu.

Prin urmare, nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] care a susţinut că în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a fost câteva zile în concediu legal sau de odihnă şi comenzile respective au fost lansate de altă persoană.

Curtea mai reţine că din declaraţiile reprezentanţilor societăţilor comerciale menţionate pe cele 8 facturi reiese că nu au lansat comenzile de marfă şi nici primit mărfurile menţionate în facturile respective, cu menţiunea că S.C. [...] S.R.L. şi-a închis punctul de lucru din localitatea Techirghiol pe o perioadă de 3 ani începând cu data de 15.06.2009, aspecte din care reiese că acele comenzi au fost lansate în mod fictiv, neexistând o solicitare din partea societăţilor comerciale respective de livrare a mărfurilor menţionate în facturi.

Curtea mai reţine un aspect de fapt important din care reiese vinovăţia inculpatului [...], respectiv faptul că inculpatul [...] a fost cel care a ridicat din depozitul S.C. [...] S.R.L. Constanţa mărfurile menţionate în cele 8 facturi.

Acest aspect de fapt reiese din declaraţiile martorilor [...] şi [...].

Astfel, martora [...] a precizat că, în calitate de gestionară la SC [...] SRL Constanţa la data faptei, i-a predat inculpatului [...] marfa din depozit, acesta motivându-i că şoferul avea de livrat o cantitate de marfa mult mai mare, la o distanţă destul de însemnată faţă de sediul în care se aflau societăţile comerciale în cauză; martora a precizat că regula era ca marfa să fie ridicată de şoferi, dar uneori şi de către agentul de vânzări, foarte rar şi cu dispoziţie de la director.

Totodată, martorul [...] (şoferul care livra mărfurile către societăţile comerciale din zona în care inculpatul [...] în calitate de agent lansa comenzile) a declarat că la întrebat pe inculpat unde să livreze marfa însă acesta din urmă i-a precizat că va prelua personal marfa şi o va distribui societăţilor comeciale, menţionând în faţa instanţei de fond că în raporturile cu inculpatul s-a mai procedat de această manieră de aproximativ 4 ori, aspect din care reiese o practică obişnuită între inculpat, în calitate de agent de vânzări, şi martor, în calitate de şofer distribuitor.

Prin urmare, Curtea reţine că deşi regula era ca doar şoferii să livreze mărfurile, din declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus reiese că au existat situaţii în care mărfurile au fost livrate de către agenţii care lansau comenzile.

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] care a susţinut că datorită volumului mare al mărfurilor era imposibil să le livreze cu autoturismul care îl avea în dotare, respectiv un Daewoo Matiz.

În acest sens, Curtea reţine că mărfurile menţionate în cele 8 facturi în litigiu nu reprezintă mărfuri voluminoase ci au dimensiuni reduse, constând în principal din cutii cu plicuri de Nescafe 3 în 1 80 cutii având 24 plicuri de 15 grame), în cazul a 2 facturi adăungându-se şi 12 borcane de Nescafe Brasero de 100 grame, respectiv 36 buc. de Kit Kat de 31 grame, şi aceste mărfuri având dimensiuni reduse.

Prin urmare, aceste mărfuri intrau în autoturismul de serviciu Daewoo Matiz al inculpatului [...]; în cazul a 5 facturi numărul de cutii cu plicuri de Nescafe 3 în 1 a fost redus (între 28 şi 80 de cutii) şi puteau intra atât în portbagaj cât şi pe bancheta din spate şi stânga faţă al autoturismului Daewoo Matiz fiind astfel necesar un singur transport,  iar în cazul a 3 facturi numărul de cutii cu plicuri de Nescafe 3 în 1 a fost mai mare (respectiv 321, 369 şi 240 de cutii) fiind necesare 2 sau 3 transporturi.

Nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că mărfurile menţionate în cele 8 facturi a fost ridicate de către şoferul [...] care a semnat pe cele 8 facturi, Curtea constatând că nici una dintre cele 8 facturi nu a fost semnată de vreo persoană la rubrica privind expediţia.

Faptul că pe factură a fost menţionat numele agentului [...] privind lansarea comenzii şi numele delegatului [...] privind expediţia a fost explicat de către martorii menţionaţi mai sus, în sensul că acestea erau generate automat de către sistemul informatizat privind efectuarea comenzii şi emiterea facturii, respectiv faptul că comenzile respective au fost lansate de fapt de către inculpatul [...] care preluase zona agentului [...] (care din noiembrie 2008 nu mai lucra la S.C. [...] S.R.L. Constanţa) iar sistemul informatic nu permitea schimbarea numelui agentului deoarece nu era posibilă preluarea în sistem a creanţelor de la un agent la altul iar numele şoferului era generat automat pe factură în funcţie de zona unde trebuia livrată marfa, fiecare şofer având delimitată o anumită zonă de livrare, şi în practică au existat situaţii în care livrarea nu a fost efectuată de către şofer, ci de către agentul care lansase comanda, astfel cum s-a întâmplat şi în cazul celor 8 facturi precizate mai sus.

În consecinţă, Curtea constată că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt iar fapta inculpatului [...] care în perioada 18.12.2009 - 22.02.2010, în calitate de agent comercial la SC [...] SRL a facturat mărfuri în valoare de 18290,77 lei către opt societăţi comerciale şi, ulterior, nu a mai livrat mărfurile acestora, însuşindu-şi-le în interes personal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, faptă prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că aceasta este constituită din dispoziţiile Codului penal 1969, având în vedere că limitele speciale de pedeapsă prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969 sunt închisoare de la 1 an la 15 ani, pe când limitele speciale prev. de art.295 alin.1 Cod penal 2014 sunt închisoare de la 2 ani la 7 ani iar pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond este închisoare de 1 an şi 6 luni închisoare, deci sub minimul special de 2 ani închisoare prev. de art.295 alin.1 cod penal 2014.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că nu se impune o reducere a pedepsei aplicată inculpatului [...] de către instanţa de fond, constatând că este apropiată de minimul special de 1 an închisoare prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969, precum şi faptul că inculpatul a avut o atitudine nesinceră, a dat dovadă de perseverenţă infracţională (fiind condamnat în 2008 pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat, prezenta faptă fiind comisă în termenul de încercare al pedepsei stabilită pentru acea infracţiune potrivit fişei de cazier) iar cuantumul prejudiciului cauzat în prezenta cauză este relativ mare, de 18.290,77 lei.

Având în vedere că prezenta infracţiune a fost săvârşită în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiţionate a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 179/02.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 5618/2007, definitivă prin neapelare la data de 22.04.2008, în baza art. 83 C. pen., Curtea constată că instanţa de fond în mod corect a dispus revoca rea suspendării condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului [...] prin sentinţa menţionată mai sus, pe care a adăugat-o pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată pentru comiterea infracţiunii care a făcut obiectul prezentei judecăţi, în final inculpatul [...] executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce se execută în regim de detenţie.

Sub acest ultim aspect, Curtea reţine că prin decizia nr.1/17.01.2011 a Î.C.C.J. pronunţată în interesul legii s-a stabilit în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 că:

„1. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

2. Suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.”

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul [...] împotriva sentinţei penale nr.1026 din data de 19 septembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.18257/212/2012.

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, apelantul inculpat [...] va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare