Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate

Dosar nr. 2202/109/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 210

Şedinţa publică de la 04 Octombrie 2010

Completul compus din:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş

 reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta DIRECTIA

GENERALA DE PASAPOARTE BUCURESTI în contradictoriu cu pârâtul 

M.L., având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura  este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Tribunalul,  în raport de actele si lucrările dosarului,  constată cauza  în stare

de judecată si acordă cuvântul  asupra acestuia.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a acţiunii

reclamantei.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2008, reclamanta DIRECTIA

GENERALA DE PASAPOARTE a solicitat restrângerea dreptului la liberă

circulaţie în Franţa pe o perioadă de cel mult trei ani a pârâtului M.L.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa

la data de 28.04.2010 în baza acordului dintre cele două state privind readmisia

persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin HG nr.278/1994.

În drept, s-au invocat art.5, 38, 39 din Legea 248/2005.

Deşi legal citat pârâtul nu s-a prezentat la judecata cauzei şi nu a depus la

dosar cereri de  probatorii sau apărări scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine în fapt următoarele:

Potrivit art.5 din Legea 248/2005, pentru perioada şederii lor în străinătate

cetăţenii români au obligaţia de a nu desfăşura activităţi de natură a compromite

imaginea României, precum şi de a respecta legislaţia statului în care se află ca şi

scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau, după caz, de a rămâne pe

teritoriul statului respectiv.

În ce priveşte Protocolul adiţional la Convenţia  pentru Apărarea Drepturilor

Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acesta permite măsuri restrictive pe care

statul să le ia atunci când cetăţeanul său aduce atingere prin comportarea pe care o

are obligaţiilor pe care acest stat şi le-a asumat faţă de alte ţări, în vederea stopării

imigraţiei ilegale.

În acest scop, au fost încheiate acorduri de readmisie în baza cărora are loc

returnarea cetăţenilor ce nu respectă condiţiile de rămânere pe teritoriul altor state,

măsură ce îndrituieşte în temeiul Legii 248/2005, Statul Român prin organele sale,

de a restrânge pe o perioadă de timp libera circulaţie pe  teritoriul acelui stat pentru

cetăţeanul său.

Potrivit art. 38 alin. l lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării

dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români se poate dispune pe o

perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat

în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.

Cererea formulata se încadrează în disp.art.38 alin. l lit. a) din Legea nr.

248/2005, pârâtul fiind returnat din Franţa la 16.05.2008 în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu acest stat, iar acesta din urmă nu a făcut dovada 

că măsura returnării sale a fost anulată de către autorităţile franceze.

Deşi a arătat în acţiune motivul pentru care a fost returnat pârâtul din Franţa,

anume muncă clandestină, fiind reţinut şi în oraşul Geispolsheim pentru furt,

reclamanta nu a dat detalii în legătură cu faptele imputate şi nici nu precizat

condiţiile în care a fost returnat (cu pază specială) sau că împotriva acestuia odată

cu returnarea s-au luat şi măsuri de interzicere de intrare pentru anume perioade,

astfel încât aceste precizări să constituie criterii de individualizare a măsurii ce

urmează a se lua.

Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români din

străinătate a fost modificată prin OG nr.5/2006 şi OUG nr.96/2006, care a 

introdus art. 6/1, potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie documentul

de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale 

Uniunii Europene.

Directiva nr. 38/CE/29.04.2004 statuează că libera circulaţie a persoanelor

constituie una din libertăţile fundamentale, în spaţiul european  fără frontiere

interne , libertatea  fiind asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatului.

Aceste dispoziţii au ca temei prevederea din dreptul comunitar primar – art.

39 TCE, care  după Tratatul de la Maastricht arata ca fiecărui cetăţean al Uniunii îi

este recunoscut un drept fundamental la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul

statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a

măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Restrângerea liberei circulaţii a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de

familie, indiferent de cetăţenie, se poate face numai pentru motive de ordine

publică, siguranţă publică sau sănătate publică iar măsurile luate din motive de

ordine publică sau siguranţă publică trebuie să respecte principiul proporţionalităţii

şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Pârâtul, prin fapta de furt, a încălcat atât legislaţia statului român cât şi cea a

celui francez şi a adus atingere imaginii României care prin tratate internaţionale a

garantat respectarea legislaţiei Uniunii Europene. Prin urmare, la o analiză simplistă

a situaţiei premise, s-ar putea aprecia întemeiată solicitarea reclamantei.

Cu toate acestea, întrucât nu există elemente de detaliu în legătură cu această

faptă, instanţa nu poate aprecia dacă există condiţiile premisă pentru a dispune

restrângerea unuia din drepturile fundamentale ale cetăţeanului european.

În plus, prestarea „muncii”, în condiţiile în care aspecte de detaliu nu au fost

prezentate de către reclamantă în legătură cu caracterul acesteia de „clandestină ori

fără forme legale”, reprezintă conţinutul juridic al unui alt drept fundamental

garantat de dreptul comunitar, anume dreptul la libera circulaţie a serviciilor.

Ca libertate fundamentală, libera circulaţie a serviciilor, a muncii în speţă,

poate suferi restrângeri numai în cazul în care acestea se justifică în raport cu 

conduita persoanei care constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă

la adresa unui interes fundamental al societăţii, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Aşadar, pârâtul, ca cetăţean al Uniunii, beneficiază începând cu 01.01.2007 de

aceste drepturi, situaţie în care măsura solicitată de către reclamantă în condiţiile

prezentate nu se mai poate dispune, ţinând seama de principiul supremaţiei

dreptului comunitar, de la data aderării României la Uniunea Europeană,

dispoziţiile legislaţiei comunitare cu privire la libera circulaţie a persoanelor şi

serviciilor prevalând asupra dispoziţiilor din legea naţională română.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul disp.art.39 TCE, cererea va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulata de  reclamanta DIRECTIA GENERALA DE

PASAPOARTE BUCURESTI, în contradictoriu cu pârâtul  M.L.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică  azi, 04.10.2010,  la Tribunalul Argeş, secţia

civilă.

Preşedinte,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare